Comentarii la: Cine suntem – partea a II-a http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/ cartile care conteaza! Sun, 12 Feb 2012 00:48:38 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.1.3 De către: Alle http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-91487 Alle Wed, 22 Apr 2009 17:23:29 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-91487 Am cautat mult timp cartea. Trebuie sa ma apuc sa o citesc serios :) Am cautat mult timp cartea.
Trebuie sa ma apuc sa o citesc serios :)

]]> De către: Ovidiu M http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-86913 Ovidiu M Wed, 21 Jan 2009 11:53:40 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-86913 @TLP Gasesc un pic prea dur comentariul tau, pe alocuri imi dai senzatia ca esti totusi nedrept cu dl Puric. Cu toate astea, salut comentariul tau singular intr-o mare de comentarii extaziate de geniul "marelui roman". Desi nu ma indoiesc de bunele sale intentii, consider ca diagnostiul lui Dan Puric asupra poporului roman este periculos de subiectiv, inexact, plasmuit dintr-o analiza facuta prin ochelari de cal. Orice natiune are nevoie de mituri prin care sa-si gadile orgoliul supradimensiont prin exacerbarea calitatilor evidentiate special pentru a-i atesta unicitatea. Nu e nici o problema in asta. Mai mult, in mod normal as fi fericit sa citesc o carte asemeni celei despre care vorbim acum. Problema este ca noi suntem un popor, dar nu suntem si o natiune. Nu avem constinta faptului de a ne fi nascut romani decat la 1 decembrie sau la un pahar de bere. Vorbim de forme fara fond, de dezvoltare prin gasirea unui drum propriu, specific noua romanilor. Problema e ca noi ca natiune suntem inca diformi, nu stim ce vrem de la noi, nu stim unde suntem, si, mai ales, unde vrem sa ajungem. Prefer o forma fara fond acum, pentru a ne modela intr-o oarecare masura, decat sa ajungem o forma ca de fund, mandri insa de unicitatea spriritualitatii noastre. Sa nu uitam totusi ca formele fara fond pe care am inceput sa le imbratisam de la inceptulul secolului al XIX-lea au condus intr-un final la recunoasterea independentei Romaniei, in 1878. Generatia pasoptista a fost educata pe principiile formei fara fond, dar nu aud pe nimeni spunand ca ar fi o crima. Regele Carol I spunea la un moment dat despre romani ca sunt un popor care nu se lasa condus, desi e incapabil sa se conduca singur. Cu parere de rau, n-am evoluat prea mult de-atunci. Se poate face o paralela intre un lant si o natiune. Zalele natiunii sunt cetatenii ei, iar zala cea mai slaba este constiinta nationala a mediei poporului. Intorcandu-ne putin, nu cazurile fericite si atent selectionate de dl Puric sunt obligatoriu cele mai reprezentative. Pentru a va convinge e suficient sa va plimbati putin in trenurile personal si veti intelege exact despre ce vorbesc. Ma bucura totusi ideea ca "formele fara fond" atat de mult blamate de dl Puric sunt deja angrenate intr-o miscare aproape imposibil de oprit. Lamentarile domniei sale, care fac impresie (de scurta durata) printre cativa intelectuali si foarete multi pseudointelectuali nu vor putea opri un proces in plina - si dureros de lenta - desfasurare. In mod amuzant, chiar discursul retractorilor sufera modificari subtile in timp. Cine l-a urmarit pe Dan Puric din cand in cand, vede ceva diferente intre Dan Puric de acum 4-5 ani, si cel de-acum. A devenit putin mai... maleabil :-). @TLP
Gasesc un pic prea dur comentariul tau, pe alocuri imi dai senzatia ca esti totusi nedrept cu dl Puric. Cu toate astea, salut comentariul tau singular intr-o mare de comentarii extaziate de geniul “marelui roman”. Desi nu ma indoiesc de bunele sale intentii, consider ca diagnostiul lui Dan Puric asupra poporului roman este periculos de subiectiv, inexact, plasmuit dintr-o analiza facuta prin ochelari de cal. Orice natiune are nevoie de mituri prin care sa-si gadile orgoliul supradimensiont prin exacerbarea calitatilor evidentiate special pentru a-i atesta unicitatea. Nu e nici o problema in asta. Mai mult, in mod normal as fi fericit sa citesc o carte asemeni celei despre care vorbim acum. Problema este ca noi suntem un popor, dar nu suntem si o natiune. Nu avem constinta faptului de a ne fi nascut romani decat la 1 decembrie sau la un pahar de bere.

Vorbim de forme fara fond, de dezvoltare prin gasirea unui drum propriu, specific noua romanilor. Problema e ca noi ca natiune suntem inca diformi, nu stim ce vrem de la noi, nu stim unde suntem, si, mai ales, unde vrem sa ajungem. Prefer o forma fara fond acum, pentru a ne modela intr-o oarecare masura, decat sa ajungem o forma ca de fund, mandri insa de unicitatea spriritualitatii noastre. Sa nu uitam totusi ca formele fara fond pe care am inceput sa le imbratisam de la inceptulul secolului al XIX-lea au condus intr-un final la recunoasterea independentei Romaniei, in 1878. Generatia pasoptista a fost educata pe principiile formei fara fond, dar nu aud pe nimeni spunand ca ar fi o crima.

Regele Carol I spunea la un moment dat despre romani ca sunt un popor care nu se lasa condus, desi e incapabil sa se conduca singur. Cu parere de rau, n-am evoluat prea mult de-atunci. Se poate face o paralela intre un lant si o natiune. Zalele natiunii sunt cetatenii ei, iar zala cea mai slaba este constiinta nationala a mediei poporului. Intorcandu-ne putin, nu cazurile fericite si atent selectionate de dl Puric sunt obligatoriu cele mai reprezentative. Pentru a va convinge e suficient sa va plimbati putin in trenurile personal si veti intelege exact despre ce vorbesc.

Ma bucura totusi ideea ca “formele fara fond” atat de mult blamate de dl Puric sunt deja angrenate intr-o miscare aproape imposibil de oprit. Lamentarile domniei sale, care fac impresie (de scurta durata) printre cativa intelectuali si foarete multi pseudointelectuali nu vor putea opri un proces in plina – si dureros de lenta – desfasurare. In mod amuzant, chiar discursul retractorilor sufera modificari subtile in timp. Cine l-a urmarit pe Dan Puric din cand in cand, vede ceva diferente intre Dan Puric de acum 4-5 ani, si cel de-acum. A devenit putin mai… maleabil :-).

]]> De către: TLP http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-86577 TLP Tue, 30 Dec 2008 18:02:29 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-86577 Noul profet al neamului românesc s-a produs aseară la emisiunea lui Robert Turcescu, sporindu-i probabil cotele de audienţă datorită rrromânilor extaziaţi în faţa măreţiei lor dezgropate de actorul de pantomimă care şi-a descoperit o vocaţie mesianică. Cartea pe care Dan Puric a scos-o, Cine suntem?, apărută la o editură destul de obscură, s-a vândut se pare în peste 70.000 de exemplare ceea ce-l propulsează după spusele lui Robert Turcescu pe primul loc în ierarhia celor mai bine vânduţi autori români. Dacă cifra este corectă, Robert Turcescu tot nu are dreptate, şi asta pentru că Dan Puric nu este nici pe departe un autor. Şi nu este autor din două motive care sunt legate unul de altul : unul pentru că respectiva carte la care se face referire este o colecţie de conferinţe, apariţii la televiziune, cuvântări libere, al doilea pentru că în acestea Dan Puric nu este deloc original, atribut care este necesarmente implicat de noţiunea de autor. Dan Puric este o mixtură de lecturi din Nae Ionescu, receptat prin Petre Ţuţea, pe care nu se dă în lături să-l şi interpreteze, având talentul actoricesc de partea lui, vorbe duhovniceşti culese de prin cărţile publicate de edituri pioase, vorbe prinse din zbor de la analişti şi jurnalişti, rezultând un ghiveci călugăresc care se pare că e înfulecat cu maximă plăcere de 70.000 de români. Ce conţine acest ghiveci nu e greu de aflat, după cum nu e greu de înţeles de ce provoacă atâta satisfacţie în stomacurile cerebrale ale ascultătorilor şi cititorilor lui. Ei bine, iată reţeta: un naţionalism care ţi-ar aminti de Vadim Tudor dacă nu ar fi înecat într-un ortodoxism deşănţat, un antidemocratism din care s-a născut şi mişcarea legionară, o xenofobie demnă de începutul secolului trecut şi incalificabilă pentru o ţară europeană, un segregaţionism revoluţionar: clasa politică şi noi, poporul, o românolatrie greţoasă care merge de la „poporul român e genial”, nemuritor, singurul depozitar al credinţei, al adevărului şi al lui Dumnezeu (spre deosebire de ei, păgânii, străinii, FMI-ul, Occidentul, americanii) până la România va renaşte, „e aproape momentul”, baba româncă cu fractură de şold e mai deşteaptă decât toţi nobelizaţii pentru ca merge la biserica românească creştin-ortodoxă. Că românii se înghesuie la oala pe care Dan Puric le-o aşază sub nas e lesne de priceput câtă vreme timp de 20 de ani au dus şi duc încă o foame teribilă de narcisism după ce alţi 20 de ani de comunism ceuşist fuseseră îndopaţi cu dovezi de mândrie naţională, de istorie glorioasă a poporului, de eroism şi de genială inventivitate şi inovaţie. După 1989 această hrană narcisiacă a dispărut, era greu de procurat, se mai strecura regurgitată din gura deformată de boala Parkinson a lui Petre Ţuţea, din revista patriotică România Mare (dar, din păcate pentru ea şi pentru şeful ei, neortodoxă), mai curgea din cursurile de filosofie ale lui Nae Ionescu retipărite şi din vorbele duhovniceşti ale talibanilor ultraortodocşi. Ceea ce nu înţeleg eu e că un intelectual destul de rafinat, zic unii, precum Robert Turcescu, se poate extazia o oră întreagă în faţa lui Dan Puric care acoperă o gamă foarte largă – de la cotcodăceli până la citate din Sf. Augustin, de la criza financiară mondială până la porcul din bătătură (soluţia pentru ieşirea din criză, marca Dan Puric), de la smerenie până la epitete precum „cretin”, „jigodie” s.a.m.d. Dacă şi actorii ar fi intelectuali, aş zice: iată, domnule, cum a fost posibilă mişcarea legionară în perioada interbelică. Prin asemenea discursuri şi prin sensibilitatea pare-se destul de pronunţată a poporului român la auto-voyeurism (care diferă de narcisism prin faptul că un narcisist se iubeşte pe sine de unul singur în vreme auto-voyeurul se iubeşte pe sine în efigie, prin reprezentanţi; narcisistul are nevoie de o oglindă, în vreme ce auto-voyeurul are nevoie de actori; de aceea iubirea de sine a narcisistului e de durată, necondiţionată şi poate fi fundamentul unor construcţii solide, în vreme ce iubirea auto-voyeurului este un foc de paie aprins la răstimpuri de îndemnuri naţionaliste, de cântece patriotice, de cuvintele lui Ştefan cel Mare; ţările occidentale, cel puţin o parte din ele sunt narcisiace, alte ţări, precum România, sunt auto-voyeuriste). Ce bine, deci, că actorii nu sunt intelectuali. Dar jurnaliştii sunt? Dat fiind că Dan Puric nu este un autor (textele sale fiind retranscrieri ale conferinţelor), el nu poate fi tratat ca un plagiator oarecare, dat fiind ca vorbitul nu se supune aceloraşi standarde ca şi scrisul. Scrierea vorbelor beneficiază deci de un statut ambiguu. Ceea ce-l excită pe Dan Puric, anume numărul demenţial în care a fost vândută această struţo-cămilă ultra-naţionalistă, pe mine are darul să mă deprime profund. Încă credeam că românii au un anume scepticism care ar putea fi apropiat de inteligenţă, o moderaţie tangentă înţelepciunii, o reţinere care-i fereşte de penibil. Iată dezminţite speranţele mele. Românii se reped la kitschul jenant semnat de Dan Puric, de acest Leonard Doroftei al lumii artistice, de acest individ cu o erudiţie de taximetrist. Cum ar fi reacţionat urmaşii Romei la discursuri patriotice gonflate semnate de adevăraţi oameni de spirit, gen Emil Cioran ori Mircea Eliade nu e greu de imaginat: s-ar fi înrolat cu miile în Garda de Fier. De ce a dus lipsă acest „biet”, „sărman” şi „genial” popor român, citez din cuvintele lui Dan Puric, nu sunt marii scriitori, marii oameni de cultură, marii artişti. Noi suntem o cultură mică nu fiindcă nu am avut mari oameni de cultură, ci pentru că nu am avut mari modele, modele autentice, învăţători, valori autentice, oameni care să întrupeze un drum de urmat măcar pentru câteva zeci de ani. „Martiri” care să nu fi fost legionari, hristoşi care să nu fi fost antisemiţi, oameni care au trăit sub comunism fără să fie turnători sau propagandişti împuţiţi. Să ne bucurăm că avem în sfârşit un model care nu poate fi inclus în nici una din categoriile amintite. Un model autentic. Să-l aplaudăm pe Dan Puric, cel mai bine vândut autor român (de vorbe de duh) în viaţă!!! Noul profet al neamului românesc s-a produs aseară la emisiunea lui Robert Turcescu, sporindu-i probabil cotele de audienţă datorită rrromânilor extaziaţi în faţa măreţiei lor dezgropate de actorul de pantomimă care şi-a descoperit o vocaţie mesianică. Cartea pe care Dan Puric a scos-o, Cine suntem?, apărută la o editură destul de obscură, s-a vândut se pare în peste 70.000 de exemplare ceea ce-l propulsează după spusele lui Robert Turcescu pe primul loc în ierarhia celor mai bine vânduţi autori români.

Dacă cifra este corectă, Robert Turcescu tot nu are dreptate, şi asta pentru că Dan Puric nu este nici pe departe un autor. Şi nu este autor din două motive care sunt legate unul de altul : unul pentru că respectiva carte la care se face referire este o colecţie de conferinţe, apariţii la televiziune, cuvântări libere, al doilea pentru că în acestea Dan Puric nu este deloc original, atribut care este necesarmente implicat de noţiunea de autor.

Dan Puric este o mixtură de lecturi din Nae Ionescu, receptat prin Petre Ţuţea, pe care nu se dă în lături să-l şi interpreteze, având talentul actoricesc de partea lui, vorbe duhovniceşti culese de prin cărţile publicate de edituri pioase, vorbe prinse din zbor de la analişti şi jurnalişti, rezultând un ghiveci călugăresc care se pare că e înfulecat cu maximă plăcere de 70.000 de români. Ce conţine acest ghiveci nu e greu de aflat, după cum nu e greu de înţeles de ce provoacă atâta satisfacţie în stomacurile cerebrale ale ascultătorilor şi cititorilor lui. Ei bine, iată reţeta: un naţionalism care ţi-ar aminti de Vadim Tudor dacă nu ar fi înecat într-un ortodoxism deşănţat, un antidemocratism din care s-a născut şi mişcarea legionară, o xenofobie demnă de începutul secolului trecut şi incalificabilă pentru o ţară europeană, un segregaţionism revoluţionar: clasa politică şi noi, poporul, o românolatrie greţoasă care merge de la „poporul român e genial”, nemuritor, singurul depozitar al credinţei, al adevărului şi al lui Dumnezeu (spre deosebire de ei, păgânii, străinii, FMI-ul, Occidentul, americanii) până la România va renaşte, „e aproape momentul”, baba româncă cu fractură de şold e mai deşteaptă decât toţi nobelizaţii pentru ca merge la biserica românească creştin-ortodoxă.

Că românii se înghesuie la oala pe care Dan Puric le-o aşază sub nas e lesne de priceput câtă vreme timp de 20 de ani au dus şi duc încă o foame teribilă de narcisism după ce alţi 20 de ani de comunism ceuşist fuseseră îndopaţi cu dovezi de mândrie naţională, de istorie glorioasă a poporului, de eroism şi de genială inventivitate şi inovaţie. După 1989 această hrană narcisiacă a dispărut, era greu de procurat, se mai strecura regurgitată din gura deformată de boala Parkinson a lui Petre Ţuţea, din revista patriotică România Mare (dar, din păcate pentru ea şi pentru şeful ei, neortodoxă), mai curgea din cursurile de filosofie ale lui Nae Ionescu retipărite şi din vorbele duhovniceşti ale talibanilor ultraortodocşi. Ceea ce nu înţeleg eu e că un intelectual destul de rafinat, zic unii, precum Robert Turcescu, se poate extazia o oră întreagă în faţa lui Dan Puric care acoperă o gamă foarte largă – de la cotcodăceli până la citate din Sf. Augustin, de la criza financiară mondială până la porcul din bătătură (soluţia pentru ieşirea din criză, marca Dan Puric), de la smerenie până la epitete precum „cretin”, „jigodie” s.a.m.d.

Dacă şi actorii ar fi intelectuali, aş zice: iată, domnule, cum a fost posibilă mişcarea legionară în perioada interbelică. Prin asemenea discursuri şi prin sensibilitatea pare-se destul de pronunţată a poporului român la auto-voyeurism (care diferă de narcisism prin faptul că un narcisist se iubeşte pe sine de unul singur în vreme auto-voyeurul se iubeşte pe sine în efigie, prin reprezentanţi; narcisistul are nevoie de o oglindă, în vreme ce auto-voyeurul are nevoie de actori; de aceea iubirea de sine a narcisistului e de durată, necondiţionată şi poate fi fundamentul unor construcţii solide, în vreme ce iubirea auto-voyeurului este un foc de paie aprins la răstimpuri de îndemnuri naţionaliste, de cântece patriotice, de cuvintele lui Ştefan cel Mare; ţările occidentale, cel puţin o parte din ele sunt narcisiace, alte ţări, precum România, sunt auto-voyeuriste). Ce bine, deci, că actorii nu sunt intelectuali. Dar jurnaliştii sunt?

Dat fiind că Dan Puric nu este un autor (textele sale fiind retranscrieri ale conferinţelor), el nu poate fi tratat ca un plagiator oarecare, dat fiind ca vorbitul nu se supune aceloraşi standarde ca şi scrisul. Scrierea vorbelor beneficiază deci de un statut ambiguu.

Ceea ce-l excită pe Dan Puric, anume numărul demenţial în care a fost vândută această struţo-cămilă ultra-naţionalistă, pe mine are darul să mă deprime profund. Încă credeam că românii au un anume scepticism care ar putea fi apropiat de inteligenţă, o moderaţie tangentă înţelepciunii, o reţinere care-i fereşte de penibil. Iată dezminţite speranţele mele. Românii se reped la kitschul jenant semnat de Dan Puric, de acest Leonard Doroftei al lumii artistice, de acest individ cu o erudiţie de taximetrist. Cum ar fi reacţionat urmaşii Romei la discursuri patriotice gonflate semnate de adevăraţi oameni de spirit, gen Emil Cioran ori Mircea Eliade nu e greu de imaginat: s-ar fi înrolat cu miile în Garda de Fier.

De ce a dus lipsă acest „biet”, „sărman” şi „genial” popor român, citez din cuvintele lui Dan Puric, nu sunt marii scriitori, marii oameni de cultură, marii artişti. Noi suntem o cultură mică nu fiindcă nu am avut mari oameni de cultură, ci pentru că nu am avut mari modele, modele autentice, învăţători, valori autentice, oameni care să întrupeze un drum de urmat măcar pentru câteva zeci de ani. „Martiri” care să nu fi fost legionari, hristoşi care să nu fi fost antisemiţi, oameni care au trăit sub comunism fără să fie turnători sau propagandişti împuţiţi. Să ne bucurăm că avem în sfârşit un model care nu poate fi inclus în nici una din categoriile amintite. Un model autentic. Să-l aplaudăm pe Dan Puric, cel mai bine vândut autor român (de vorbe de duh) în viaţă!!!

]]> De către: Helga http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-86563 Helga Mon, 29 Dec 2008 20:03:22 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-86563 In continuitate de idei cu aceasta carte: Autoaparare psihica. Cum sa devii imun la manipulare http://www.1-clickshare.com/download.php?file=27fc2b4711d9833fb6f4b9d0d614a1d6_8421 Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga http://www.1-clickshare.com/download.php?file=27acd5fe00ee1478ad56d934a49705fd_8422 Secretul sabiei de foc. Sau cum e cu putinta Fenomenul Legionar http://www.1-clickshare.com/download.php?file=32fbba1fcd6eae6cefc6d0b82db66e46_8423 Testamentele politice ale lui Ion Antonescu si Corneliu Zelea Codreanu http://www.1-clickshare.com/download.php?file=6d30ac1ead45855a795bd191391ed39e_8425 Comandantii legionari Mota si Marin. Testamentele lor politice http://www.1-clickshare.com/download.php?file=6a73f81ea34fd0f11535602c57955efe_8426 De ce? Reflectii infidele despre Holocaust http://www.1-clickshare.com/download.php?file=08affad96f7106e82d6aefffb64759c2_8420 Eminescu interzis. Gandirea politica http://www.1-clickshare.com/download.php?file=f5a602f815da0d70d715db1a2f35a306_8418 Arma cuvantului la Mihai Eminescu http://www.1-clickshare.com/download.php?file=8643cecf3ce5369f86049d68b979fb9b_8419 Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului http://www.1-clickshare.com/download.php?file=57628dd92d67d1e4e9717cc74c917dfb_8424 Toate aceste lucrari au copyLIBER. In continuitate de idei cu aceasta carte:

Autoaparare psihica. Cum sa devii imun la manipulare
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=27fc2b4711d9833fb6f4b9d0d614a1d6_8421

Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=27acd5fe00ee1478ad56d934a49705fd_8422

Secretul sabiei de foc. Sau cum e cu putinta Fenomenul Legionar
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=32fbba1fcd6eae6cefc6d0b82db66e46_8423

Testamentele politice ale lui Ion Antonescu si Corneliu Zelea Codreanu
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=6d30ac1ead45855a795bd191391ed39e_8425

Comandantii legionari Mota si Marin. Testamentele lor politice
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=6a73f81ea34fd0f11535602c57955efe_8426

De ce? Reflectii infidele despre Holocaust
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=08affad96f7106e82d6aefffb64759c2_8420

Eminescu interzis. Gandirea politica
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=f5a602f815da0d70d715db1a2f35a306_8418

Arma cuvantului la Mihai Eminescu
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=8643cecf3ce5369f86049d68b979fb9b_8419

Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului
http://www.1-clickshare.com/download.php?file=57628dd92d67d1e4e9717cc74c917dfb_8424

Toate aceste lucrari au copyLIBER.

]]> De către: Iulia http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-80858 Iulia Tue, 22 Jul 2008 17:25:01 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-80858 "Ce-ar fi să ne abţinem un timp de la imitarea altora, să nu ne mai expunem spre a fi gândiţi de gândirea lor şi să încercăm să gândim lumea în modul nostru propriu, aşa cum au făcut predecesorii noştri, construind afirmaţii şi nu comentarii." Foarte bine spus: sa ne recuperam increderea in noi si sa actionam, nu de sa reactionam, sa ne conturam o directie proprie, nu sa urmam orbeste modele exterioare, sa ne construim propriul nostru bine, oprindu-ne un pic din a tanji la binele de peste gard. “Ce-ar fi să ne abţinem un timp de la imitarea altora, să nu ne mai expunem spre a fi gândiţi de gândirea lor şi să încercăm să gândim lumea în modul nostru propriu, aşa cum au făcut predecesorii noştri, construind afirmaţii şi nu comentarii.”

Foarte bine spus: sa ne recuperam increderea in noi si sa actionam, nu de sa reactionam, sa ne conturam o directie proprie, nu sa urmam orbeste modele exterioare, sa ne construim propriul nostru bine, oprindu-ne un pic din a tanji la binele de peste gard.

]]> De către: gabriel http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-80326 gabriel Fri, 11 Jul 2008 21:14:49 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-80326 cit despre subtitlul "Cine este superior şi cine este inferior, cel care rămâne prizonierul propriului sistem de valori sau cel care caută să înţeleagă alte culturi şi să intre în dialog cu ele?", in sensul ("consens"?) articolului citat anterior, mai necesita oare comentarii!? cit despre subtitlul “Cine este superior şi cine este inferior, cel care rămâne prizonierul propriului sistem de valori sau cel care caută să înţeleagă alte culturi şi să intre în dialog cu ele?”, in sensul (“consens”?) articolului citat anterior, mai necesita oare comentarii!?

]]> De către: gabriel http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-80325 gabriel Fri, 11 Jul 2008 21:08:23 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-80325 "Ce-ar fi să ne abţinem un timp de la imitarea altora, să nu ne mai expunem spre a fi gândiţi de gândirea lor şi să încercăm să gândim lumea în modul nostru propriu, aşa cum au făcut predecesorii noştri, construind afirmaţii şi nu comentarii." pt. ca am observat ca se cunoaste limba germana, si legindu-ma de citatul postat, voi copia mai jos ceva din ADZ online, 11.7.2008, articol sugestiv intitulat: "Zurück ins Mittelalter", ce poate fi gasit pe linkul http://www.adz.ro/mb.htm#2 Die Heilige Synode hat eine ganze Reihe von Verboten erneuert und bekräftigt, die durchweg auf und durch alle Kleriker – unabhängig ihres kirchlichen Ranges – anzuwenden sind. Verbote, die noch aus der Zeit des Großen Schismas zu stammen scheinen. Und damit kommt ein Fundamentalismus ans Tageslicht, wie man ihn in Zeiten des Vormarsches der Ökumene und in einem EU-Mitgliedsstaat nicht mehr für möglich gehalten hätte. Zurück ins Mittelalter, kommentierten junge Leute in Temeswar spontan, als der Beschluss der Heiligen Synode der Rumänischen Orthodoxen Kirche bekannt wurde... Der Beschluss setzt noch etwas Schlimmeres drauf – wenn es beim Versuch, die Annäherungsprozesse der christlichen Kirchen im Jahr 2008 nach Christus zu stoppen, noch Steigerungsformen geben sollte: „Es ist desgleichen jedwelchem orthodoxen Kleriker verboten, die Heiligen Sakramente (Taufe, Kommunion, Beichte, Trauung, Priesterweihe, Sündenbekenntnis, Ölung usw.) sowie weltliche heilige Handlungen: Begräbnisse, Verlobungen, rituelle Gebete zum Sündenerlass, Totengedenkmessen und Haussegnungen mit den Klerikern anderer Kirchen zu konzelebrieren.“ oare acesta sa fie modelul modului nostru propriu in care sa gindim lumea!? “Ce-ar fi să ne abţinem un timp de la imitarea altora, să nu ne mai expunem spre a fi gândiţi de gândirea lor şi să încercăm să gândim lumea în modul nostru propriu, aşa cum au făcut predecesorii noştri, construind afirmaţii şi nu comentarii.”

pt. ca am observat ca se cunoaste limba germana, si legindu-ma de citatul postat, voi copia mai jos ceva din ADZ online, 11.7.2008, articol sugestiv intitulat: “Zurück ins Mittelalter”, ce poate fi gasit pe linkul http://www.adz.ro/mb.htm#2

Die Heilige Synode hat eine ganze Reihe von Verboten erneuert und bekräftigt, die durchweg auf und durch alle Kleriker – unabhängig ihres kirchlichen Ranges – anzuwenden sind. Verbote, die noch aus der Zeit des Großen Schismas zu stammen scheinen. Und damit kommt ein Fundamentalismus ans Tageslicht, wie man ihn in Zeiten des Vormarsches der Ökumene und in einem EU-Mitgliedsstaat nicht mehr für möglich gehalten hätte. Zurück ins Mittelalter, kommentierten junge Leute in Temeswar spontan, als der Beschluss der Heiligen Synode der Rumänischen Orthodoxen Kirche bekannt wurde… Der Beschluss setzt noch etwas Schlimmeres drauf – wenn es beim Versuch, die Annäherungsprozesse der christlichen Kirchen im Jahr 2008 nach Christus zu stoppen, noch Steigerungsformen geben sollte: „Es ist desgleichen jedwelchem orthodoxen Kleriker verboten, die Heiligen Sakramente (Taufe, Kommunion, Beichte, Trauung, Priesterweihe, Sündenbekenntnis, Ölung usw.) sowie weltliche heilige Handlungen: Begräbnisse, Verlobungen, rituelle Gebete zum Sündenerlass, Totengedenkmessen und Haussegnungen mit den Klerikern anderer Kirchen zu konzelebrieren.“

oare acesta sa fie modelul modului nostru propriu in care sa gindim lumea!?

]]> De către: emma http://www.bookblog.ro/altele/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-79483 emma Mon, 23 Jun 2008 19:55:07 +0000 http://www.bookblog.ro/eseuri/cine-suntem-partea-a-ii-a/#comment-79483 plural - se vrea a fi ! plural – se vrea a fi !

]]>