bookblog.ro

---

Complexul lui Portnoy

Scris de • 20 August 2007 • in categoria Comedie/Satira

Autor: Philip Roth
Rating: Philip Roth - Complexul lui Portnoy rating - recenzii carti

Philip Roth - Complexul lui Portnoy - recenzie cartiNu ştiu dacă sunt foarte inspirată în alegerea romanelor lui Philip Roth, în cele pe care le-am citit pînă acum am găsit doar urme dintr-un lăudat stil, doar promisiuni şi - pe coperta a patra - exclamaţii de un entuziasm categoric. Recunosc că aşteptarea romanului mai bun, cînd am de ales între atîtea, mă face să privesc suspicios, să mă entuziasmez mai puţin şi să exagerez defectele. Acelaşi lucru cu monologul lui Portnoy.

Pentru timpul în care a apărut (anul este 1969), cartea este reprezentativă, atît produs al revoluţiei sexuale, cît şi punct de referinţă pentru aceasta. Limbajul explicit, reevaluarea ironică a teoriilor freudiene, problemele de etnie şi identitate tratate cu un umor scandalos - acestea sunt punctele interesante ale romanului, pe care probabil i se bazează faima de cel mai amuzant şi emoţionant roman despre sex şi maturizare.

Alexander Portnoy e singura voce a romanului, dacă o excludem pe cea a cicălitoarei şi perfecţionistei Mame evreice, un personaj reconfortant de absurd şi ubicuu. În faţa psihanalistului Spielvogel, Portnoy se întoarce, cu digresiuni şi lamentări, în copilăria şi adolescenţa din New York, căutînd explicaţii pentru viaţa sa sexuală aventuroasă, extravagantă, dar nesatisfăcătoare. De la acest pretext se construieşte o întreagă lume, amuzantă între grosolan şi subtil, o mahala aproape fermecătoare.

Nu francheţea limbajului face romanul-mahala să fie "aproape, dar nu în totalitate", ci impresia că dincolo de provocare - care nu trebuie ignorată - nu se află nimic. Mai nimic, în afară de personaje-tip, situaţii tipice, neîmpliniri şi dezechilibre insuficient exploatate, o tendinţă nefinisată spre naturalism.

De aceea, încă mai aştept un roman de Philip Roth care să nu se apropie de ceva, ci să fie, care să maturizeze un Alexander Portnoy fără cinismul farsei, să predea obsesiile sexuale cu aceeaşi francheţe, dar mai verosimil, să personalizeze teme politice cu acelaşi umor, dar fără clişee, în fine, un roman care să nu-mi dea impresia că autorul este supraevaluat. Încă mai am speranţă.

O recenzie de: Mihaela Butnaru





Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cristian spune:

    Cu inima strânsă, am deschis recenzia ta. Dar ştii ce ai reuşit? Să mă determini a citi cartea.
    Să ne gândim, totuşi, că în faţa unui psihanalist şi discursul nostru ar putea fi presărat cu digresiuni şi lamentări.

    Evreii au inventat psihanaliza, au luat-o în râs apoi, sfârşind prin a deveni dependenţi de ea.

    Dar trebuie citită cartea, după care voi “decide” dacă este “verosimilă” sau ba.

    raspunde

  2. cristian sirb spune:

    În contra unui prea amorţit echilibru:

    “De când mi-am pierdut gustul pentru emfază sau pentru diatribă, scrisul îmi este un supliciu. Nu sunt făcut pentru adevăruri obiective, nemaivorbind că argumentarea mă plictiseşte şi mă oboseşte. Nu-mi place să argumentez pentru că nu ţin să conving pe nimeni. Celălalt e o realitate pentru dialectician sau pentru filantrop.” (E. Cioran – Caiete I)

    raspunde

  3. Mihaela spune:

    Totuşi…să fiu eu filantroapa? Echilibrul din recenzii e fluid, nu amorţit, citind una cîte una, observi că îmbracă romanul sau cartea de poeme ca o haină subţire. Necesară, dar insuficientă. Mă gîndesc, chiar e fain să scrii recenzii, în cazul ăsta! (şi să fie citită cartea, ca urmare)

    raspunde

  4. cristian spune:

    Da! Să sugerezi cu fineţe că romanul este un rateu, dar să-i prezinţi cu atâta pricepere punctele tari şi cele nereuşite încât să împingi la lectură.
    Vezi cazul meu.

    Iar acuzaţia de exces de pudicitate (pe care o aşteptai), prin care s-ar putea explica pripit dezacordul tău cu Roth nu se poate aplica. Nu are teren fertil. Din recenzie nu reiese că te-ar fi oripilat ob-scenele…

    E şi echilibrul folositor la ceva. Abia aştept respingerea delicată a următoarei cărţi. :)

    raspunde

  5. Oana Sorescu spune:

    Great review, dar nu cred ca ai prins feelingul cartii.Cu alte cuvinte nu cred ca ti-a placut foarte tare. E intr-adevar apropiat de naturalism, nefiind totusi naturalist. Dar un roman de Philip Roth care sa iti dea impresia ca autorul nu e supraevaluat? Sugestiile mele ar fi “M-am maritat cu un comunist” si “Pata umana” (especially Pata Umana).

    raspunde

  6. Mihaela spune:

    Oana, mulţumesc de sugestii. Coincidenţa e că am pus ochii şi speranţele pe/în “Pata umană”, dar mă tentează şi “Everyman”. Om vedea, scriu :) Mă mai gîndesc că poate fi şi o problemă de traducere şi percepţie(a se vedea Paul Auster), anume unele lucruri care sună atît de fireşti într-o limbă să fie jalnice în alta, împreună cu impresia generală.

    raspunde

  7. cristian spune:

    Oana Sorescu a descoperit ceea ce Mihaela nu a negat: nu s-a omorât după romanul recenzat mai sus. Şi?

    Să înţelegem că dacă Mihaela ar fi scris clar, încă din primele fraze, eventual cu majuscule, că i-a plăcut cartea i s-ar fi spus că “a prins feelingul”?

    Cu alte cuvinte, revenim la vechea poveste: hai să-ţi zic eu cât de frumoasă/bună/feelingoasă e cartea pe care tocmai ai parcurs-o, dacă tu nu ţi-ai dat încă seama!

    raspunde

  8. Oana Sorescu spune:

    In primul rand, nu e neaparat o descoperire, cat o “constatare”. Probabil ca imi lipseste mie limbajul necesar pt a-mi transmite corect opiniile.
    Mie mi se pare ca, daca tot vrei sa scrii despre o carte, de ce sa nu scrii despre o carte care ti-a placut? Bine, ar fi mult mai putine recenzii in cazul asta, dar ar fi mult mai distractiv sa le scrii.
    Partea cu “feelingul” recunosc, e destul de lame. Dar nu am avut intentia de a-i explica eu Mihaelei cat de buna e de fapt cartea.Departe de mine asa ceva. Poate cartea nu e buna deloc. Poate e pana la urma,doar o carte si nu conteaza ce parere am eu, etc despre ea. Dar m-am gandit ca ar fi util un alt pdv pentru Philip Roth – de unde sugestia cu “Pata umana” si “M-am maritat cu un comunist”.
    Daca am ofensat pe cineva, imi cer scuze.

    raspunde

  9. Mihaela spune:

    Nu ai ofensat pe nimeni, Oana. Datorită comentariului tău, am văzut filmul “Pata umană”. Şi voi cumpăra şi cartea, după cum am spus, am speranţă. Partea drăguţă e că din toate recenziile mele, numai vreo trei sunt dezamăgite de cărţile despre care vorbesc. Raportul mi se pare bun, deşi poate însemna şi monotonie.

    raspunde

  10. cristian spune:

    Eu nici atât nu-s ofensat!
    Dar, dimpotrivă, mie îmi pare mult mai interesant stilul promovat de Mihaela, de ex, în recenta ei recenzie. Scrie despre o carte care nu i-a căzut cu tronc în aşa fel încât ne face să o citim, nu să o aruncăm. Ştii tu, specia asta de critici nu e prea larg răspândită. Adică aceia care lasă loc şi pentru opinia cetitoriului, nu numai desfiinţează cu o omniscienţă îngâmfată.

    Şi, nu te subestima, contează întotdeauna ce părere ai tu, precum şi oricine altcineva.

    raspunde

    • flavia spune:

      a sunat incurajator asta cu parerile sunt importante: portnoy’s complaint e o carte minunata! am recitit-o pentru ca la prima lectura m-am bucurat prea mult de ea ca sa o citesc cu un numar suficient de respiratii pe minut si m-am simtit vinovata (?!?) ca nu i-am acordat suficient timp. pe scurt: cartea lui pr e o experienta prin care TREBUIE sa treci!

      raspunde

  11. Eugen spune:

    Un impediment in citirea acestei carti ar putea fi chiar personajul principal, Alex Portnoy, pentru ca nu este o persoana prea placuta. Mi-a displacut sa-mi petrec timpul citind cat de nesuferit e. Vorbeste incontinuu cat de nobil e, cat de liberalist, nobil, educat, moral, etc. Dar acest lucru nu-l opreste sa spuna diferite stereotipuri rasiale, antireligioase si homofobe. Oricum, este o carte interesanta.

    raspunde

  12. Pingback: La Mulţi Ani de Sfântul Ion « Blogul unor persoane cu coada

  13. eve spune:

    Cmplexul lui Portnoy e un roman genial! E una din cartile care m-au impresionat cel mai mult din tot ce am citit vreodata!

    raspunde

  14. eve spune:

    Am inceput sa citesc Roth cu Animal pe moarte si am continuat cu Complot impotriva Americii!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro