Esti aici: bookblog.ro » Dezvoltare personala, Gia Codrescu » Cum să vorbim în public
Cum să vorbim în public
Autor: Dale Carnegie
Rating: 

Un plan de acţiune
Cartea aceasta este valoroasă tocmai prin faptul că a fost scrisă de o personalitate ce şi-a dovedit competenţa în domeniul pe care îl abordează, de-a lungul vieţii. Plecând de la o fermă sărăcăcioasă din Missouri, a ajuns în scurt timp unul dintre cei mai cunoscuţi vorbitori motivaţionali din lume, deschizător de drum în domeniul denumit “public speaking”. Iar, ce e cel mai important, în acest traseu a ţinut cont de toate principiile pe care ni le-a transmis şi nouă.
Cum să vorbim în public este mai mult decât o carte, este un plan pe care fiecare dintre noi putem să îl punem în aplicare pentru a ajunge unde ne-am propus. Este un instrument de sculptare şi şlefuire a ceea ce suntem pentru a deveni mai buni. Este un text din care putem scoate nenumărate idei pe care să le scriem pe post-it-uri şi să le lipim în jurul biroului. Este o partitură după care putem să cântăm propriul succes.
Un public foarte larg
S-ar putea crede că numai oamenii de comunicare ar avea nevoie de principiile pe care le găsim aici. Numai profesorii, trainerii, oamenii de vânzări, de marketing, PR sau Advertising. Şi totuşi câţi dintre noi, indiferent de domeniul de activitate ales, nu am avut ocazia să prezentăm cuiva un proiect. Sau să facem o prezentare. Să ţinem un toast. Să lucrăm în echipă sau să îi convingem pe ceilalţi de lucrurile în care credem.
Toate aceste acţiuni necesită abilităţi de “public speaking”. Iar aceste abilităţi se găsesc în fiecare, trebuie doar să fie aduse la suprafaţă. Lucrarea de faţă are această capacitate, de a identifica şi pune în valoare ceea ce avem deja. Mai mult decât atât, după ce ne face conştienţi de puterea din noi, ne pune pe un drum şi ne oferă câteva tehnici pe care le putem folosi ca pârghii pentru a înainta. Restul va veni de la sine.
Trei idei şi o senzaţie
Se ştie că reţinem foarte puţin din informaţia care ne este administrată, de obicei, în urma unei cărţi sau unui training rămânem cu aproximativ trei idei. Mai rămânem, deşi asta se întâmplă foarte rar, şi cu o senzaţie, un impuls, o motivaţie de a schimba ceva. După ce am citit lucrarea aceasta am rămas şi eu cu doar trei idei, însă şi cu o senzaţie foarte puternică concentrată într-un singur cuvânt: “ambiţie”.
Am rămas cu ambiţia că pot să îmi înving teama şi să vorbesc în public cu succes. Această teamă este comună tuturor vorbitorilor la început şi ţine numai de noi să o depăşim. S-a spus despre ea că este mai puternică decât teama de moarte. Cred că am simţit cu toţii cum este să ai emoţii. Inima începe să pompeze mai mult sânge către creier, acesta simte pericol şi ne îndeamnă să luptăm sau să fugim. Iar faptul că nu ne putem hotărî ne blochează. Ne fug absolut toate ideile şi rămânem parcă suspendaţi în aer.
Pentru a reveni cu picioarele pe pământ, celor care au simţit emoţiile descrise mai sus le recomand să citească această carte. Am spus că în urma ei am rămas cu trei idei importante. Prima este faptul că trebuie să ştim foarte bine ce trebuie să spunem, să legăm totul de nevoile şi opiniile noastre în legătură cu mesajul pe care trebuie să-l transmitem. Să fim sinceri, să personalizăm ce avem de spus şi atunci cu siguranţă ne vom simţi în largul nostru.
A doua idee pe care am reţinut-o este faptul că e bine să vorbim conversaţional în public, să nu ne formalizăm excesiv, chiar şi atunci când suntem în faţa unei comisii de evaluatori. Şi ei sunt influenţaţi în deciziile pe care le iau de componenta umană, de empatia de care dăm dovadă.
Să fim naturali, acesta este din nou, cel mai important criteriu pentru a fi acceptaţi. Atunci când audienţa este compusă din oameni care au venit să afle ceva de la noi şi nu să ne evalueze în mod special, să le vorbim ca unor prieteni, despre lucrurile în care credem, menţinând mereu contactul vizual.
A treia idee şi cea mai importantă este faptul că nu există cale mai bună de a învăţa decât prin exerciţiu. Încăpăţânat şi perseverent indiferent de rezultatele pe care le obţinem la început. Indiferent de criticile pe care le primim, de zâmbetele mai mult sau mai puţin maliţioase, de părerile celor care defapt nu ştiu cum e să încerci pentru că nu au făcut-o niciodată.
Ambiţia de a reuşi
Să vă mai spun acum câte ceva despre cum transmite Dale Carnegie această ambiţie de a reuşi. Primul capitol: “Dezvoltarea curajului şi a încrederii de sine”. Tot ceea ce trebuie să faci pentru a avea curaj şi a fi încrezător în propriile forţe este să te comporţi de parcă aceste lucruri s-ar întâmpla deja. Se spune că este bine să te îmbraci nu ca pentru jobul pe care îl ai, ci ca pentru jobul pe care vrei să îl ai. Aceeaşi situaţie.
Capitolul doi: “Formarea încrederii de sine”. Apoi se intră direct în pregătirea, construcţia şi stilul discursului. Mai întâi ne încărcăm cu puterea gândirii pozitive, tragem aer în piept şi punem în aplicare ce am învăţat despre discurs. Şi vom fi învăţat multe lucruri. De la cum să atragem atenţia publicului până la cum să încheiem, de la cum să ne îmbunătăţim memoria până la cum să folosim imagini vizuale.
Cum să vorbim în public este o carte esenţială, o înşiruire de exemple ale unor oameni ce au fost şi ei la început de drum, a unor oameni care, în timp, au reuşit, aşa cum vom face şi noi. Este o carte ce motivează, ambiţionează şi oferă tehnici pe care le poţi folosi chiar de mâine, când vei profita de oportunitatea de a vorbi în public.
De unde începem? Ne putem înscrie la traininguri, putem merge la dezbateri, la karaoke. Orice experienţă este bună şi ne va împinge înainte.
Scrisă de Gia Codrescu




























Cred ca este o carte folositoare “oratorilor”….aici ma includ si pe mine….cred ca mi-ar fi mai mult decat utila…..
Inainte erau suficienti cei 7 ani de acasa (poate chiar 6), acum este nevoie de un munte de carti pe care, pe deasupra, platim o groaza de bani! Asta reflecta panta descendenta pe care aluneca incet, incet cultura,etica si aspiratiile romanilor!
Lidia, da, este folositoare si pentru cei care stiu deja cate ceva despre vorbitul in public, ofera tehnici pe care le poti aplica imediat
Tweety, nu cred ca au fost niciodata de ajuns doar cei 7 ani de acasa, doar daca nu aveai aspiratii prea inalte…
Cred ca intotdeauna a fost nevoie de un munte de carti pentru a invata, ceea ce inseamna cultura. Poate merita sa investim in ea, sa investim in noi, sa nu ne bazam doar pe ce prindem din zbor de la ceilalti, de la parintii care nu sunt neaparat pregatiti in toate domeniile si e normal, sa nu mai mergem pe intuitie, pe cantatul dupa ureche, asta am impresia ca e de fapt ceea ce trebuie sa inteleaga romanii…
de acord cu Gia. In ceea ce priveste dezvoltarea personala suntem mult prea auto-suficienti.
Uite o carte pe care as citi-o cu multa placere si asta pentru ca niciodata nu putem sa fim indeajuns de autosuficienti. Cateodata astfel de carti au rolul de a ne ghida in … “lume”
da, Cristina
e un sprijin si un pas inainte sa avem curajul de a recunoaste ca mai avem de invatat oricand, despre orice, mai ales in domeniul dezvoltarii personale
Nu este vorba doar oratorie aici… cred ca orice carte scrisa de un specialist merita sa fie macar citita ca si cultura generala.
Parerea mea:D
Cred că nu numai în ce priveşte dezvoltarea personală suntem autosuficienţi. Cei mai mulţi dintre noi sunt şi psihologi, analişti, medici ai simţului comun. Adică un pic din toate, autodidact. Eu apreciez autodidactul, ca tipologie, dar cred că implică studiu intens, aplicat, meticulos. La noi, am impresia că oamenii se aşteaptă să ştie, nu studiază ca să ştie, ci li se pare că implicit trebuie să ştie. Doar au ‘experienţa vieţii’, nu?
Sa nu uit sa-mi scriu toate aceste idei in carnetelul meu de retete “Cum sa obtii succesul in 10 pasi”.
cred ca primul pas in a deveni de succes e a admite ca ai de intatat. de la oricine, in orice moment.
@ Gia: Iar ultimul pas, dupa ce le-ai cam vazut pe toate, ar fi ca mai ai inca de invatat!
momone: eu cred ca tu ai nevoie de alt carnetel. unul in care sa iti notezi ideile preconcepute in ordinea ferventei cu care crezi in ele.
asta e buna, andrei
de recomandat mai multor oameni
Andrei, tu ii spui idee preconceputa, eu ii spun perspectiva diferita de a vedea omul si “dezvoltarea sa personala” (sintagma ce ma ingrozeste, pentru ca ma face sa ma gandesc la termeni economici, la dezvoltarea coeficientului de productivitate, etc.)
Din punctul meu de vedere, astfel de carti nu te invita la o introspectie autentica, ci la ingurgitarea unor idei mestecate de altii. Daca pentru unii aceasta inseamna sa inveti, foarte bine. Mult succes in urmarea pasilor si urcarea treptelor!
cineva spunea ca e un adevarat dar sa poti invata din greselile tale, insa e unul si mai mare sa poti invata din greselile altora… din realizarile altora
[...] * Despre această carte au scris Andrei şi Gia pe bookblog.ro. [...]
na, ca am comandat-o si pe asta
Sustin si eu aceasta carte. Este cu adevarat bine scrisa si bine editata. Iar autorul este unul pe care putem sa il credem. Eu am citit-o si pot spune ca m-a ajutat. Poate eram eu la pamant?!