bookblog.ro

---

Bob Dylan+Nobel: gooooool!

Scris de • 14 October 2016 • in categoria Editoriale, Recomandari

resized_bob-1De abia acum înțeleg de ce suporterii se electrizează când își văd echipa preferată de fotbal marcând un gol, de abia acum înțeleg cât de eliberator e strigătul acela sălbatic, care perforează orice – de la timpanul vecinilor până la geamurile cele mai rezistente. Când investești emoții într-un jucător, când te rogi pentru victoria lui, când îi observi progresiv fiecare mișcare și când îi șoptești de parcă ar putea să te audă ce pas să facă mai departe, ajungi să te identifici atât de mult cu efortul lui, încât orice reușită de-a sa devine o miză personală. Cam așa mi s-a întâmplat mie anul ăsta în toiul decernării premiilor Nobel pentru literatură. Nu sunt o fană a premiilor pompoase, nu urmăresc în fiecare an cursa suedeză pentru notorietate, dar azi mă bucur din suflet pentru Bob Dylan, asta e o surpriză care le întrece pe toate, un cadou de Crăciun venit îmbucurător de devreme. Mă săturasem de anonimi cu realizări politice subiective, de scandaluri și contestări de valoare, de data aceasta însă răsuflu ușurată... Bob Dylan e Bob Dylan, poetul cu o țigară lăsată languros într-un colț al gurii, poetul care pe scenă este un acrobat cu atenție distributivă, cu chitara într-o mână și cu muzicuța lipită de buze, este spiritul flegmatic și în același timp, sensibil care te învață tot ce vrei să știi despre singurătate, despre viață și despre demonii care te vizitează în miez de noapte, când ești cel mai sincer cu tine.

bob-carte-1

De ce? „Don’t think twice, it’s alright!”

Nu știu dacă are rost să motivezi de ce îi dai Nobelul lui Bob Dylan. Bine, poate nu e scriitorul clasic cu 10 romane mari, cu o culegere de eseuri și cu un tom de observații estetice, cu siguranță nu e un autor din lucrările căruia să poți să faci o antologie pentru studenți, dar asta nu pentru că nu e valoros, ci pentru că toată creația lui e fluidă, trebuie s-o asculți și s-o simți ritmic. Dacă vrei să-l cunoști pe Bob Dylan, trebuie în primul rând să îi urmărești discografia pentru că în cazul lui, lucrurile decurg unele din altele, muzica amplifică literatura și viceversa, iar pentru acest artist nu mai există diferențe de mediu, ci doar idei fluide, impregnate de melancolie. În orice caz, ca totul să se desfășoare ca la carte, comisia Nobel a dezvăluit motivul pentru care a considerat oportun să-l aleagă anul acesta pe Bob Dylan: „pentru că a creat expresii poetice noi în tradiția baladei americane”. Plauzibil, rezonabil, plasat în contextul potrivit, dar modest, un motiv modest. Bob Dylan nu e important doar pentru că a forțat limitele unui gen artistic, el e Mr. Tambourine Man, omul care are mereu timp de o poveste – s-o murmure sau s-o asculte.

bob-2

Bob Dylan revisited

Întotdeauna când un premiu mare cade pe capul unui norocos, noi ceilalți ne întindem gâtlejurile ca niște pui de găină și întrebăm în gura mare: Care e viața lui? Care e viața lui?, secretul din spatele acestei curiozități fiind de fapt speranța intimă că poate ceva din biografia lui rezonează cu ceva din biografia noastră, această coincidență dându-ne sentimentul că… suntem pe drumul cel bun. Un mic act de narcisisim, permis oricărui fan, de altfel.

Povestea lui Bob Dylan începe pe 24 mai 1941, în timpul celui de-al doilea război mondial. S-a născut în Minnesota, SUA, sub numele de Robert Allan Zimmerman. Încă din timpul liceului a început să cânte într-o formație, lucrând continuu la imaginea sa de entertainer. Cu o atitudine periculoasă de James Dean, de-a dreptul îndrăgostit de Little Richard, Bob Zimmerman și-a construit un brand personal și pentru că la acea vreme, pe scenă, artiștii trebuiau să se prezinte sub un nume vibrant, de maxim trei silabe, și-a schimbat numele de familie cu Dillon (după numele actorului din filme western, Matt Dillon), apoi l-a rafinat fonetic, transformându-l în Dylan. După ce și-a colorat personalitatea, artistul a început o carieră complexă, bazată pe două principii esențiale: fluiditatea mediilor de transmitere (idei transpuse simultan în pictură, muzică și literatură) și observarea nuanțată a realității americane din anii ’60. În ciuda analizelor sale precise, de o intensă nostalgie, în ciuda protestelor anti-război și a susținerii vehemente a drepturilor civile, Bob Dylan a refuzat să fie numit de presă o voce a generației sale. E de fapt un act de siguranță pentru renumele lui artistic – Bob Dylan refuză întotdeauna clișeizarea propriei creații, oricât de flatantă ar fi aceasta. Timp de 50 de ani, a transformat balada americană într-un amalgam inventiv de folk, blues, country, gospel, rock n roll și rockabilly și odată cu „Like a Rolling Stone”, Bob a devenit electric, trecând spre rock, mai agresiv, sonor, apăsat.

Din 1994 până în prezent, Bob Dylan a publicat șase albume cu desene și schițe, transcrieri numeroase ale cântecelor sale (în România, Mircea Cărtărescu coordonând un astfel de volum, sub numele generic „Suflare de vânt”, Humanitas, 2012), prima parte din memoriile sale (în română, „Cronica vieții mele”, ALLFA, 2007 sau Humanitas, 2015) și o operă literară surprinzătoare, o proză poetică intitulată „Tarantula” (un text de 160 de pagini, adus în România de Humanitas, în anul 2014, cu o copertă vibrantă, galbenă și cu un Bob Dylan ferm, hipnotizându-te cu privirea să-i deschizi textul).

bob-carte-3

Galeria cu trofee

Având în vedere complexitatea creației lui, Bob Dylan a ajuns în timp o emblemă a profunzimii, un semn distinctiv al nostalgiei și al ritmurilor de muzicuță. Bob Dylan e un nume și spre deosebire de alți artiști, nu s-a erodat în timp devenind un produs cultural, Bob Dylan e expresia organică a unui spirit liber, care nu se teme să fie autentic – un pic amar, caustic, trist, energic, filtrând prin sine toate oglinzile lumii. Tocmai de aceea, Bob Dylan a fost întâmpinat de-a lungul timpului de aprecierea generală a celor mai înalte jurii, astfel printre premiile sonore cu care a fost distins amintesc cele 11 premii Grammy, premiul Golden Globe, premiul Oscar pentru „Cel mai bun cântec original” („Things have changed” în filmul din anul 2000, „Wonder Boys”) și astăzi, premiul Nobel.

De data aceasta, accentul cade pe valoarea literară a versurilor, e o recunoaștere a estetismului livresc, a rafinamentului cultural pe care Dylan l-a insuflat baladelor sale – un melanj de expresii originale și de trimiteri literare (fiind cunoscută legătura spirituală strânsă dintre Dylan și Shakespeare). Christopher Ricks a fost primul profesor universitar care a scris o teză despre versurile lui Bob Dylan, un tratat de 500 de pagini, folosind criteriile criticii literare pentru a-i valida și explica textele. Apoi a început o explozie de articole academice și încă din anul 1996, mediul universitar a insistat pe lângă comisia Nobel în favoarea lui B. Dylan. În 2016, victoria e a lor – a fanilor, a profesorilor entuziaști, a tamburinelor, a cântecului american, a fetei din nord, a șoaptelor triste desprinse din muzicuță, în cele din urmă, a lui Bob Dylan.

bob-carte-2

 





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Nimic nu mai e ce-a fost. Nici Nobelu’…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro