Concurs: Începem coborârea, de James Meek
Scris de Andreea Chebac • 1 octombrie 2011 • in categoria Concursuri
Punem la bătaie două exemplare din cartea lui James Meek, Începem coborârea! Puteți citi în continuare cum le puteți câștiga.
Dacă sunteți atrași de poveștile realiste ale jurnalismului de război, vă invităm să ne spuneți o relatare jurnalistică care v-a rămas în minte și de ce. Câștigătorii se vor putea delecta și informa din aventurile unui corespondent de război care trăiește pe front întreaga gamă de sentimente: frică, disperare, neputință, dar și dragoste și prietenie sinceră.
Concursul va dura o săptămână, până pe 8 octombrie. Mult Succes!
LE: Câștigătoarele sunt Ciobanu Angelica şi Cristina. Veți fi contactate pe e-mail.
Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Cristina spune:
As vrea sa reamintesc de Ernest Hemingway, scriitorul si jurnalistul american ce a s-a inrolat ca voluntar in randurile Crucii Rosii americane pentru a lupta in Italia, mai apoi in Spania. A fost un barbat curajos care-si miza viata pentru a lasa posteritatii paginile sale. Am citit undeva ca pentru a termina “Coloana a cincea” si-a riscat viata, aflandu-se singur intr-un hotel din Madrid in timpul bombardametelor.
-
Iulian Fira spune:
Cand ma pregateam de bacalaureat, a doua jumatate a cartii lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, mi-a facut zile fripte.
Acum ca ecourile acestui periculos examen s-au stins, imi dau seama ca rar gasesti un reportaj mai veridic decat cel al unui om care chiar s-a gasit in mijlocul luptelor si care stia sa scrie.
Razboiul descris de Camil Petrescu este exact ca in realitate: absurd, haotic, nemilos. -
Andra spune:
Cartea Copiii razboiului – Editura Nemira, 2005 – semnata de Cristina Liberis, aduna relatari din zonele de razboi pe care jurnalista le-a explorat. Ea povesteste despre cele mai inocente victime ale oricarui conflict: copiii. Relatari insotite de fotografii emotionante, care m-au facut pana astazi sa ma gandesc mereu la cei mai nevinovati atunci cand vad o simpla stire din zone “fierbinti”. Desi nu sunt mama, nu am frati sau surori si nici nu cunosc prea multi copii, relatarile jurnalistei de la TVR m-au emotionat si totodata m-au pus pe ganduri. Asa ca am hotarat sa renunt la jobul meu de atunci si la viata mea comoda si sa fiu voluntar pentru o organizatie non-guvernamentala care ajuta copii din Africa si India. Experienta aceasta m-a facut sa devin un om mai responsabil.
-
Ciobanu Angelica spune:
3 octombrie 2011 | 2:35 pm
Adelin Petrisor este jurnalistul meu preferat de razboi.
Este un om curajos care nu renunta in situatiile limita, asa cum a facut si la Kosovo unde prezenta starea de tensiune din momentul respectiv si masina incare se afla era asediata de gloante.
N-am sa uit cum acest om, ca si alti reporteri, isi risca viata pentru ca noi sa fim la curent cu stirile din toata lumea.