Istoria unui cititor de cărţi
Scris de bookblog.ro • 12 septembrie 2009 • in categoria Concursuri
Ca orice copil ce şi-a trăit primii 10 ani de copilărie departe de calculator, obiectul care a întors dintr-o evoluţie normală mulţi copii români, am luat primul contact cu cărţile într-o vacanţă de vară, când bobocii care tocmai treceau în clasa a doua, trebuiau să străbată o listă de lecturi impusă de doamna învăţătoare.
Prima carte pe care am citit-o a fost ''Basme'' de Petre Ispirescu, părintele poveştilor fantastice, tradiţionale româneşti... cel puţin în opinia mea. Sentimentele îmi erau copleşite de spaimă când auzeam de balauri cu şapte capete, se transformau în fericire când trăiam momentele din nunţile feciorilor de împărat cu frumoasele domniţe salvate de aceştia, şi se terminau într-o dorinţă arzătoare de a trece la următorul basm. Dar într-o zi cartea s-a terminat şi mare tristeţe am mai simţit. Noroc că l-am avut pe Slavici lângă mine să îmi aline tristeţile cu alte poveşti fantastice, altfel nu ştiu ce-aş mai fi citit din plăcere.
Poeziile au fost până la o vârstă, de neînţeles, o mulţime de cuvinte transpuse în strofe, cu rime amuzante. A venit însă vârsta când pătrundeam în interiorul figurilor de stil şi ascultam cu atenţie mesajele poeziilor. Le înţelegeam, în sârşit, şi puteam citi adevărate opere de artă în versuri, scrise de români celebri, din pasiune. Desigur, nu puteam să îmi satisfac pofta de lectură doar cu poezii şi basme, care se epuizau pe lună ce trecea. Aşa că am făcut o călătorie în Alaska, alături de Jack London şi al său câine-lup, Colţ-Alb. Am rămas fascinat de înţelepciunea acelui câine, nepăsându-mi că ea putea fi doar atribuită de către autor. Atunci am început să iubesc cu adevărat câinii, în defavoarea pisicilor (nu spun însă că nu îmi plac şi ele).
După Jack, Karl May şi Jules Verne mi-au ţinut zilele ocupate cu diversele aventuri imaginate şi trăite în scrierile lor. A fost epoca de aur a lecturilor mele, descoperirea submarinelor, a aparatelor zburătoare, călătorii pe Dunăre în jos, precum şi în multe alte părţi ale lumii. Indienii şi aborigenii erau civilizaţii fascinante pentru mine.
Multe alte cărţi am mai citit, dar n-aş mai termina istorisirea dacă aş scrie despre fiecare în parte. Voi sări la ultima serie citită, celebra poveste cu vampiri a lui Stephanie Meyer. În urma vizionării filmului ''Amurg'' la cinema, n-am putut rezista tentaţiei de a citi cărţile şi m-am lăsat purtat de rânduri până la final. După părerea mea este o poveste de dragoste care le cuprinde pe toate şi care a meritat să fie citită. Nu voi detalia, pentru că poate nu toţi sunt fani ai seriei.
Încheierea o voi scurta, declarându-mă mulţumit de cei 8 ani de lectură de până acum (da, am 15 ani) şi ştiu sigur că nu am străbătut nici un sfert din cât mai am de citit. Am pătruns în diverse lumi, diverse ere, fantastice sau reale, am zburat pe aripile versurilor şi m-am simţit bine făcând-o. Carteaeste o comoară... pe care o merită doar cei mai dornici şi mai apţi să o înţeleagă.
Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Bia spune:
Pentru cei 15 ani ai tăi lasă-mă să te felicit. La cât mai multe înainte. Nu te opri din a descoperi comori :)
-
Teodora spune:
Trebuie sa marturisesc ca acest articol m-a impresionat. Mai rar vezi o persoana de 15 ani care sa vorbeasca cu asa o pasiune despre carti si care sa se exprime asa de frumos.
-
alexandra spune:
Felicitari si din partea mea! Mi-am adus aminte cu placere cum ma ascundeam si eu pe unde puteam(sa nu ma gaseasca bunica,care avea nevoie de ajutorul meu,iar eu neintelegind-o pe vremea aceea fugeam :) )- ca sa pot citi …
Mi-au placut si mie Basmele lui Ispirescu,1001 de nopti,Karl May,Alexandre Dumas,Paul Feval,Eugene Sue,Michel Zevaco,mai apoi mi-au placut poetii…Eminescu,Cosbuc,,Labis…Era destul de greu sa-ti faci rost de o carte,erai norocos daca o gaseai in biblioteca .M-am bucurat cind am gasit Tess d’urbeville a lui Th.Hardy sau Anna Karenina a lui Tolstoi,sau Fiul risipitor,sau Lorelei… Mai apoi Dostoievsky,Crima si pedeapsa sau Faust a lui Goethe…Acum cind le gasesti pe toate rafturile este minunat ca macar le poti vedea,pentru ca nu-ti permiti sa-ti iei atit de multe cite ti-ai dori… :)
Noroc ca mai exista prieteni!! :) -
Amelie spune:
Citind primele randuri ale acestui articol am fost convinsa ca sunt scrise de o persoana matura care isi aduce aminte! Tin sa te felicit pentru claritatea exprimarii si pentru experienta nepretuita pe care o primesti citind.
Ce ma intristeaza pe mine este faptul ca eu ca adult nu mai regasesc resursele si linistea interioara pentru a putea citi, cumpar carti cu dorinta si speranta ca intr-o buna zi ma voi intoace la ele dar deocamdata raman neatinse pe rafturile bibliotecii.-
Everzor spune:
Mulţumesc :-). În aceeaşi situaţie se află şi mama mea, cu doi copii, nu are timp deloc pt. a citi, deşi îşi dorete foarte mult asta. Totuşi, i-am găsit timp şi am convins-o să citească seria ”Twilight”, care i-a plăcut, ţin să adaug. După ce s-a terminat seria, a trecut la alte cărţi.
Aşadar, cred că mereu există timp pentru a citi. Trebuie doar să cauţi adânc sau să îţi creezi chiar tu timpul necesar.
-
-
mia spune:
o data citind articolul mi-am amintit de prima carte citita.era undeva prin clasa aII a, heidi-fetita muntilor.am citit-o relativ repede si am fost foarte satisfacuta pentru izbanda mea.apoi carte dupa carte, am ajuns in anul I de liceu sa ascund cartile sub manualele de biologie din care trebuia invat pentru teza.in ultimii ani de liceu am inceput sa citesc tot mai putin,dar,acum,la final de a12 a, mi-am amintit ce inseamna cartea,ce face ea defapt din tine..astfel in vacanta mi-am reamintit ce inseamna pasiunea de a citi, de a te cufunda cu totul intr-o alta lume si ma bucur k am revenit la starea de dinainte,am luat chiar marii clasici la rand:D.
iar tie,vlad lazar,o viata cat mai lunga alaturi de carti..esti de admirat!
robert spune:
13 septembrie 2009 | 12:35 am
Prima carte mai importanta pe care am citit-o a fost “Capitanul Cascou” sau ceva de genu, nu am stat sa caut pe net. A doua a fost Cei trei muschetari si a urmat Dupa douazeci de ani. Asta se intampla cand eram in clasa 1 cred. Astea erau cartile mele de aventuri din copilarie. Am invatat sa citesc fluent la 5 ani.