Cărţi care nu pleacă nicăieri
Scris de Andrei Rosca • 16 January 2009 • in categoria Editoriale
Nu sunt puţini cei care au început deja să tragă semnale de alarmă în legătură cu o potenţială dispariţie a cărţilor în format fizic, pe hârtie. Aparent, principalii vinovaţi ar fi internetul şi PDF-urile. Eu cred foarte tare în tot ce înseamnă internet. Cred că mare parte din viitor se va construi în jurul lui. Mă îndoiesc însă că va există ceva care să poată înlocui cărţile atât de uşor.
Cartea este văzută ca un suport pentru cuvinte, o platformă, un vehicul pentru informaţie. Şi dacă ar fi să o privim aşa, atunci da, cărţile printate pe hârtie vor fi în 4-5 ani înlocuite în proporţie de 99% de ebook-uri sau cărţi audio. Aparent, nu s-ar schimba prea multe.
Cartea nu dispare, se transformă
Autorul are un mesaj de transmis sau are o poveste de spus, şi o poate spune la fel de bine indiferent că noi o citim pe hârtie sau pe ecranul unui calculator, ori o ascultăm la mp3-player. Pe de altă parte, noi începem să avem din ce în ce mai puţin timp şi stăm din ce în ce mai mult în faţa calculatorului, conectaţi la internet. Deci, în plan teoretic, ar trebui să fim mai dispuşi să citim o carte pe un monitor, indiferent că este beletristică sau manual de management. Cu alte cuvinte cartea nu ar dispărea, dar s-ar transforma în altceva, s-ar adapta "cerinţelor cititorilor".
Însă toate acestea sunt valabile doar în cazul în care premisa este corectă. Şi exact acolo se face cea mai mare confuzie. Este o gravă eroare din punct de vedere al marketingului şi este cu atât mai deranjantă cu cât ea e făcută şi de oamenii din edituri şi lanţuri de librării. Cartea NU este doar un vehicul, nu este doar o platformă prin care ni se livrează informaţie. Sau poate că este asta pentru editori, librari şi mare parte din oamenii de marketing, însă surpriză! Părerea lor nu contează! Chiar nu sunt relevanţi decât în măsura în care mai au o calitate: cea de cititori. Şi aţi fi suprinsi să vedeţi cât de puţini oameni cu adevărat pasionaţi de cărţi sunt în unele edituri mari de la noi. De librării ce să mai zic...
Cartea ca experienţă
Din punct de vedere al cititorilor împătimiţi, cartea nu e doar un suport pentru conţinut, este o întreagă experienţă. Cititul unei cărţi este pentru mulţi dintre noi un ritual. Sunt lucruri pe care le facem întotdeauna înainte să începem să citim, avem locuri şi poziţii preferate, ne-am obişnuit să citim doar în anumite momente ale zilei, în anumite zile din săptămână. Unora ne place să bem un ceai cald, altora să citim cu căştile pe urechi, iar mare parte dintre noi dezvoltăm încet dar sigur un fetiş pentru cărţile proaspăt scoase din tipografie, doar datorită mirosului.
Şi atunci? Chiar să nu ajute ebook-urile la nimic? Oare nu vor schimba deloc industria cărţilor? Ba da, e posibil să descoperim sau, mai bine zis, să fie creată o noua nevoie. Nevoia de ebook-uri ar putea fi justificată într-o anumită măsură de dorinţă de eficientă.
În special în cazul literaturii de specialitate, ar putea fi interesant să cumperi o astfel de carte ŞI în format digital, odată ce ai citit-o în formatul tradiţional, doar pentru a putea căuta din când în când prin ea. Nu o dată mi-am dorit ca undeva, în colţul din stânga jos al paginii, să găsesc o casetă de "Search". E cam acelaşi sentiment de frustrare pe care îl aveam uneori în liceu, în momentul în care aflam notă la o teză iar primul impuls era să dau "Undo".
Ceea ce spun este ca un ebook ar putea înlocui cartea ca suport pentru cuvinte, însă nu va putea niciodată înlocui o întreagă experienţă. Vor spune că vor creea o experienţă noua. De acord, ar fi posibil. Însă i-a întrebat cineva pe pasionaţii de cărţi câţi dintre ei îşi doresc o experienţă noua care să o înlocuiască pe cea de acum? Există un anumit tip de comoditate pe care îl găsim în micile plăceri ritualice, comoditate pe care puţini am schimba-o pe promisiuni de folosire mai eficientă a timpului.
Apoi, să comparăm efectul pe care un email îl are asupra noastră, cu cel al unei scrisori scrise de mână, primită de la un prieten. Sunt lucruri pe care tehnologia nu le poate bate. Din contra, cu cât tehnologia avansează mai mult, cu atât suntem impresionaţi mai profund de lucrurile cu şi din suflet. Nu m-am hotărât încă dacă Octavian Paler avea dreptate când spunea că progresul tehnologic atrage după sine regresul spiritual, însă în mod cert Unamuno ştia ce spune când zicea că "pentru raţiune nu există altă realitate decât aparenţa". Iar, pentru mulţi dintre noi, cel puţin aparent, în cărţi se pune suflet. Restul sunt detalii.
Citeste cele 24 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Oana spune:
Au fost cateva carti pe care le-am citit pe calculator si nu pot spune ca am urat experienta. Si chiar nu am un ritual in ceea ce priveste cititul. Citesc oriunde, oricum (in autobuz, jos sau in picioare, in timp ce astept la posta, la doctor, la banca, auzind comentarii ale vecinilor despre haine, muzica (buna sau proasta), “drame” sentimentale etc ; chiar ma gandesc uneori intr-un fel dubios ca ma fac vinovata de o usoara “blasfemie” asupra unei aure de intimitate pe care o poarta cartile, dar nu ma pot abtine atunci cand stiu ca am o carte buna la mine. Cu toate acestea, imi aduca aminte coperta fiecarei carti care mi-a placut, am cateodata tendinta de a mirosi o carte pentru a-i simti parfumul mandru si proaspat de nou scoasa de sub tipare sau de doamna inaintata in “varsta” purtand o aroma a intelepciunii pe care numai hartia o are. Cred intr-un fel oarecum fetisist, un pic dubios si “nerdy” in aura aceasta de intimitate a cartii, in lumea de magie care se deschide inauntrul copertilor ei si am de fiecare data cand intru intr-o biblioteca mare sentimentul intelegerii, al aspiratiilor gnoseologice, al posibilitatii de a deveni mai buna. De-asta sper sa nu dispara niciodata cartile. :)
-
alexandru spune:
“Nu cred ca va disparea cartea tiparita”. Asa or fi zis si cititorii impatimiti ai papirusului?
Realitatea este ca de-a lungul istoriei tipariturile au avut tendinta- fireasca- de a deveni cat mai ieftine, accesibile, comode, etc.
Judecand asa, eu cred ca formatul actual, ceea ce numim “carte”, nu are un viitor prea lung inainte. Dar mai cred si ca trecerea spre formatele electronice va fi lunga, intinsa poate pe mai multe generatii. Sau, cel putin, asa sper… -
Andrei Rosca spune:
mvs: stiu Kindle insa nu are cum sa o rezolve. E mult prea slab pentru asta. Ei ofera o solutie doar pentru mobilitate (poti citi de unde vrei, relativ comod). In rest, cam greu.
alexandru: da, e posibil ca la un moment dat sa se schimbe. Insa schimbarile trebuie sa apara mai intai la nivel de nevoi/dorinte/preferinte personale. Iar deocamdata noi ne dorim altceva.
-
acidboy spune:
Ferească Dumnezeu să dispară cărţile pe hârtie în 5 ani! Ar fi cel mai negru coşmar. Mă văd cât de greu citesc ziarele, cu articolele lor meschine, pe monitor şi cât de repede obosesc (după ce că mă zgâiesc, prin natura ocupaţiei mele, 8 ore la monitor). Darmite să citesc 3-4-500 de pagini numai în format e!!!
Eu unul nu “cred” decât în Dumnezeu. Internet, iată ceva ce nu merge împreună cu verbul “a crede”. Să nu ne grăbim, deci, cu profeţiile. Nu am auzit ca Bulgakov, ales la întâmplare, să fi fost curios de “cerinţele cititorilor” când şi-a conceput vreuna din minunatele lucrări. Să fim feriţi, mă rog eu, de aceste “cerinţe”. Şi de democratizarea culturii, a cărei solie ridicolă, îmbrăcată ca la carnaval, e-book-ul este.
-
observatorul spune:
Cred ca forma actuala de existenta a cartii o sa dispara la un moment dat. Sper totusi ca lucrul asta sa nu se intample in timpul vietii mele (si imi doresc sa mai traiesc cel putin cinci decenii).
Pana atunci, m-am gandit sa dau drumul unui sondaj. Care este editura ta preferata? Te rog sa votezi si sa dai mai departe -
julya spune:
Eu sper ca acest progres tehnologic se va “limita” la cartile/manualele de specialitate sau la cele de autoeducare… Eu nu sunt adepta cititului prea mult de pe o pagina de net, iar ca sa citesc un roman de 500-800 pagini la monitor… Ca sa nu mai spun ca obisnuiesc sa-mi iau cartea cu mine pentru a citi in unele locuri ciudate, unde un laptop nu ar fi eficient :)
Ideea pe care vreau s-o exprim este: stimati editori/librari va rog sa nu “evoluati” inspre carti e-book! Eu am nevoie de cartile actuale, cele pe care le poti simti, mirosi, transporta oriunde si care sa “zaca” in biblioteca mea pana la o noua recitire sau rasfoire! -
Andrei Rosca spune:
acidboy: eu cred :)
julya: am incercat eu sa citesc un roman pe calculator. Unii ar spune ca probabil a fost unul emotionant, fiindca dupa 2-3 ore imi dadusera lacrimile. :)
-
ama spune:
eu una ma descurc foarte bine cu cititul pe calculator. e o “placere” care mi-a fost impusa de doua aspecte: carti care nu au fost traduse/tiparite la noi si carti de specialitate a caror achizitie poate da o gaura in buget de la un minim 400 RON la 2000 RON.
cu toate acestea (desi sustin cu inversunare ebookurile) nu vad cum pot ele sa ia locul cartii tiparite. sunt o alternativa, dar nu pot deveni niciodata solutia.
de la simpla placere a mirosului de hartie, la placerea de a sta intr-o camera plina de carti si pana la avantajul de a adormi cu cartea in brate :) -
andrei ruse spune:
cartea se transforma? pai nu mai e carte atunci.
eu cred ca potentialii cititori isi vor indrepta atentia mai mult asupra internetului si a noilor gadgeturi mai mult sau mai putin culturale, cartea insa va exista si peste 500 de ani (atata timp cat si omenirea va exista).
-
Rin Tin Tin spune:
Nu vad de ce, daca citirea unei carti de hartie e un ritual, citirea unei carti de pixeli n-ar putea fi un ritual. De-a lungul istoriei am vazut ritualuri influentand alte ritualuri si transformandu-se in alte ritualuri. Schimbarea (exemple: Coperta Esquire ce foloseste E-ink – bine, o dezamagire totala,Amazon Kindle si alte e-book readers, etc.) se va petrece (daca se va petrece) indiferent de spaimele unora. De fapt, schimbarea nu s-a petrecut deja?
-
Andrei Rosca spune:
Rin Tin Tin: de acord ca si citirea unei carti “in pixeli” ar putea fi un ritual. Dar deocamdata nu-i. Pentru (aproape) nimeni. Si ceea ce ziceam eu e ca mai intai trebuie sa devina un ritual macar pentru unii, si abia apoi ne putem gandi la o inlocuire a ritualului vechi cu cel nou.
-
Rin Tin Tin spune:
Cam partinitor, dl. Rosca, nu credeti? Adica un ritual nu tine de ceea ce vrem noi, ci, mai degraba de ceea ce NU vrem. Ma rog, de fapt voiam sa spun ca mutatiile unor ritualuri tin in mica masura de vointa individuala.
-
Andrei Rosca spune:
mihnea, eu nu o mai scriu cu pixul de vreo 2 ani. :) O scriu pe PDA. Okay, probabil ca nu sunt reprezentativ, insa ideea era ca nu m-as baza pe lista de cumparaturi. :)
-
Pingback: Blogul cultural numărul 1 « diacritica
-
Athenagor spune:
Domnule Rosca, inca va mai sustineti afirmatia ca nu vor disparea cartile pe hartie? V-am citit articolul si sincer, si eu as dori sa fie cum spuneti dvs., numai ca intre timp s-a mai schimbat situatia. Care e parerea dvs.?
ioana spune:
16 January 2009 | 2:37 pm
:)Cam asta am incercat si eu sa spun doar ca tu ai facut-o muult mai bine. Imi place mult articolul