Esti aici: bookblog.ro » Comedie/Satira, Mihai Calin » În ce merde te bagă dragostea
În ce merde te bagă dragostea
Rating: 
Editura: RAO
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Veronica Tomescu
448 pagini
ISBN: 978-973-103-744-8
Paul West, personajul lui Stephen Clarke din Un an în merde, revine cu noi aventuri pe tărâm francez cu În ce merde te bagă dragostea. Englezul continuă acţiunea de unde a lăsat-o la sfârşitul primului volum, povestindu-şi peripeţiile antreprenoriale, aventurile amoroase şi zbuciumele sufleteşti. I se oferă astfel pretextele pentru a radiografia particularităţile nesănătoase, revoltătoare, curioase sau amuzante ale ţării de adopţie- se confruntă rând pe rând, cu poliţia rutieră ilogică (o fi altfel pe vreundeva?), cu familia suspicioasă a iubitei, cu moravurile uşoare ale femeilor căsătorite, cu trândăvia meseriaşilor, cu snobismul franţuzesc de-acasă şi din deplasare, cu birocraţia în afaceri, cu neprofesionalismul angajaţilor, cu ciudăţeniile sistemului de asigurări sociale, cu dificultăţile de comunicare şi prejudecăţile. Toate astea ar oferi suficient material pentru o lectură foarte agreabilă.
Numai că vrând probabil să repete cât mai repede succesul din Un an în merde, autorul livrează o carte plictisitoare, cu un umor chinuit, gros şi răsuflat, rareori înlocuit cu poante inspirate şi metafore amuzante. Este în continuare obsedat (de unde si titlul cărţilor) de fecalele de câine care, chipurile, sufocă Parisul (mai bine se plimba un pic prin Bucureşti) şi ne îmbogăţeşte cunoştinţele de franceză inventariind expresiile ingenioase legate de excremente din limba lui Voltaire; preocupările astea mie îmi par mai degrabă patologice decât comice. Rareori te aştepţi de la un roman umoristic din zilele noastre să aibă cine ştie ce subiect, dar când nici menirea lui de-a te face să râzi nu e-ndeplinită satisfăcător, te izbeşte şi mai tare subţirimea intrigii.
Una peste alta, o continuare neinspirată a unei prime cărţi ce părea să-l transforme pe Stephen Clarke într-o variantă urbană a lui Peter Mayle, britanicul care de douăzeci de ani face furori cu cărţile savuroase, idilice, stilate şi instructive despre peripeţiile sale prin sătucele din Provence. Deşi vorbim teoretic despre nişte scrieri de acelaşi calibru subţirel, diferenţa între ele este ca de la Fraţii Marx la Ţociu şi Palade, ca de la rahatul turcesc la… merde.
Scris de Mihai Călin
Eu citesc primul volum si desi nu ma impac prea bine cu germana, tot am ras pe rupte
De obicei nu ma dau in vant dupa continuari, asa ca ma multumesc doar cu volumul asta 
bine faci, primul e chiar simpatic, intr-adevar..poti citi cu incredere zic eu “Un an in Provence”, “Din nou in Provence” si “Lectii de franceza” de Peter Mayle
Eu am citit ambele volume. Este adevarat ca al doilea este mai slab decat primul, dar nu sunt de acord cu critica ta. Eu am locuit in Franta si m-am lovit de toate lucrurile de care s-a lovit si autorul numai ca, provenind dintr-o tara francofona si avand o oarece cultura francofona, am perceput lucrurile altfel, mai “soft”. Totusi, Un an in merde mi s-a parut extraordinar, foarte realist; am ras mult… m-am regasit oarecum in personaj
nici eu nu ziceam ca n-ar fi reale lucrurile de care vorbeste, zic doar ca nu profita suficient de subiectul generos pe care-l are la dispozitie si ca are un umor de data asta prea fortat si grosolan. si eu am ras foarte mult la primul volum, de-aia l-am si luat pe al doilea si de-aia am fost atat de dezamagit de el.