Comentarii la: Clubul de carte - Pacientul meu Sigmund Freud

De către: Miuta

Miuta — Wed, 10 Mar 2010 12:59:14 +0000

Pt. Didina
Felicitari pentru modul in care ti-ai expus teoria ta – in sfarsit, am inteles si eu ceva referitor la aceasta carte…….

De către: dorian

dorian — Sun, 06 Jul 2008 06:25:27 +0000

Cartea scrisa de Nathan are accente fantasy si e conceputa pentru a avea succes comercial.

Daca cineva este interesat cu adevarat sa descopere originile psihanalizei si sa citeasca despre viata lui Freud, va recomand calduros biografia scrisa de Peter Gay aparuta la Editura Trei: “O viata pentru timpul nostru”.

Aceasta biografie mi se pare a fi cea mai bine documentata din cele 5 sau 6 pe care le-am citit.

Viata lui Freud a fost extraordinar de interesanta fara a mai fi nevoie sa fie presarata cu elemente misticoide sau romantate. Asadar, realitatea este mult mai fascinanta decat toata reveria pe care a asternut-o Tobie Nathan pe hartie.

De către: Didina

Didina — Sat, 05 Jul 2008 18:30:00 +0000

Cartea lui Nathan Tobie, Pacientul meu Sigmund Freud surprinde prin jurnalele lui Jack Bean faţa ascunsă a psihanalizei, culisele, geneza ideiilor psihanalitice a grupului din Societatea Psihanalitică din Viena anilor 1900 în fruntea căreia era PROFESORUL, respectiv Sigmund Freud. Prietenia ascunsă, intimă a marelui psihanalist Sigmund Freud cu doctorul Rabinovici, un student la psihiatrie, neiniţiat în psihanaliză dar curios şi care nici nu se lasă sedus de ea atunci când o descoperă, este de-a dreptul convingătoare şi te face să te plasezi pe tine, citiorul, în prietenul marelui psihanalist, tatăl psihanalizei. Autorul pare să definescă psihanaliza ca pe o metodă terapeutică care se doreşte a fi o propunere de soluţionare a nevrozelor legate de viaţa inconştientului, a acelor dorinţe ascunse, intime care nu pot fi împlinite din cauza educaţiei, normelor societăţii sau religiei; astfel, acele impulsuri negative sunt refulate şi devin simptome sau boală psihică. Aşa cum reiese din carte, soluţia pe care o propune psihanaliza este o eliberare a individului de orice inhibiţii sexuale având ca reper o morală păgână, cu bazele în mitologia greacă, în simbolurile religiilor antice africane şi indiene. Mai mult, pentru argumentarea bigamiei cartea dă impresia că psihanaliza se foloseşte de istoria relatată în Biblie despre patriarhul Iacov, unul dintre marii fondatori ai poporului evreu, parcă invocând sprijinul perceptelor morale în legalizarea adulterului; se ignoră idea de adulter, care la evrei era pedepsită cu moartea celor care o practicau. Paradoxal, atunci când se doreşte satisfacerea dorinţelor de adulter este nevoie de un argument moral, sfânt. Astfel că la seratele ştiinţifice propuse de Otto Gross nu se acuplau pur şi simplu participanţii la cursurile de psihanaliză ci îndeplineau nişte ritualuri faţă de zeităţi, ale pământului sau soarelui.
Psihanaliza ca demers ştiinţific nu susţine astfel de excese, dar se pare că la genesa ei a avut ca fundament o inspiraţie din ritualurile păgâne de închinare în scopul unei eliberări de propriile angoase şi dorinţe păcătoase din punct de vedere iudeo-creştin. (ex. dorinţa incestuasă, homosexuală sau bigamia) O astfel de libertate a libidoului pentru acea vreme ar fi fost o revoluţie sexuală de neimaginat, dar astăzi ceea ce doar visa atunci psihanaliza se desfăşoară sub ochii noştri. Familia devine ceva tradiţional, modelul clasic dar nu modern. Mai mult decât atât trăim într-o epocă postmodernă în care teoria lui Sigmund Freud despre pulsiunea sexuală care va conduce întreaga societate, este o realitate. Din punctual meu de vedere o realitate tristă. Omul nu este un animal condus de instincte sexuale necontrolate, sau refulate, el este om tocmai pentru că poate stăpâni orice impuls, poate tot ce-şi doreşte dar nu tot ce-şi doreşte este bun, mai ales excesele de orice fel. (ex. Chiar dacă mănânci mulţi morcovi, poţi deveni portocaliu)
Cartea mi-a răspuns la multe din întrebările pe care mi le puneam atunci când am venit în contact cu psihanaliza ca studentă. Autorul este genial, a reuşit să ofere aceste documente neimaginate şi inaccesibile publicului larg sub forma unui roman extraordinar de captivant şi de o bogăţie a înţelesului psihanalizei şi a discipolilor săi de pe o poziţie critică, umană şi istorică. Cartea este ori ficţiune ori adevăr. Fiecare poate alege ce vrea să creadă. Pe mine m-a convins şi am ales adevărul.

De către: Ana-Maria

Ana-Maria — Thu, 05 Jun 2008 18:26:42 +0000

@Lidia – intr-adevar, o carte foarte interesanta! :)

De către: Lidia

Lidia — Tue, 03 Jun 2008 13:52:03 +0000

Interesanta carte….dar si controversata…

De către: julya

julya — Thu, 08 May 2008 09:00:35 +0000

@Ana-Maria Mie mi-a parut ca incerca sa faca un mic paralelism prezent-trecut: iubirea dintre Leopold si Preciose (care este bogata si casatorita)cu iubirea Jack-Hanna, birocratia si impedimentele trecutului cu cele ale prezentului, razboiul si rasismul din trecut cu cele din prezent.
Problema mea a fost ca incursiunile trecut-prezent ma faceau sa pierd sirul actiunilor, la un moment dat am revenit asupra unor pagini ptr ca in mintea mea se unificasera si nu mai pricepeam nimic! :)
Iar bigamia…daca era “permisa” femeilor, barbatilor de ce nu? Mai ales ca cei care “practicau” erau persoanele cu un statut social superior: de ex. Helga.

De către: Ana-Maria

Ana-Maria — Wed, 07 May 2008 19:50:08 +0000

@ irina
1 in legatura cu bigamia – daca reusesti sa afli o teorie “oficiala” te rog sa o impartasesti cu noi! o sa incep si eu sa caut :)

2 eu am impresia ca Nathan nu e de acord nici cu Jung, nici cu Freud! :)) am avut impresia ca ii ia pe amandoi peste picior.
sau sa fiu mai exacta, ia peste picior seriozitatea cu care trateaza psihanaliza. se amuza de importanta capitala pe care o acorda subiectului: o imagine graitoare ar fi dorinta lui Freud ca fiecare om de pe strada sa il priveasca si sa recunoasca in el geniul.

Totusi, aceasta ironizare o simt mai degraba dragastoasa. Lui Nathan ii sunt foarte simpatici, dar intr-un mod in care privesti niste batranei foarte inteligenti, dar care mai scapa cu teoriile in peisaj :D

PS eu eram familiarizata doar cu opera lui Freud. cartea m-a facut sa imi doresc sa cercetez aspecte ale vietii sale :)

De către: Ana-Maria

Ana-Maria — Wed, 07 May 2008 19:43:18 +0000

@julya – mi-ai amintit de un aspect pe care eu l-am neglijat: prezentul.

mie razboiul prezentului mi-a amintit mai mult de coruptia africana decat de interesele celor care doreau sa puna mana pe documente.

dar eu personal, imi simteam lectura intrerupta de aceste episoade ale “prezentului” ai abia asteptam sa ma intorc la povestea lui Freud. sa fi fost singura? :D