bookblog.ro

---

Oraşe literare

Scris de • 19 June 2010 • in categoria Concursuri

În vacanţă, mai toţi avem chef de călătorit, de experimentat culturi şi mâncăruri variate, de observat oameni a căror limbă n-o cunoaştem, de a plonja într-un altfel de viaţă, posibilă numai atunci când avem un pic de răgaz de a fi noi înşine şi nu numai animale sociale responsabile şi rutinate.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu şi când călătoresc în străinătăţuri, intru în librării, mă uit la oameni cum citesc, particip la festivaluri literare. Cea mai vie amintire a mea este a două librării din Praga care mi-au plăcut atât de mult, încât m-aş fi mutat acolo.

Voi cum călătoriţi? Cărţile pe care le citiţi în vacanţă au vreo legătură cu ţările în care mergeţi? Vizitaţi case memoriale, muzee care au legătură cu cutare sau cutare scriitor? Pe scurt, ce activităţi literare vă acaparează în escapadele voastre în afara ţării?

Aştept amintirile voastre despre oraşe, cărţi şi oameni până la sfârşitul lunii, pe 30 iunie, la ioana arond bookblog punct ro. Cele mai interesante vor fi publicate aici, pe blog, iar câştigătorii vor primi şi câte o carte din partea noastră:
Monstrul din prag, H.P. Lovecraft
Imi placi la nebunie, Federica Bosco
Bucurestiul Interbelic
Inteligenta ecologica, Daniel Goleman
Succes! :)





Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. parlitul spune:

    Trebuie sa fii cu adevarat pasionat sa iesi din tara sa te duci in librarii :D. Marea majoritate a oamenilor care ies din tara sunt ori cu servici ori la un concediu prelungit pe la un munte/o mare ceva ..

    raspunde

  2. Pompe Funebre spune:

    Buna,

    din păcate la 30 de ani cu doi copilaÈ™i mici, în vacanÈ›ă te bucuri dacă reuÈ™eÈ™ti să gestionezi situaÈ›ia aÈ™a cum trebuie. :) Dar mite să mai apuci să mai È™i citeÈ™ti altceva. Eventual informaÈ›ii cu privire la potenÈ›ialele pericole È™i ghiduri medicale. Evident È™i cărÈ›i cu poveÈ™ti. :)
    Dar vor crește și copilașii, dragii de ei.

    Toate cele bune.

    raspunde

  3. mvs spune:

    Eu intotdeauna vizitez macar o librarie in calatoriile mele prin strainatate si incerc sa cumpar si una sau doua carti.

    raspunde

  4. Pana in 2006 eram in Bucuresti si vampirizam Carturestiul. Apoi m-am mutat in Alba Iulia unde doar in Cluj Napoca, cand ajung la obstescul shoping, cobor in Iuliu Mall in aceiasi reprezentanta a librariei. Este frumos acolo, o oaza de liniste, ceai si multiplu de neuroni.
    Cam atat, citesc putin si sa imi fie rusine…

    raspunde

  5. anca giura spune:

    Cred că ştiaţi deja că sunt dependentă….

    … de literatură.:) Cu toate acestea, în vacanţele de o săptămână( acelea cu deplasare, externe), nu citesc. Îmi iau o carte două cu mine, asortate la starea emoţională. Ajung să nu citesc nimic din ele, din cauză că marea( muntele) mă face să mă metamorfozez puţin.

    “Am uitat“ să vă spun ceva: am fobie de turiştii cu aparate.( Persoanele de faţă se exclud.) Deci, n-am ajuns cam de mult în mari oraşe culturale şi turistice. Intenţionat. Am văzut Roma la 17 ani şi de atunci o visez mereu. Să-mi spuneţi vă rog dacă aflaţi cumva care e ziua aceea în care nu vin turişti la Roma ca să pot s-o văd şi eu aşa cum mi-ar plăcea! Merci. PS: Ador oraşul ăla :)

    Dar, frumos lucru declară mvs! În RO, n-am să mi-o mai iert vreodată dacă trec prin Sibiu, Cluj, Timişoara etc. fără să iau …ceva cu coperte de pe acolo. Dar şi Pompefunebre are dreptate, trebuie un pic de interiorizare…Copiii te cam confiscă, ştiu pe pielea mea!

    raspunde

  6. Cony spune:

    Cand plec in vacanta imi place sa iau o carte, doua cu mine, chiar daca ajung in vreo librarie, dar sa fiu sigura ca am ce citi intre timp. De obicei nu leg locurile in care merg cu cartiel, pentru ca sunt carti pe care imi doresc sa le citesc si in vacanta am timp sa ma ocup ceva mai serios de ele.
    In rest, vad pe parcurs cu ce titluri ma mai intorc, daca am dispozitie de librarii.

    raspunde

  7. Sinziana spune:

    3 luni de zile am fost plecata in Franta in 2006. Nu a fost o vacanta, dar uitandu-ma in urma as putea-o incadra foarte bine in categoria “aventurilor” sau “escapadelor”. Am plecat cu o bursa de fellowship in cadrul unei companii americane care avea un Foundry school in sud-vestul Frantei, in Pau. Este un orasel superb, fosta resedinta de vacanta a aristocratilor britanici. Nu se compara cu nimic din ceea ce am vazut in restul Frantei. Este exact intre Atlantic si Pirinei, ceea ce ii da un exotism aparte (o flora luxurianta care imbina palmieri cu conifere si flori dintre cele mai frumoase si mai parfumate). E foarte greu sa caracterizezi in cuvinte acest taram aproape magic. Am nimerit acolo cu 2 luni si ceva inainte de Craciun. Era prima data cand ieseam din tara…si singura! Parisul a fost prima mea oprire si m-a bulversat agitatia lui, coloritul cultural si magazinele lui exuberante. Cand am coborat din tren, in gara din Pau am avut senzatia ca am pasit intr-o alta lume. Aerul inca fierbinte al noptii mi-a dezvaluit o promenada cu palmieri, pe care puteai ajunge pe un sir interminabil de scari albe sau cu un funicular unde te astepta un portar cu chipiu si uniforma.Puteai ghici de jos stralucirea tearaselor si restaurantelor frantuzesti unde zumzaia toata protipendada orasului iesita sa cineze. Case deosebite, care aduceau un pic cu stilul colonial de altadata, stradute inguste si cochete, pline de flori care isi prelungeau aromele pana in strada, parfumuri frantuzesti care te invaluiau la orice colt, catedrale cu vitralii luminoase si orgi adormite…m-am indragostit de acest oras inca din prima seara. 3 luni de atunci in colo aveam sa-i cercetez stradutele si cotloanele care imi descopereau mereu surprize care mai de care mai neasteptate, de care ma bucuram ca un scolarel. Magazinul de nasturi, aprozarul din colt, floraria cu vitrinele ei doldora de orhidee, boulangeria in dreptul careia mirosea dumnezeieste, magazinul de ciocolata, pe langa care treceam repede pentru ca n-aveam bani pentru delicatele facute din cacao africana. Inr-o zi insa, am descoperit o straduta cu anticariate si magazine de antichitati. Era destul de departe de locul unde stateam. Spre iesirea din oras aproape, de castel. N-o mai vazusem pana atunci si daca nu m-as fi ratacit intr-o seara probabil ca n-as fi gasit-o. Era trecut de ora 7 deci erau toate magazinele inchise, dar am revenit sambata urmatoare, manata de curiozitate si de dorinta de a revedea un piaptan cu maner de argint frumos incrustat dn vitrina unei consignatii. Din pacate insa vanzatoarea era in pauza de masa. Asa ca am intrat alaturi. Era un anticariat foarte frumos amenajat, cu o sofa veche pe care puteai rasfoi carti, si unde te puteai bucura de aroma unui ceai de iasomie. Pe geamul dinspre strada se vedea chioscul unde canta fanfara. Era trecut de 1 decembrie cred, pentru ca luminile de Craciun se aprinsesera in tot orasul. Si anticariatul era plin de luminite si de ingerasi de sticla si sidef atarnand din tavan. Era atata liniste, doar clopotelul de la intrare rupe din cand in cand vraja ce cobora dintre cartile vechi. Atatea cotoare roase, decolorate, legate in panza, in piele sau in hartie chinezeasca…fiecare spunea 2 povesti: pe cea a autorului si povestea celui in mainile caruia a fost rasfoita, citita si iubita. Acolo am descoperit carte pe care acum o iubesc cel mai mult: Dama cu camelii. Era asezata pe o masuta cu carti de colectie. Legata in piele crem, roasa intre timp pe cotor, cu foi usor ingalbenite pe margini, cu imagini superbe – picturi ce infatisau povestea frumoasei prostituate care s-a mantuit prin iubire. Ati crede ca am cumparat-o imediat. Dar nu…nu a fost asa…am invartit-o pe toate partile, i-am invatat pe de rost imaginile si coperta si insemnarile. Nu numai atunci, ci de fiecare data cand aveam ocazia sa trec pe acolo. Si totusi n-am cumparat-o. Dintr-un motiv foarte simplu: era in franceza. Am uitat cred sa mentionez ca eu nu stiu franceza…nici un bob. Nu stiam atunci, si nu stiu nici acum. Dar cartea aceea mi-a ramas in minte o bucata buna de timp. Stiam opera Traviata si ma impresionase foarte mult, dar simteam ca aceasta carte are alte secrete si mistere stranse intre copertile ei. Din pacate, intorcandu-ma in Romania am uitat de ea. A trecut Craciunul, si Anul Nou, si alti 3 ani. Pana cand, intr-o zi, intr-o librarie din orasul meu, cautand o carte drept cadou pentru o prietena, am gasit-o: noua, stralucitoare, cu coperti colorate, poate mai putin fascinanta decat cea din anticariatul francez, mi-a oferit totusi o lectura de neuitat. E cartea mea preferata si nu stiu daca va exista alta s-o detroneze. Gasesc in ea toate stradutele pe care am hoinarit atunci, si fiecare pasaj din carte imi aduce aminte de parfumul Frantei, de apusurile trandafirii de peste Pirinei, de promenada cu palmieri si de parcul cu cascade dupa care tanjesc si azi. Si o iubesc cu atat mai mult cu cat poate la un moment dat, in Paris, m-am plimbat pe strada unde frumoasa Marguerit a murit asteptandu-l zadarnic pe scumpul ei Armand.

    raspunde

    • anca giura spune:

      Oh, mon Dieu, quel bonheur!C`est ravissant!

      Vreau să spun că eu ştiu binişor franceza, dar n-am trăit asemenea experienţă, norocoaso… Într-un oraş perfect ca ăsta ştii ce mai lipsea? Una bucată exemplar de bărbat francez disponibil… Sau poate n-ai putut să ne scrii tot? :) Iertat să-mi fie snobismul de a gândi atât de franţuzeşte…:) Îmi place să mă exprim liber, un peu a la francaise, donc… Je t` embrasse, cherie! :)

      raspunde

      • Sinziana spune:

        Din pacate in perioada aia ma astepta acasa una bucata barbat roman…alaturi de care visam la vremea aia marea cu sarea, copii bucalati, etc. N-a fost sa fie, si mi-am plans amarnic in pumni ca m-am intors acasa degeaba pentru el si am lasat paradisul francez pentru…nu mai spun ce…dar stii cum e…cand viata iti inchide usa in nas…Dumnezeu deschide o ferestruica…pe ferestruica asta s-a strecurat, exact in anul cand m-am despartit de respectivul, actualul meu sot, cu care m-am intors in Franta (numai in vacanta din pacate) anul trecut si cu care am petrecut 2 saptamani de vis in Provence, am vizitat coasta de Azur si am dat o fuga si pana in Monaco, macar asa sa-mi mai astampar dorul.
        Merci de urari! Un bizou!

        raspunde

        • anca giura spune:

          Am priceput…Ce ţi-e şi cu devotamentul ăsta! :) Bine, mă bucur că ţi-ai rezolvat fantasmele. Eu pe aia “cu francezul“ tot nu mi-am consumat-o încă. Sunt şi eu măritată de tot… et tout le reste. :)

  8. Spiru Haret spune:

    Ma bucura faptul ca inca mai sunt oameni ca voi. Nu pot sa spun despre mine ca plec in concediu prin Europa cu biblioteca dupa mine, dar o carte buna, asa pentru zilele ploioase… imi pun in bagaj. Cat priveste colindatul prin librarii… mai mult ma intereseaza istoria locurilor unde am ajuns, muzeele, cultura. Ma atrag in schimb anticariatele, se pune?

    raspunde

  9. Ioana spune:

    Frumoase lucruri povestiti…
    Spiru Haret, se pune, se pune, cum nu?

    raspunde

  10. Pingback: Oraşe literare – cîştigătoare | bookblog.ro

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro