De ce fierbe copilul in mamaliga

Autor: Aglaja Veteranyi
Rating:

De ce fierbe copilul în mămăligă este povestea unei familii de circari care se află mereu pe drumuri. Acţiunea romanului se desfăşoară în perioada comunistă. Se prezintă viaţa acestei familii prin ochii unui copil care nu cunoaşte dragostea sau mila, a cărei existenţă se învârte în permanenţă în lumea circului, singura pe care o cunoaşte. Fetiţa trăieşte cu frica permanentă ca mama sa va muri într-o zi căzând de la mare înălţime, iar când aceasta cade (dar nu moare), practic întreţinerea familiei îi revine copilei care se prostituează încurajată de mama ei. Titlul cărţii este marcat de întrebarea care revine mereu pe parcurs: "de ce fierbe copilul în mămăligă?", care conduce la o sumedenie de răspunsuri ciudate.

Încă dinainte de a citi această carte mi s-a spus că este o carte despre incest, relaţii sexuale perverse şi pedofilie. Însă în spatele titlului spectacular se ascunde totuşi teama de viaţă, de vis şi de multitudinea posibilităţilor pe care ni le oferă viata. Închistată în lumea circului, fetiţa naratoare nu cunoaşte altă lume, dar se întreabă totuşi dacă exista mai multe circuri, mai multe tipuri de oameni, mai multe ceruri. Nu este lăsată să gândească singură, mereu înspăimântată de mama şi tată cu poveşti despre lumea din România pe care au părăsit-o, o lume cenuşie, ternă.

Viaţa fetiţei este ciudată tocmai pentru că nu are sentimentul stabilităţii prin faptul că este mereu pe drumuri, casa ei fiind una internaţională. De asemenea, scopul acesteia este să deservească în permanenţă când pe mama sa (înainte ca aceasta să sufere accidentul care a lăsat-o fără slujbă), ca mai apoi să-şi întreţină familia ştirbită de plecarea tatălui împreună cu fiica vitregă, când pe tatăl său care "fabrica" în permanenţă filme de groază cu fetiţe omorâte, păpuşi înecate, topoare şi cuţite însângerate.

M-a intrigat în mod deosebit relaţia fetiţei cu mama, o relaţie de obedienţa dusă la extrem, în care faptul că îşi pune copilul să se prostitueze nu creează probleme de conştiinţă nici unui personaj. Mama consideră că face tot posibilul să îşi protejeze copilul de pedofili, însă acest lucru este fals. Mai mult, în mod tacit încurajează relaţiile cu bărbaţi maturi sau o părăseşte închisă în camere de hotel cu interdicţia de a ieşi, moment în care fetiţa are accese de isterie.

În acelaşi timp firul narativ se împleteşte viaţa paralelă a surorii vitrege care întreţine relaţii incestuoase cu tatăl ei, o fată imbecilă şi totuşi docilă care inventează poveşti de groază pentru sora ei.

Stilul romanului-liric De ce fierbe copilul în mămăligă este unic tocmai prin brutalitatea şi frusteţea evenimentelor descrise, ducând cu gândul la dadaism, Salvador Dali şi puţin Hitchcock. Lumea este vie, fremătătoare, plină de primejdii care aşteaptă oricând să o pervertească, să-i distrugă inocenţa. La originea romanului se află experienţa autoarei, romanul liric configurându-se ca şi un bildungs-roman, o modalitate de explicare a unei existenţe tulburate, de a exprimare a strigătului existenţial, acel schrei al unui copil cu minunate capacităţi nedescoperite.

Ofer cărţii 5 steluţe pentru originalitate, mesaj şi nu în ultimul rând pentru reuşită de a scrie o carte care te ţine cu sufletul la gură, o modalitate ingenioasă de a scrie despre viaţa banală.

Reviewer: Cristina Teodorescu (Woodisor)

Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!

Tu il vrei, el nu te vrea

Autor: Liz Tucillo, Greg Behrendt
Rating:

Mi-am propus azi să nu mai fac critică... însă nu mă pot opri din a gusta încă o dată din acest fruct oprit.
Am pus mâna pe o carte "minunată": Tu îl vrei, el nu te vrea de Liz Tucillo şi Greg Behrendt. Ei bine, am îndrăznit să-mi arunc ochii prin ea azi. Nu o să îi fac o analiză sistematică, nu o să citez, nu o să îi fac reclamă, (deşi dacă îi fac anti-reclamă tot reclamă se numeşte). Nimic nu se vinde mai bine decât un produs care e blamat... interesant mecanism. Indiferent cum, nu este locul pentru comentarii detaliate aici.

Ok, care e problema cu cartea acesta? Incearcă să-ţi explice o relaţie cu cineva, care de fapt nu e o relaţie, şi vrea să îţi zică "stai cuminte că o să vină acel "the one"". Ok, perfect de acord, însă asta înseamnă că nu trebuie să îl cauţi? Reiese din cartea aceasta că nu e voie să cauţi, pentru că femeia "americană" (pentru că ei îi este adresată în primul rând) este nebună, nu ştie să aibă o relaţie platonică înainte de toate, nu se poate abţine să nu-şi scoată chiloţii de pe ea de la prima întâlnire...

Mă distrează titlurile date capitolelor: "Nu te vrea dacă nu te sună", "Nu te vrea dacă se culcă cu alta", "Nu te vrea dacă e însurat", "Nu te vrea dacă da bir cu fugiţii", etc. Ok! Întrebare întrebătoare: Nu ştiu cum se face dar eu ştiam aceste lucruri înainte de a le citi. Este clar că nu este o relaţie dacă te înşală, dacă e căsătorit, etc. Femeile nu ştiu asta sau ce? trebuie să li se amintească printr-o carte aceste lucruri care mi se par de bun simţ?

Dacă e să analizezi ceea ce se scrie în această carte, reiese că totuşi se încearcă să te îmbărbăteze, se doreşte să îţi reamintească lucrurile pe care le-ai fi uitat şi care ar fi trebuit să le ştii... Dar de ce? De când femeia este în continuare sexul slab şi nu poate să gândească singură? de când are nevoie de un ghid de relaţii? etc, etc.

Vorbeam odată cu o prietenă care a plecat în America. Nu voi vorbi despre decepţia pe care a suferit-o şi pe care o trăieşte în continuare. Voi spune numai atât: bestseller-urile din librăriile americane sunt de acest fel. Dacă cauţi o carte de Kafka sau de Sartre nu găseşti. Pe rafturi ai numai cărţi de slăbit, de înfrumuseţare, cum să-ţi găseşti partenerul ideal, etc. Şi atunci ce pot să înţeleg din asta?

Mai demult lăudam sistemul mass-media anglo-saxon, în sensul în care prezintă doar informaţia şi atât, fară sentimentalisme, îl lasă pe om să gândeasca informaţiile. Şi atunci de ce intervine acest paradox? de ce societatea americană are nevoie de un ghid de trai? Pentru că asta este această carte" ghid de supravieţuire. Mi se pare un paradox greu de trecut cu vederea. Cum e posibil ca societatea cea mai avansată să aibă un ghid de supravieţuire aşa de bine elaborat? Oamenii aceştia trăiesc sau sunt ghidaţi de nişte iţe invizibile? Unde este acel concept de "Viaţă" adevărată americană? Asta este?

Cred totuşi ca această carte pentru Romania a fost doar un fenomen în sensul în care s-a cumparăt în primele săptămâni după care a fost abandonată pentru simplul motiv că femeile din Romania ştiu aceste lucruri... mai mult, nu citesc asemenea lucruri. Motivul pentru care am cumpărat această carte a fost curiozitatea mea debordantă...

Trăgând linie şi adunând, autorii nu au încercat altceva decât să ne readucă ne noi, femeile cu picioarele pe pământ. Însă, modul stupid şi tehnic în acelaşi timp prin care explică faptul că trebuie să ne trezim la realitate şi să ne găsim pe cineva care ne merită este oarecum umoristic şi nerentabil. Singurul motiv pentru care am citit cartea până la sfârşit a fost curiozitatea de a afla cum se termină, dacă propune o soluţie reală pentru heart-broken and single women. Şi... surpriză: acest lucru nu se întâmplă! Wake up!

Reviewer: Cristina Teodorescu (Woodisor)

Citeste cele 23 COMENTARII si spune-ti parerea!

Falconer

Autor: John Cheever
Rating:

În 1977 scriitorul american John Cheever edita romanul său, Falconer. Se prezintă istoria lui Ezekiel Farragut, un profesor universitar dependent de droguri care este condamnat la închisoare pentru fratricid.

Noua casă a lui Farragut este închisoarea federală Falconer; detenţia acestuia este obişnuită întrucât nu suferă chinurile descrise din timpul sfârşitului anilor "™20 din închisorile Americii. Singura suferinţă adevărată pe care o resimte este nevoia de metadonă prescrisă de medici. Într-o zi "porţia" de metadonă îi este refuzată drept pentru care încearcă să fugă din retenţie şi este bătut. Se împrieteneşte cu Jody cu care va întreţine relaţii homosexuale, mai mult, va ajunge la concluzia că-l iubeşte. Jody evadează, iar Farragut rămâne singur.

Între timp se produce o revoltă într-o altă închisoare ceea ce va alarma gardienii, ducând la confiscarea tuturor aparatelor radio şi televizoarelor. Farragut realizează că a reuşit să depăşească dependenţa sa de metadonă. În final, un coleg bătrân moare şi Farragut preia locul acestuia în sacul mortuar, pentru ca mai apoi să reuşească să evadeze din închisoare.

O parte interesantă a romanului este primul aliniat în care se prezintă intrarea în închisoare, o poartă cu boltă şi blazon, ce creează o imagine de presiune, de greutate sufletească de la bun început. Acest prim aliniat este plin de simboluri: "Intrarea principală în Falconer - de fapt singura intrare pentru deţinuţi, vizitatori şi personal deopotrivă - avea deasupra un blazon înfăţisând Libertatea, Justiţia şi, între cele două, puterea suverană a guvernului. Libertatea purta o bonetă şi ţinea o lance în mână. Guvernul era reprezentat de vulturul federal cu o ramură de măslin şi un mănunchi de săgeţi în gheare. Justiţia era convenţională: legată la ochi, vag erotică în veşmintele-i mulate şi înarmată cu o sabie de călău."

În Falconer se încearcă inducerea ideii că detenţia este şi rea dar şi necesară. În acelaşi timp, în acest roman se prezintă două secvenţe importante ale acestui personaj pe atât de ciudat, pe atât de fascinant, şi anume viaţa dinaintea detenţiei şi acea din timpul închisorii. Viaţa familială a lui Farragut pare la prima vedere ciudată, mai ales datorită relaţiilor cu nevasta sa, relaţii reduse la partide de sex şi discuţii despre digestie ("Aşa se prezenta la data aceea căsnicia lor - nici treapta cea mai de sus a scării, nici susur de fântâni italiene, nici vânt prin măslini exotici, ci doar atât: un bărbat şi o femeie, goi puşcă, discutându-şi problemele de digestie.") Viaţa din închisoare îi rezolvă în mod inevitabil "problemele" vieţii. Din când în când autorul inserează câte o întâmplare din perioada dinainte a personajului, fiecare fiind importantă pentru definirea personalităţii lui Farragut. Copil nedorit, i s-a spus de nenumărate ori de către părinţi că s-a dorit un avort, apoi încercările nereuşite ale rudelor de a-l pierde sau de a-l "omorî". Între personajul Farragut şi autor există multe similarităţi: amândoi împărtăşesc aceeaşi viaţă familiară toxică, bisexualitatea şi dependenţa de droguri. Episodul cu avortul lui Farragut aparţine vieţii personale a autorului.

"Rezidenţii" blocului F unde este "cazat" Farragut contribuie la impresia de neputinţă a lui Farragut prin simplul fapt că de la bun început îl ignoră, iar puţinii care îi vorbesc se află în proximitatea sa şi îl tratează brutal.

Alături de Farragut se împletesc şi vieţile altor deţinuţi, aşa cum ar fi cea a Încornoratului care ajunge să-şi ucidă nevasta infidelă, deşi pe parcurs recunoaşte că şi el la rândul său, a înşelat-o, chiar şi cu un bărbat. Un personaj care se doreşte haios, terminând prin a fi în final doar singur şi tragic este Puiu Număru"™ Doi. Gardianul cel mai uman prin faptul că se preocupa de deţinuţi este Micuţul, o namilă de om care îl ajută pe Farragut să îşi învingă viciul. Aceste personaje sunt importante pentru a descrie tipologia deţinutului, cel care ucide, jefuieşte şi continuă să se considere nevinovat. De asemenea, romanul lasă impresia că personajele aflate în detenţie nu au dorinţa de a fi liberi datorită situaţiei sociale şi economice critice de la sfârşitul anilor 1920 din America.

Falconer începe cu un blazon cuprinzând pedeapsa şi iertarea şi se încheie cu o evadare chestionabilă din punct de vedere moral. Se prezintă nevoia de detenţie a unor oameni, cât şi costul uman pentru acest lucru, în timp ce se exploră circumstanţele care îi conduc pe bărbaţi să facă rău şi să devină ceea ce sunt în închisoare. Romanul este fascinant şi parcă cere empatie din partea cititorului. De asemenea, prin imaginile create de autor dă impresia de implicare directă a cititorului în evenimentele din Falconer.

Falconer este un roman superb pentru că examinează detenţia în America contemporană. Practic există două părţi importante şi anume prima în care Cheever descrie "misterul" detenţiei concentrându-se asupra experienţelor lui Farragut din viaţa obişnuită din închisoare. Mutându-se dintre închisoare înspre detenţie, romanul prezintă viaţa dinainte de încarcerare a lui Farragut. În viaţa sa s-ar putea spune că personajul cunoaşte atât iubirea umană, cât şi cea divină. Practic se prezintă o viaţa de zi cu zi a americanului, o viaţă complet neopoetică, frustră, deviantă.

Este una din acele cărţi pe care nu o poţi lăsa din mână prin intensitatea descrierii fruste a istoriei lui Farragut şi a alor oameni ca şi acesta.

Reviewer: Cristina Teodorescu (Woodisor)

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme

Autor: Gabriel Chifu
Rating:

Visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme de Gabriel Chifu este un roman postmodern plin de vitalitate care abordeaza o zona mai delicata: visul. Veniamin, copil de 12 ani se da cu sania si se raneste. A doua zi isi da sufletul si simte cum se desprinde de corpul sau, se inalta tot mai sus de oraselul Serenite, vede portile raiului si datorita faptului ca doreste sa se reintoarca pe pamant la cei dragi rateaza intrarea in rai, ramanand in purgatoriu. Aici ii intalneste pe ingerul Lazarus si pe condorul Truman care ii devin amici, promitandu-i ca il vor ajuta in cer.

Veniamin doreste sa-si vada familia, astfel este indemnat sa ii viseze pe cei ramasi in urma. Astfel, Veniamin afla ca tatal sau este deportat si intalneste o doctorita de care se indragosteste, pastrand o urma de regret fata de sotia si copii ramasi in urma. Acesta moare in cativa ani. Mama ii cere tatalui divortul pentru ca Vlad, fratele mai mare sa poata intra la facultate (nu puteau sa il inscrie la facultate datorita dosarului tatalui), in timp ce celalalt frate Victor este impuscat intr-un raid impotriva « dusmanilor comunistilor ». Vlad este interogat, insa slab de inger scapa datorita unei promisiuni de a deveni informator al securitatii si isi vinde mama. Aceasta moare in timpul unui interogatoriu. Vlad continua ascensiunea pe treapta sociala, devine scriitor de renume, este laudat si considerat extrem de moral, in timp ce scria declaratii pentru securitate, tradandu-i pe toti ceilalti.

Visele lui Veniamin continua si in epoca post-comunista, unde Vlad rezista caderii comunismului si moare intr-un accident de masina. Ultimul vis al lui Veniamin este cu trei oameni fara capatai care sfarsesc prin a distruge orasul Serenite, iar singurul care ramane in urma este Camenita, fost securist si om important in aparatul comunist, care i-a omorat practic pe toti membrii familiei sale, care insa s-a cait spre sfarsitul vietii prin faptul ca i se infatisa zilnic un inger trimis de Lazarus.

In purgatoriu Veniamin este contrariat, trist si infuriat de nedreptatile produse de comunism si planuieste cu condorul Truman sa trimita un semn pe pamant sa ii ghideze pe oameni inspre Dumnezeu, insa nu reusesc sa intreprinda nimic. Ingerul Lazarius detinea cartea vietii pe care la sfarsit o citeste si Veniamin in care scria toata viata acestui copil. Romanul se termina prin parasirea lui Veniamin a purgatorului si speranta acestuia de a intra in rai, nu inainte ca Truman sa-l intrebe daca nu doreste sa se intoarca in lumea celor vii.

Este interesant modul in care este privit fratele sau Vlad care se disociaza de fiecare data cand devine informatorul securitatii, care sterge cu buretele mereu cele intamplate in camerele securitatii si mai mult ajunge sa critice regimul in cel mai sincer mod posibil.

Cartea lui Gabriel Chifu este impresionanta prin subiectele abordate, de la social la politic si nu in ultimul rand visul. Sub falsa impresie ca citesti o carte copilareasca, usoara, se abordeaza subiecte ca atrocitatile savarsite de comunism. Autorul spune la inceput: « Ma fascineaza sa incerc sa descriu ceea ce nu inteleg - de pilda, raul... ». Este o carte puternica tocmai prin concretetea evenimentelor descrise prin ochii unui copil care viseaza tot ceea ce se petrece pe pamant. De asemenea, poate fi privita ca si o epopee a acestuia, care prin vis cunoaste istoria celor dragi si transcede aceasta istorie revenind mereu asupra oraselului din care provine.

Reviewer: Woodisor

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!