bookblog.ro

---

Labirintul destinului

Scris de • 25 March 2007 • in categoria Dana

Autor: Junichiro Tanizaki
Rating: Junichiro Tanizaki - Labirintul destinului rating - recenzii carti

Junichiro Tanizaki - Labirintul destinului - recenzie"... la putina vreme dupa aceea am terminat portretul acela al zeitei Kannon si i l-am aratat sotului meu. "Hmmm .... deci asa arata Mitsuko. Te-ai intrecut pe tine la tabloul asta." Eram la cina si el intinsese pinza pe jos, pe tatami, intre imbucaturi mai arunca o privire catre portret. "E foarte frumoasa chiar si asa, pictata. Ma intreb daca asa arata si in realitate. Seamana foarte bine, sa stii. Asta e portretul de la care au pornit toate problemele. E drept, Mitsuko cea adevarata are in plus mai multa senzualitate fata de tablou .... Ce-ar fi sa dam tabloul la inramat? Si, dupa ce va fi gata, sa o invitam pe Mitsuko sa vina la noi in vizita", a sugerat el. ... Eu i-am explicat ce intentii aveam, iar Mitsuko mi-a raspuns: "daca tot vreti sa il dati la inramat, ce ar fi sa il refaci? Chipul seamana foarte mult, dar ... corpul e diferit". ... I-am propus pe data: "atunci as vrea sa te vad o data goala". "Sigur, oricind", a acceptat imediat"

"... "de ce pina acum ai ascuns corpul asta superb?" am intrebat pina la urma, oarecum invidioasa? Apoi repetind intruna: "esti atit de frumoasa! esti atit de frumoasa!", am inceput sa pling cu un suvoi nestavilit de lacrimi, am cuprins-o pe Mitsuko in brate pe la spate, mi-am sprijinit obrazul inlacrimat de umarul ei investmintat in alb si am ramas amindoua sa ne privim in oglinda. ... Nu-mi aduc deloc aminte ce s-a intimplat dupa aceea - se pare ca m-am facut alba ca varul, am inceput sa tremur din tot trupul si sa o fixez pe Mitsuko cu o privire ratacita, de parca mi-as fi pierdut mintile la propriu. ... Pe masura ce trupul ei sacru de fecioara se dezvaluia privirii, sentimentul meu de victorie se preschimba treptat intr-un strigat de admiratie: "esti atit de frumoasa incit te urasc! atit de frumoasa incit imi vine sa te ucid!" Dintr-o data a inceput sa sopteasca: "ucide-ma! ucide-ma! vreau sa ma las ucisa de tine" ... ne-am luat mai strins in brate si am plins impreuna, sorbindu-ne lacrimile una celeilalte."

Sensibilitate si delicatete uneori, o putere fantastica a modului in care povestea creste, se construieste verbal, dar se si arata prin instantanee puternic vizuale ce curg din naratie, o poveste furtunoasa si navalnica care te prinde in mreje, de parca cartea in sine devine unul din personajele ei insasi, extrem de ispititoare, te atrage, te ameteste, te seduce, te atita, te excita, te provoaca mental si fizic... si totusi nimic altceva decit o intriga amoroasa in triunghi, respectiv patrat intre doua "ele" si cite un "el", patima si pasiune extrem de puternice, dar labirintic de joase si mici, in care se cauta in permanenta un stimul pentru a mentine starea intensa de traire. Nu e nimic inaltator, ci mai degraba coboritor, trairile nu sunt luminoase, ci mai mult intunecate si tirite prin subteranele unei minti bolnave.

Citind Labirintul destinului (1928-1930), eu personal am simtit dualitatea sus-jos, inocent-pervertit, deschis-ascuns intr-un joc permanent de bolnavicios, plin de ambiguitate, minciuna, nedeterminare, in care mustesti in zone indefinite ca stare sau culoare, in care te enervezi si totusi ramii acolo. E parca explicatia de ce sado-masochistii nu mai pot simti placere decit provocati intru durere, insa aici e vorba doar de planul mental. Este o carte pe care as recomanda-o doar pentru a gusta din stilul specific al impletirilor de nou si vechi, dintre modern si traditie japoneza, ca si constructie narativa si abordare, dar mai ales pentru un "ceva" pe care eu il gasesc ca o constanta de netagaduit in literatura japoneza - misterul, usuratatea cuvintului si starii traite, ascunsul, planul de din spate in care se desfasoara parca o alta poveste. Ceva-ul care te face sa ramii prostit neintelegind o iota de ce, dar mai ales cum, de exemplu, sinuciderea este un act realizat cu aceeasi usurinta cu care respiri... si te tot intrebi ce e acolo in spate de fapt renuntare sau eliberare? inaltare sau coborire?

O recenzie de: Dana

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. macsuta spune:

    sunt un fan al literaturii japoneze! recenzie de 5 stele! are un stil superb, dana!

    raspunde

  2. dana spune:

    ma bucur ca iti place literatura japoneza. si mie :)

    raspunde

  3. macsuta spune:

    acum citesc Taiko de Eiji Yoshikawa, cel care a scris Musashi.

    raspunde

  4. macsuta spune:

    ai citit musashi?

    raspunde

  5. dana spune:

    nu, spre rusinea mea :)

    raspunde

  6. macsuta spune:

    pai, poti incepe acum! ce te opreste?

    raspunde

  7. macsuta spune:

    astept impresii si poate un comentariu aici pe blog!

    raspunde

  8. anda spune:

    Nu am citit cartea, dar ma faci curioasa. Eu am devenit fana a literaturii japonez acum 2 ani. Am inceput cu Haruki Murakami, dupa care anul acesta am luat la rand tot ce avem noi de Kawabata, si citesc acum “Dansatoarea din Izu” Ma bucur k am gasit un alt loc unde sa discut cu fani si fane ai/ale acestei literaturi.

    raspunde

  9. silvia spune:

    cum pot obtine si eu aceasta carte electronic?

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro