bookblog.ro

The Media and Modernity: A Social Theory of the Media

0John B. Thompson - The Media and Modernity: A Social Theory of the Media - recenzie

Autor: John B. Thompson
Rating: John B. Thompson - The Media and Modernity: A Social Theory of the Media - recenzie
Editura: Polity Press
Anul apariţiei: 1995
324 pagini
ISBN: 978-0745610054





Repunerea în circulaţie a termenului de "critică", după mărirea şi decăderea Şcolii de la Frankfurt, trebuie că nu e o misiune uşoară. Menţionând mereu cu multă pietate sensul pe care Kant l-a dat termenului - o "simplă" examinare filosofică a limitelor unor aserţiuni sau seturi de concepte - les enfants terribles ai lui Marx nu s-au putut abţine să nu ducă totul mai departe. Simpa examinare a socialului, mai mereu îmbibată de valorizări (morale, estetice etc), a fost transformată rapid într-o "to do list" - a se vedea felul în care este redactată "Societatea spectacolului" a lui Guy Debord - care răspundea în ton de avangardă neutralităţii şi lipsei de aplicabilitate a pozitivismului. Altfel spus, oamenii aceştia simţeau că cineva ar fi bine să se-apuce numaidecât de treabă, să reabiliteze, să amelioreze, să deschidă ochii în faţa nimicniciei generale, să schimbe.

John B. Thompson aparţine unei generaţii ulterioare, mai puţin speriată de noile forme sociale, care a temperat indignarea structuralistă prin includerea în discuţie a conceptelor hermeneuticii (legitimându-se astfel din Habermans şi Heidegger). Altfel spus, principala direcţie a noilor studii a fost reconsiderarea individului şi a capacităţii sale de a-şi folosi "materialul simbolic propriu". Trăsăturile consumismului nu mai sunt, pentru ei, "inculcate" sec şi de-a gata ("nechestionate, neanalizate şi presupuse nedialectic" - Adorno), ci activ, interpretativ, în procesul de decodificare. Voi extrage din "The Media and Modernity: : A Social Theory of the Media " ideile care se referă strict la acest schimb de argumente din "critica socială".

[Citeşte mai mult pe secţiunea de Ştiinţe umaniste şi religie]

Spune-ti parerea!

A Cultural History of Humour

0
 Jan Bremmer, Herman Roddenburg -  A Cultural History of Humour - recenzie
Autori: Jan Bremmer, Herman Roddenburg (ed)
Rating: Jan Bremmer, Herman Roddenburg -  A Cultural History of Humour - recenzie
Editura: Polity Press
Anul apariţiei: 2003
280 pagini
ISBN: 978-0745618807






Un titlu dubios, acest "A Cultural History of Humour". La prima vedere, tentativa de a împărţi istoric umorul - care, dincolo de orientarea sociologistă, ţine în mare măsură de temperament-, încercarea de a nega versiuni universale - de tipul "umorul e pur şi simplu o altă realitate", acest essayer pare înşelător. Cum, cu un minim bagaj teoretic, poţi oferi umorului o oarecare linearitate, aşa încât el să devină un fenomen şi să poată fi explicat evolutiv? Jacques Le Goff, unul dintre colaboratorii volumului, se eschivează admirabil: "being a cultural and a social phenomenon, laughter [sic!] must have a history". Aşa, carevasăzică, ceea ce punem în discuţie este "râsul" şi nicidecum "umorul", ori astfel cititorul rămâne confortabil în fotoliul unei simple istorii sociale. Cu riscul asumat, voi propune titlul: "A social history of laughter", infinit mai ferit de exclamaţiile vreunui OPC editorial imaginar.

Eseul lui Jan Bremmer (primul din volum) aduce în discuţie ideea "umorului interzis" al Antichităţii. Dionisiac şi subversiv, umorul - deşi, din nou, mai degrabă "râsul", dar voi lăsa această idee deoparte din lipsă de spaţiu - avea puterea magică a inversiunii ordinii sociale, a dezordinii perpetue. "Ce-i prea mult strică" şi "După râs vine plâns" justificau tentativa culturii de a limita sau a defini strict asemenea activităţi. Aşa au luat naştere carnavale şi serbări de tot felul în care era umorul era acceptat doar cu promisiunea vremelniciei. Sociologul britanic Raddcliffe-Brown vedea în aceste întreruperi de realitate două dintre instinctele antagonice ale omenirii: "nevoia de a viola tabuuri şi de a lua în derâdere simbolurile autorităţii sacre şi profane" şi, de cealaltă parte, "funcţia de auto-reglare şi auto-menţinere a oricărui sistem social". Restrained laughter, noţiune care poate trezi amintiri sugestive părinţilor noştri, îşi găsea începutul în stricteţea pitagorismului şi avea să producă ecou în răstimpuri în cultura europeană.
[Citeşte mai mult pe secţiunea de Stiinţe umaniste şi religie]

Spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro