bookblog.ro

---

Parfumul (1)

Scris de • 21 August 2007 • in categoria Clubul de Carte

Un istoric scrie povestea Parfumului. Isi plaseaza personajul in Franta secolului XVII si il transforma in cel mai ciudat, crud si neinteles criminal.

Grenouille se naste in mizerie si isi incepe viata sub semnul mortii. Dar ceea ce il diferentiaza de restul oamenilor devine si arma cu care isi atinge menirea: un simt olfactiv absolut. Astfel invatam si noi subtila diferentiere a aromelor si suntem facuti constienti de puterea acestui simt uman deseori neglijat.

Si daca la inceput exploram o lume olfactiva impreuna cu Grenouille (de la cele mai alese parfumuri la putreziciuni), darul sau se transforma intr-o groteasca vanatoare de tinere fecioare. Cu toate acestea, puterea unui simt absolut il poate salva chiar si de la condamnarea cu moartea.

Implinindu-si menirea prin crearea Parfumului, Grenouille isi incheie ciclic viata in Cimitirul Inocentilor, cu o crima facuta dintr-o iubire devoratoare.

Si daca intentia lui Suskind a fost sa scrie de fapt un roman alegoric, ce a vrut atunci sa semnifice supranaturala putere olfactiva a lui Grenouille?





Citeste cele 32 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Ana Maria spune:

    Personal, in mare parte, nu am citit Parfumul ca pe o alegorie, desi sunt convinsa ca are mult mai multe semnificatii decat sa descrie activitatea unui criminal cu un nas deosebit!
    Dar consider ca sunt cel putin doua aspecte ce merita atentie marita:

    1. Importanta mirosului, a reactiei chimice intre oameni bazate pe miros. Suskind si spune la un moment dat ca oamenii nu sunt constienti cat de mult din atractia fata de cineva se datoareaza mirosului.
    Asadar este dragostea si un parfum? Si atunci, dincolo de actiunile sale grotesti, este Grenouille doar un altfel de indragostit?

    2. In conceptia multor personaje Grenouille este vazut ca o fiinta a diavolului. Supertitile bine inradacinate in constiinta populara reapar constant pe parcursul romanului si uneori in discursul naratorului. Aici am sesizat mai ales o tenta ironica, o reamintire a faptului ca secolul ratiunii nu era catusi de putin stapanit de judecati rationale.

    raspunde

  2. Andrei Rosca spune:

    Grenouille poate fi considerat un indragostit doar in masura in care olfactivul este vazut ca unic ingredient al dragostei ceea ce e un pic cam greu de crezut.

    Sigur, mirosul poate face sa apara reactii chimice intre oameni dar le poate si intretine destul de mult timp ca atractia sa se transforme in dragoste?

    raspunde

  3. diana spune:

    Intr-adevar, anumite “mirosuri” percepute in mod inconstient pot favoriza indragostirea (feromonii carora li se atribuie compatibilitatea sexuala). Insa nu cred ca poti fonda dragostea pe o astfel de baza; cel mult poti intretine inconstient legatura erotica dintre tine si celalalt. SAU poti alimenta o obsesie, fiindca cu timpul te familiarizezi constient cu mirosul specific al celui de langa tine si iti doresti sa-l ai aproape, simtind iubirea mai intai cu… nasul. :)

    Dar asta se aplica oamenilor obisnuiti. La Grenouille dorinta sexuala stimulata de miros culmineaza cu un ingenios tel: acela de a surprinde si pastra atemporal esenta pura a feminitatii. Cum? Nimic mai bun decat intr-un parfum desavarsit.

    “În mod evident, parfumurile concentrează şi păstrează ceea ce este inconfundabil într-o femeie şi reprezintă un excelent mod de a pune în evidenţă puterea de fascinaţie a instinctului erotic al femeii… Se zice că bărbaţii plac o femeie după parfumul ei, după mirosul pe care aceasta îl degajă. Grenouille este un degustător de mirosuri cu totul aparte. El vînează mirosul de fecioară, nu de orice femeie. Este un parfum foarte rar, propriu mai curînd unei adolescente, ba poate chiar unei nimfete, adică unei fetiţe pe cale de a deveni femeie.” (Dorina Bohantov)

    Fetisul pentru esenta feminitatii este insa un motiv suficient pentru a ucide?

    raspunde

  4. Tibul spune:

    “Parfumul” a fost prima carte pe care am citit-o anul asta. Dupa ce am terminat-o, impresia mea a fost “nu am mai citit ceva asemanator”.

    Nu este o carte despre un instrument al Diavolului, un criminal obsedat, care are impresia ca e genial si e singurul om in stare sa revolutioneze lumea parfumurilor.

    Cartea mi-a placut tocmai pentru ca are in centru un personaj, pe Grenouille, care nu este niciodata acceptat de ceilalti – e diferit, nu e ca ei si nici nu il pot descifra. Cand e abia un prunc, doica spune despre el: “mi-e groaza de sugarul asta, fiindca nu miroase cum ar trebui sa miroasa copiii”. Mai tarziu orfanii din stabilimentul doamnei Gaillard descopera ca se tem de el, tocmai pentru ca nu-i simt mirosul.

    Supranaturala putere olfactiva a lui Grenouille reprezinta de fapt capacitatea lui de a identifica singurul lucru care l-ar face sa fie nu doar acceptat, ci divinizat de restul oamenilor. Grenouille se adapteaza la ceilalti, chiar daca modalitatea pe care o alege e dusa la extrem. Merita sacrificiul, atata timp cat reuseste sa vrajeasca intreaga lume, sa fie adulat macar o clipa.

    Partea mea favorita? Asemuirea parfumului cu o bijuterie: “Bineinteles ca acel miros singular nu trebuia folosit in stare bruta. Trebuia prins, ca nestemata cea mai de pret, intr-o montura. Avea de slefuit o diadema de miresme, iar in locul cel mai ales, deopotriva prinsa intre celelalte, dar si stapanindu-le, va straluci aroma sa”.

    Nu am vazut filmul, dar cred ca este dezavantajat din start – descrierile pe care le face Suskind nu au cum sa fie redate intr-o sala de cinema.

    raspunde

  5. cristian sirb spune:

    @Diana: feromonilor nu “li se atribuie” compatibilitatea sexuală. Ci ei o anunţă sau o contrazic. Feromonii sunt doar nişte unelte, nu factori de decizie.

    raspunde

  6. Ana Maria spune:

    Diana – intr-adevar, in momentul sau de iluminare – savarsirea primei crime, Grenouille realizeaza care este telul lui: capturarea acestei miresme unice.
    Si exact cum apare si in citatul redat de tine, nu este vorba de mirosul oricarei femei ci a unei nimfete. Si a unei nimfete asa cum a fost ea descrisa si de Nabokov – nu orice fetita pe cale sa devina femeie ii trezea interesul!
    Dar pana la a isi descoperi si defini menirea, ce l-a determinat pe Grenouille sa ucida?

    raspunde

  7. Ana Maria spune:

    Tibul – ai atins in postul tau doua aspecte care mi-au ridicat si mie semne de intrebare.
    In primul rand incapacitatea filmului de a reda aromele descrise de Suskind. Da, desi se incearca cu numeroase imagini, filmul pare mai degraba capabil sa transmita mirosurile neplacute: carnea putrezita, maruntaie, mizeria umana etc. Dar acolo unde Suskind a dat dovada de un talent deosebit in a ne trezi simturile, scenele din film lipsesc cu desavarsire. Si e vorba aici, printre altele, tot de descrierea facuta de dadaca in incercarea ei de a defini mirosul unui bebelus – mirosul de caramel al capului unui copil.
    Dar lipsa mirosului lui Grenouille provoaca teama celor din jurul lui. Si aici este un aspect pe care eu, recunosc, nu l-am inteles: de ce Grenouille nu are miros?

    raspunde

  8. Jen spune:

    oarecum offtopic, azi am vazut la brainiac, pe discovery, un ‘test’ apropo de mirosuri. au adus o tipa, au legat-o la ochi si au pus-o sa aleaga numai pe baza mirosului intre 3 tipi. pe unul l-au dat cu un spray bazat pe feromoni, pe altul cu after shave, iar pe al treilea l-au pus sa faca efort fizic ca sa miroasa a transpiratie. tipa a zis ca cel cu feromonii miroase cel mai urat.

    evident, un test nestiintific, dar interesant… apropo de mirosuri.

    raspunde

  9. Mihaela spune:

    @Ana Maria: Deşi nu am citit cartea recent, întrebarea m-a pus pe gînduri, de ce nu are Grenouille miros? Poate că trebuie să fie ca un vas gol pentru a primi toate parfumurile lumii; adică pentru rafinamentul (cîteodată odios) artei sale, proiectului său, e necesar ca el să fie în afară. Să adulmece, nu să fie adulmecat, să primească, nu să dea. Să aibă simţurile nealterate de el însuşi. Cel puţin, aşa mi s-a părut mie.

    raspunde

  10. meplusmyself spune:

    @Ana Maria:
    Grenouille trebuia astfel creat incat sa fie nevoit toata viata sa incerce sa obtina/sa sintetizeze exact ce-i lipseste.Incerc astfel sa iti raspund cu opinia mea la intrebarea:”de ce nu are Grenouille miros?”

    Incerc acum sa raspund si autoarei recenziei.
    Eu am simtit cartea ca pe o metafora despre cei care:
    1.tind sa obtina ceea ce nu au, mai mult chiar, sa puna stapanire pe ceea nu poseda;
    2.devin mai puternici pentru a obtine ceea ce nu au ( de aceea a fost inzestrat cu acesta simt olfactiv supranatural);
    3.ajung sa desfasoare actiuni impotriva firii pentru a obtine ceea ce nu au
    (din acest motiv Grenouille a fost lasat sa-si dea seama ca poate obtine ceea ce nu are, mai exact sinteza in sens de perfectiune, doar prin crima );
    4.sfarsesc ,inevitabil, anihilati de forta a ceea ce in sfarsit au obtinut, anihilati de oboseala luptei duse, anihilati chiar de puterea a ceea ce tocmai au cucerit dar , nu-i asa?!, de fapt nu le apartinea, nu era in firea lor .

    Ni se intampla asta periodic doar ca nu (ne) analizam atat de profund cum a facut-o Suskind.

    Multumesc.

    ps:imi cer scuze daca m-am intins prea mult cu opiniile.

    raspunde

  11. meplusmyself spune:

    ps2: cred ca am facut o gafa, Ana Maria fiind si autoarea recenziei:) Scuze.

    raspunde

  12. bradut spune:

    “Parfumul” e “Alchimistul” vremii lui.
    Si o dovada ca, nu demult, pana si cartile proaste erau mai bune.

    raspunde

  13. Ana Maria spune:

    @ meplusmyself – nu-i bai! e si vina mea ca nu am semnat scurta recenzie facuta :)!
    Vroiam sa-ti multumesc pentru ambele raspunsuri si sa mai adaug o intrebare.
    Problema asta a ridicat-o intr-o discutie Alin (Gogan): de ce Grenouille se retrage in munti ptr ca il oboseste/dezgusta mirosul uman, dar totusi se intoarce in lume pentru ca il obsedeaza lipsa lui la propria persoana?

    raspunde

  14. Ana Maria spune:

    @bradut – si ce impresie ti-a facut Parfumul?

    @Mihaela – sa aiba simturile nealterate ptr el insusi sau sa fie capabil sa manipuleze prin parfumurile ce si le creeaza? :)

    @Jen – probabil ca tipa era incompatibila tocmai cu respectivul! :)

    raspunde

  15. Hellene spune:

    Grenouille nu e un criminal tipic si nici un violator, nu il putem compara cu un personaj cum ar fi Jack Spintecatorul. El omoara pentru ca are nevoie de ceea ce toti au si lui ii lipseste: mirosul propriului corp. Si aceasta lipsa duce la alta: lipsa iubirii. Nimeni nu il vrea, nimeni nu il iubeste, nimeni nu ii vorbeste din placere, ci doar din obligatie. Nici macar mama lui, care ar fi trebuit sa fie macar singura persoana care sa ii arate un pic de afectiune. Si cu toate astea, nu omoara pentru ca ii face placere sa curme vieti, ci pentru a captura mirosul fetelor care n-ar accepta de buna voia sa se lase infasurate in panze unse cu grasime. Crima din final insa ii produce o satisfactie imensa cand ii vede pe toti la picioarele lui, asa cum niciodata in viata lui n-a mai simtit. Si asta ii ajunge. E singura clipa in care nu mai da importanta mirosului, ci privelistii si sentimentelor care il stapanesc.

    raspunde

  16. Tibul spune:

    De ce nu are Grenouille miros?

    Daca ar avea, ar fi pur si simplu un criminal in serie, iar Suskind, un autor de roman politist, iar noi nu ne-am strange in clubul de carte sa-i vorbim pe la spate.

    Din fericire pentru noi, Suskind a fost generos cu Grenoille, i-a luat cu o mana (mirosul) si i-a dat cu alta (puterea de a intelege ca mirosul ii face pe ceilalti sa-l recunoasca, sa-l accepte).

    De ce Grenouille se retrage in munti pentru ca il oboseste/dezgusta mirosul uman, dar totusi se intoarce in lume pentru ca il obsedeaza lipsa lui la propria persoana?

    Mirosul uman nu il dezgusta, doar ca ii reaminteste in permanenta de cei din jur si de faptul ca nu este dorit de ei.

    Cand nu esti dorit, te izolezi, iar in izolare, din multele idei care-ti trec prin cap, este normal ca una sa contina cheia salvarii tale.

    Retras in munti, Grenoille, se detaseaza si realizeaza ca pentru a fi acceptat de oameni, trebuie sa devina ca ei (sa capete miros).

    Doar ca decide sa nu devina un tip mediocru (nu incearca sa obtina un parfum care sa imite mirosul corpului unui barbat), ci unul genial – fecioarele sunt iubite si de femei si de barbati.

    raspunde

  17. cristian sirb spune:

    “Parfumul” e “Alchimistul” vremii lui.
    Si o dovada ca, nu demult, pana si cartile proaste erau mai bune.

    Nimeni nu zice nimic despre postul lui Bradut?

    Mi se pare de departe cel mai intrigant…Si mai plin de spirit. Nu zic ca are si dreptate. Dar e…viu!

    raspunde

  18. cristian sirb spune:

    Interesantă dezbaterea, dar cine se încumetă să revină şi la un pic de critică literară?

    raspunde

  19. Mihaela spune:

    Eu n-am ce zice, mi se pare că datele scrierii/apariţiei celor două romane sunt atît de apropiate, încît fac afirmaţia nefondată. Doar dacă se referea bradut la “vremea” din text.
    Nu am înţeles ce vrei să spui cu critica literară…

    raspunde

  20. Alin spune:

    ““Parfumul” e “Alchimistul” vremii lui.
    Si o dovada ca, nu demult, pana si cartile proaste erau mai bune.”

    bradut, vrei sa spui ca Parfumul este o carte proasta, sau ca Alchimistul e o carte buna? :D

    raspunde

  21. cristian sirb spune:

    Şi acum, Bradut să răspundă: Da!

    raspunde

  22. bradut spune:

    Hai, mai, Alin, ca stii ce-am vrut sa spun. Doar si tu esti intelectual :-)

    raspunde

  23. Ana Maria spune:

    Nu ma pot pronunta in legatura cu Parfumul si Alchimistul pentru simplul fapt ca nu am citit Alchimistul. :)
    Totusi, Bradut poate vei fi vrand sa dezvolti un pic subiectul :)!

    Cat despre critica literara, poate ne ajuti chiar tu Cristian.

    raspunde

  24. Ana Maria spune:

    Discutiile despre Parfumul continua AICI, de data asta concentrandu-ne mai mult pe caracteristicile lui Grenouille.

    raspunde

  25. bradut spune:

    Da, cred ca ar fi mai bine sa continuam discutia despre Grenouiile si s-o lasam balta pe aia despre postul meu.
    Nu-mi fac reclama, dar puteti citi la mine pe blog un post recent despre semidocta librarie Diverta. Linkul e asta: http://bradut-florescu.blogspot.com/2007/08/noua-babilonie-de-la-diverta.html

    raspunde

  26. maya spune:

    Deci fiecare din noi avem miros unic?
    Eu m-am gandit ca acest Grenouille nu avea mirosul lui, ceea ce l-ar fi avantajat sa poata face deosebire usor pentru celelalte mirosuri.
    Exact ca si cum eu as avea o bomboana in gura, si dupa ce am mancat-o, sa gust altceva; nu ar fi limba mea pacalita?
    Cam asa m-am gandit si in sensul lui.
    Cat despre cei din jurul lui care au capatat teama din cauza lui…pt ca nu ‘mirosea’…mi se pare absurd… Ce nas aveau si aceia sa vada daca miroase sau nu? Cred ca deja simtul lor olfactiv era deja alterat, ca sa mai poata simti un miros urat in plus.
    Sa inteleg ca nici mirosurile urate nu se prindeau de el;Deci ceilalti au observat ca el nu degaja nici un iz? E cam confuza ideea.
    Mie mi-ar placea sa nu miros urat cand fac efort fizic, ci doar parfumul sa isi persiste esenta pe pielea mea:)):)) Cam asa a fost in cazul lui…sa inteleg ca a fost ‘creat’ deosebit de autor! Wow ce m-am insirat cu ideile.

    raspunde

  27. Pingback: Schimb de Carti Timisoara #14 : Schimb de Carti - un proiect bookblog.ro

  28. Pingback: Biblia lui Doré | bookblog.ro

  29. Pingback: Caligraful lui Voltaire | bookblog.ro

  30. Victor spune:

    Nu fără un pic de jenă mărturisesc că nu am citit cartea încă şi am văzut doar filmul. Intenţionez însă a mă apuca şi de lecturat romanul, sunt convins că diferenţa e ca întotdeauna uriaşă.

    raspunde

  31. cd spune:

    Cred ca s-a racit deja topicul aici. Dar sa mai incercam…
    Am citit Parfumul cu multa vreme in urma. Tinusem minte numele dintr-un comentariu fermecator facut la radio de cineva cu numele Andreea Deciu (pacat ca nu se mai poate auzi asa ceva!), cu alti multi ani in urma.
    Aici o sa spun ce impresie mi-a lasat mie cartea. Grenouille descopera o lume mai complexa decit o pot descoperi ceilalti prin simturile comune. Treptat devine constient de abilitatea sa extraordinara. In acelasi timp descopera ca lumea nu i-a rezervat decit respingere. Dorinta lui cea mai vie este de a avea si el parte, asemeni tuturor, de afectiune macar, daca nu de tandrete; repet-dorinta lui cea mai vie este de fi acceptat intre oameni. Furia de se sti privat de acestea, dintotdeauna, il impinge in putietate. Aici descopera ca propriul sau trup nu are un miros pe cind toate fiintele si lucrurile au (inclusiv piatra din acel munte). Aici intelege exceptionalitatea sa si teama semenilor sai in fata lui si mai intelege si ca nu mai este decit o singura cale: aceea de avea propriul miros. Care poate fi acela ? – cel mai seducator posibil – cel de tinara fata – el stie ce stie pt. ca este geniul mirosurilor si al parfumurilor si are in acelasi timp trupul si mintea (necorupte) ale unui barbat. El crede ca ceea se simte el legat de parfumul unei fete (si aici este una dintre cele mai tulburatoare descrieri a atractiei iubirii), vor simti ceilalti in raport cu el. Legile morale, omenesti, nu-i pot sta in cale. Dar, fatal, descopera ca ceea ce el credea ca va fi pur, nu induce decit desfriu si lacomie in ceilalti. Intr-o ultima scena de un tragism si simbolism unice (i.m.h.o.) el se jertfeste, fortind limitele seductiei pina dincolo de adoratie, pina la iubire patimasa, la dorinta de a poseda trupul adorat, de a detine o bucata din el. El alege sa se daruiasca acelora in care umanitatea abia mai pilpie (din fericire nu-i alege aceia cu morala filistina la purtator).
    Sint multe referinte posibile (eu vad una la ‘Asa grait-a Zarathustra’ dar si la experienta mistica, ca sa nu zic mai mult), este o carte postmoderna, dupa pararea mea este un exercitiu logic (in genul celor facute de Poe in The raven sau de Eco) si fermecator la culme.
    (in cantitati juste, seductia inca-si face efectul scontat).

    raspunde

  32. anca giura spune:

    Filmul lui Tykwer se ridică la valoarea perpetuă a cărţii. Chiar i-a extras esenţa, ca în alambicul unui parfumeur.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro