Anglia, Anglia
Scris de Alin Gogan • 28 august 2007 • in categoria Comedie/Satira, Lit. contemporana
Julian Barnes este unul din acei oameni care au avut norocul de a fi catalogati pe baza unei afirmatii. Declarandu-si atasamentul fata de Franta, scriitorul englez a fost acuzat in tara sa ca este prea putin britanic, in timp ce in Franta este perceput doar ca un scriitor englez. In mod ironic, unul din cele mai interesante romane ale sale se numeste Anglia, Anglia.
Anglia, Anglia este o satira, insa nu una adusa esentei acestei tari sau a modului de viata britanic, ci una adusa situatiei sale contemporane, vazuta din perspectiva lui Barnes ca o decadere fata de valorile morale ale unei natiuni importante in istoria europeana si mondiala.
Romanul urmareste proiectul unei tari alternative, o Anglie in miniatura care este pregatita atat pentru englezi cat si pentru turistii straini.
Vazut din perspectiva unei farse, proiectul propune initial industria turistica a viitorului, miniaturalizarea Vechii Anglii si transpunerea obiectivelor turistice pe o suprafata foarte redusa - si anume pe insula Wight. Magnatul care se afla in spatele intregului proiect, Sir Jack Pitman, spune ca toata ideea se bazeaza pe patriotism si pe faptul ca reproducerea este mai utila si mai indemana decat originalul in orice instanta.
Odata justificata ideea teoretica a proiectului prin destramarea conceptului de autenticitate, se realizeaza un sondaj de opinie care sa produca cele cincizeci de simboluri ale lumii engleze. Printre acestea se numara elemente care urmeaza sa fie replicate in cadrul proiectului, precum familia regala, parlamentul, clubul Manchester United, Robin Hood, micul dejun britanic, serialele de televiziune clasice, ceaiul cu lapte, snobismul, Stonehenge, Alice in Tara Minunilor, berea calda sau un prigor in zapada.
Sir Jack Pitman recreaza astfel pe insula un model al Angliei, care se bazeaza pe o concentrare a istoriei si a culturii. Asadar, in noul palat Buckingham traieste un rege, insa nu se stie (si nici nu prea conteaza) daca acesta este cel original sau nu, iar Robin Hood cutreiera replicile padurilor britanice, insa intra prea mult in pielea personajului pe care il joaca.
Ambitiile lui Sir Jack si ale oamenilor sai nu se opresc doar la nivelul unui parc de distractii. In acest sens, se urmareste crearea unui parlament independent, desprinderea de Marea Britanie si aderarea la Uniunea Europeana ca stat independent, apoi transformarea parcului tematic intr-o replica mai buna decat originalul.
Consecintele acestor actiuni influenteaza negativ vechea Anglie, care degenereaza intr-un viitor sumbru pe care Barnes il sugereaza pentru actuala Anglie.
In afara satirei aduse Angliei contemporane, Barnes ironizeaza societatea de consum, unde reproducerile sunt mai importante decat originalul, precum si politica de turism agresiv, care se intalneste peste tot in lume. Pe langa acestea, autorul urmareste un triunghi format din trei personaje, Sir Jack Pitman, Martha si Paul, care apar pe rand la conducerea proiectului.
Desi am gustat satira adusa economiei bazate pe maximizarea turismului "˜pentru prosti"™, ma simt obligat sa acord romanului 4 stele, in special din cauza grabei cu care Barnes a tratat partea de final a cartii, precum si ocazionala lipsa de organizare a ideilor.
O alta recenzie aici.
O recenzie de: Alin Gogan
Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
sunt convins ca s-a pierdut mult la traducere. din pacate chestia asta se intampla uneori
-
La aceasta carte sunt doaua recenzii care seamana foarte mult. Ce rost are sa repeti idee cu idee ce e in prima recenzie?
Cat priveste continul cartii, mi-as dori sa fie cineva capabil sa scrie o carte Romanie, Romanie. Este o carte scrisa cu dragoste fata de Anglia, din care musteste obsesia epuizarii vocatiei istorice a aceste minuscule tarisoare (Anglia are doar o treime din suprafata tarii nostre, Marea Britanie e ceva mai mare).
Anglia de acum (ma refer la cea din carte) nu mai poate duce la un viitor istoric ci esueaza in trecut, “vechea Anglie” revine, finalul este un amestec de profetie amara si veselie bucolica. Sfarsitul cartii nu este tratat superficial, este o consecinta a logica a ideilor din roman, a felului cum Barnes vede istoria Angliei, trecuta si viitoare.Noi nu am fi capabili sa scriem asa ceva pentru ca nu am facut nimic istoric si deci nu avem cum sa ne temem de epuizare.







Hellene spune:
29 august 2007 | 9:51 am
Mie nu prea mi-a placut romanul asta, si tind sa cred ca in mare parte se datoreaza traducerii in limba romana. Mi s-a parut o carte atat de fada, ca limbaj, incat am avut impresia ca e scrisa de un amator nu de un scriitor cu pretentii. Ideea insa mi se pare buna pentru ca suntem atat de snobi cateodata si ne dorim sa absorbim cat mai mult incat ne-am multumi si cu replici copiate ale marilor obiective adunate la gramada pe o insulita, tocmai pentru a nu pierde timpul cu deplasarea de la unul la altul. In Italia, langa Rimini chiar au facut un asemenea parc cu toate obiectivele importante, la scara mai mica, cred ca tot din dorinta de a te simti implinit ca ai vazut tot ce era de vazut fara sa te deplasezi de la Florenta la Roma si de la Pisa la Milano.