Autor: Mark Sanborn
Rating:

Nu stiu de ce am inceput sa citesc Factorul Fred dar tind sa cred ca subtitlul a avut un rol destul de important. "Cum poate pasiunea pentru ceea ce faci sa transforme obisnuitul in extraordinar" e o intrebare pe care nu mi-o pusesem niciodata. Sincer sa fiu, nu cred ca m-a interesat cum functioneaza lucrurile astea. Mi-era de-ajuns sa constat ca lucrurile extraordinare sunt in general rodul pasiunii unor oameni. Insa citind intrebarea de pe coperta, nu m-am putut abtine si mi-am zis ca, fiind o carte destul de subtire (140 de pagini), ar merita macar sa o incep si sa vad despre ce e vorba in ea.

In primul rand, Factorul Fred mie mi-a sunat destul de tehnic. Ma asteptam sa mi se prezinte o metoda sau macar o explicatie stiintifica. M-am inselat. Factorul Fred este despre un factor postal pe nume, ati ghicit, Fred!

Insa Fred nu este un postas obisnuit ci unul care isi face meseria cu pasiune, incercand in acelasi timp sa ajute cat mai multi oameni fara sa se astepte la recompense. Incearca sa isi faca treaba cat poate de bine si crede cu adevarat ca poti fi un angajat exceptional indiferent daca esti manager sau gunoier. Tu stabilesti cat de important este acel job si tu definesti superlativul.

Un singur defect

Nu mai citisem de mult timp o carte atat de diluata si totusi atat de acceptabila. Factorul Fred e genul de carte scrisa in gara, in timp ce astepti un tren intarziat dar care stii ca poate aparea in orice moment. Scrisa pe fuga dar argumentata si plina de povestioare emotionante despre oameni si "Frezi" cartea are un singur defect major: ideea centrala, profunda, puternica e invelita parca in prea multe straturi. Parca prea mult se roteste Mark Sanborn in jurul concluziei, parca prea ii este teama ca ar putea fi considerat frivol.

E posibil sa aiba dreptate. A fi direct si sincer devine o problema din ce in ce mai mare in societatea in care, cu sau fara voia noastra, suntem nevoiti sa supravietuim. Orwell zicea ca "in a time of universal deceit, telling the truth becomes a revolutionary act". Tind sa cred ca acelasi lucru se intampla si cu ideile simple. Am cautat prea mult complexitatea, ne-am complicat cat am putut de mult existenta iar acum, cand cineva vine cu o idee de o simplitate naucitoare, tot ce suntem in stare sa facem e sa ne aparam aruncand cu pietre.

In Sanborn s-ar putea arunca cu pietre foarte usor. Nu este primul care spune ca totul incepe si se termina cu a face bine celor din jurul tau, cu a iubi consecvent si a dovedi continuu ca esti si tu un Fred, ca esti un Om. Nu este primul, ziceam, insa ar putea foarte usor sa fie unul dintre ultimii care mai au curajul sa scrie despre lucruri simple care schimba lumi.

Citat: Cine este Colin?

"A gasit un loc de munca pe timpul verii in Bronx, la inceputul anilor '50 nu era deloc o treaba usoara dar tanarul Colin era hotarat sa castige banii de care avea nevoie. Se ducea in fiecare dimineata in Teamsters Hall pentru a afla care sunt ofertele pentru slujbe de o zi. Cateodata gasea vreun sofer de camion si ajuta la descarcatul navetelor.

Apoi cei de la fabrica Pepsi au cautat pe cineva care sa spele sticlele murdare. Niciunul dintre ceilalti copii nu voia o asemenea slujba dar Colin a acceptat-o. Pentru ca a facut o impresie buna sefilor datorita harniciei fu chemat si in urmatoarea vara sa lucreze. A fost promovat. Nu mai spala sticle ci opera o masina de imbuteliat iar la sfarsitul verii a fost numit ajutor al sefului de tura.

Invata astfel o lectie foarte importanta: 'nicio slujba nu e umilitoare, intotdeauna da tot ce ai mai bun pentru ca cineva te vede'. La mult ani dupa aceea l-am vazut pe Colin Powell devenind seful armatei americane, conducand trupele in razboiul din Golf si sustinator al educatiei. In anul 2001 a fost numit secretar de stat al presedintelui ales George W. Bush."

Scrisa de Andrei Rosca