Esti aici: bookblog.ro » Alice Teodorescu, Eseuri » Femei în țara bărbaților
Femei în țara bărbaților
Autor: colectiv
Subtitlu: Al doilea sex în 23 de episoade
Rating: 
Colecțiile Cotidianul, Editura Univers
Anul apariţiei: 2008
432 pagini
ISBN: 978-1-60257-090-0
De ce sunt femeile, femei?
Poate fi sexul tot un determinat cultural, mai mult decât unul genetic/biologic? Pentru că sunt o partizană a teoriilor antropologice și sociologice, care vorbesc despre determinare culturală și despre relativism de gen, nu pot decât să îmi încep aserțiunea printr-un citat din prima autoare inclusă în această colecție de scrieri nicidecum feministe, ci despre femei: Nu te naști, ci devii femeie. Nici un destin biologic, psihic, economic nu definește înfățișarea pe care și-o asumă în mijlocul societății femela specie umane; ansamblul civilizației elaborează acest produs intermediar între mascul și castrat care este îndeobște calificat drept feminine (…) (Simone de Beauvoir – Al doilea sex).
Femeia este un produs socio-cultural. Se vorbește adesea în sintagme precum ”eternul feminin”, ”misterul feminin”, ”sexul frumos”, ”sexul slab” – toate fiind elaborări ale unei societăți care creează imagini, însă aceste imagini nu sunt general valabile, pentru că ideea de femeie își are propriile traduceri în funcție de popor, regiune, religie. Un singur lucru este cert, este o discuție amplă, un subiect de studiu de câteva zeci de ani, care nu cred că va produce vreodată un adevăr absolut sau un final incontestabil. De aceea, departe de mine intenția de a face un studiu de gen, ci mai degrabă dorința de a prezenta o carte ce ridică multe semne de întrebare, și probabil la fel de multe sprâncene, tocmai pentru că este o colecție de fragmente din scrieri care la vremea la care au fost publicate, au stârnit revoltă și au pus în funcțiune noi prejudecăți în rândul ambelor sexe.
Titlul pe care coordonatorii colecției l-au ales atrage atenția tocmai acestor prejudecăți ce activează mecanismele complexe ale societății prin raportare la sex și la definirea acestuia în termeni culturali – femeile au fost întotdeauna ”cetățene” ale unei mari țări masculine, fapt ce, dincolo de bine și rău, a produs adevărate capodopere literare precum Al doilea sex, Doamna Dellaway, Mândrie și prejudectă etc. De altfel, colecția reunește nume precum Jane Austen, Simone de Beauvoir, George Sand, Mary Shelley, George Elliot, Virginia Woolf ș.a.m.d.
Lectura acestor proze scurte, eseuri, fragmente de roman, scrieri memorialistice este fascinantă, în ansamblu, pentru că surprinde acel ”air de temps” al Occidentului, dar și al Orientului pentru a prezenta o multitudine de perspective asupra ipostazelor feminine – femeia singură, femeia inteligentă, mama, sclava, sora, iubita, femeia independentă, femeia în oglindă, femeia vorbind despre femeie, femeia vorbind despre literatură, femeia creatoare. Spuneam la început că nu este o colecție de feminism concentrat, tocmai pentru că autoarele prezentate aici (ale căror vieți pot fi considerate, de asemenea, literatură), pline de excentricități sau dimpotrivă încercând să se adapteze vremurilor, reușesc să adopte o atitudine ce pune la îndoială însăși condiția lor, reușind de multe ori să analizeze ”la rece”, cu obiectivitate și precizie, conceptul de ”femeie”, chestionându-l, asumându-l sau descotorosindu-se de el. Mai mult decât atât, este interesant faptul că cei ce au compus colecția, au ales să o deschidă cu o introspecție lucidă, aproape clinică asupra celui de-al doilea sex, pentru a o finaliza cu o prelegere despre femei și literatură ce începe prin a statua trei direcții de interpretare ce se pot aplica și pentru colecția în cauză – Titlul ”Femeile și Romanul” ar putea însemna, și poate că exact asta ați avut în minte, femeile și felul lor de-a fi. Sau femeile și genul de roman pe care-l scriu. Sau femeile și genul de roman care se scrie despre ele. Sau ar mai putea însemna că aceste trei idei sunt indisolubil legate (…).
Putem conchide că această colecție reprezintă toate cele trei direcții, fără a fi exhaustivă, ci doar înfățișând părți ale ”misterului” feminin care, până la urmă, nu trebuie nici înțeles, nici deconspirat, ci pur și simplu acceptat ca atare în virtutea complementarității celor două sexe. Iată că nu am dat un răspuns întrebării-subtitlu cu care am început ”analiza” tocmai pentru că, în materie de gen, cred că fiecare ar trebui să își formuleze propriul răspuns, dincolo de prejudecăți și determinări bio-socio-culturale.
Scris de Alice Teodorescu
WOW, am de ceva vreme cartea în bibliotecă, dar cred că nici nu am deschis-o și nu știu de ce… poate că nu doream să citesc antologii, dar îmi place ce ai zis despre ea.
Mersi
Cu placere
Eu o recomand cu caldura.
Pai daca esti adepta relativismului, cum stii sa faci diferenta intre “prejudecati”, “determinari bio-socio-culturale” si pur si simplu realitati?
Cat despre doamna de Beauvoir, e una din putinele femei care au reusit performanta de a se naste femeie si de a uita pe parcurs cum e sa fii femeie. In rest, dincolo de buruienile intelectuale udate cu sârg de secolul XX, istoria stiuta si nestiuta e plina de femei care s-au nascut si au fost femei pana la capat. Au crescut copii si livezi, si-au luat de guler barbatii intarziati prin carciumi si i-au carat acasa, i-au asteptat pe soti vreme de 20 de ani, cat dura o puscarie politica serioasa pe vremuri, au tinut praznicele si obiceiurile, au luat mucosii de pe ulita sa le dea cate o bucata de mamaliga si sa-i caute de paduchi etc. Carevasazica, au avut treburi serioase, nu si-au stors creierii ca sa ajunga sa creada despre ele insele ca nu sunt decat un “produs intermediar între mascul și castrat”. Intelepciunile astea de biblioteca cu igrasie sunt povesti de adormit Occidentul.
Doamna Dalloway. Asa se numeste cartea Virginiei Woolf.
@Liviu Multumesc pentru corectie
@Silviu Ideea este ca realitatea este un termen extrem de subiectiv in practica, motiv pentru care ceea ce pentru o persoana este prejudecata, pentru o alta persoana poate fi fapt cotidian. Cand spun relativism, ma refer la faptul ca nu ma voi precipita sa emit judecati, sa etichetez, sa gandesc in alb si negru. Cat despre femei, ele intotdeauna au fost strutocamile din foarte multe perspective, iar realitatea a demonstrat-o. Antologia de fata nu are in vedere femeia obisnuita care se inscrie in tiparul descris mai sus de tine, ci femeile care au reusit sa se desprinda de “realitate” si sa-si depaseasca oarecum conditia, motiv pentru care au fost blamate de societate. Ma refer, in speta, la autoarele publicate in carte, care, de altfel, au si o scurta biografie “atasata” scrierii publicate si care si-au constientizat “natura” aflata intre doua taisuri – viata personala si cea “profesionala”. Din pacate, Occidentul inca este adormit de aceste “povesti”, insa nu doresc sa adopt o atitudine feminista, pentru ca este o atitudine partinitoare:)
sa stii ca oamenii care se desprind de realitate au relativ putine variante: genii, sfinti sau schizofrenici. nici nu-ti inchipui din ce categorie cred ca fac parte cateva/multe din doamnele din antologie (la care pot adauga subspecia Donnei Harraway, care nu cred ca semneaza aici)
zici: “ceea ce pentru o persoana este prejudecata, pentru o alta persoana poate fi fapt cotidian” – asta e realitatea. de acord. unde e adevarul? sa nu-mi spui ca in ambele parti, ca nu-ti dau nota de trecere
daca cucoanele respective si-au depasit “conditia de femeie” (desi in varianta mea asta inseamna ceva la care doar Fecioara Maria a avut acces, si nu all by herself), nu am nimic impotriva. daca si-au creat false probleme (viata personala vs. viata profesionala), le felicit. au renuntat, ca sa vorbim in clisee, la tigaie si au murit probabil nefericite, imbibate de existentialisme rasuflate, mimand o lupta care nu era decat a lor cu ele insele. dar, vezi, in momentul in care ele pretind sau lasa sa se inteleaga ca chinul lor cu ele este de fapt o stare la care trebuie/trebuia sa ajunga toate femeile ca sa se emancipeze si sa cumpere copii ready-made de la bancile de sperma, atunci avem o problema. si problema asta incepe sa se rezolve de indata ce incepem sa distingem intre femei adevarate si simple purtatoare de ţâţe. nu ma intreba cum sa distingem, foloseste-ti doar instinctul feminin!
Din pacate nu pot spune care este adevarul, pentru ca nu cred in existenta unui adevar absolut si general valabil. Iar de prejudecati nu ne putem dezbara, oricat ne batem cu pumnul in piept ca suntem impartiali. Sper ca am trecut testul
Nu pot nici afirma ca nu au fost schizoide, pentru ca a-ti nega natura are acest efect, mai ales ca ele tindeau catre extreme – oarecum justificata atitudinea pentru a putea “fi auzite” – la un moment dat chiar Simone de Beauvoir recunoaste ca femeia independenta uita sa mai fie femeie adesea, e un pasaj despre feminitate foarte elocvent.
Asta e marea dilema, de altfel, pana in zilele noastre – o femeie trebuie sa invete sa-si impace viata personala si pe cea profesionala, pentru ca, daca nu, se prea poate sa moara singura si nefericita daca alege cariera, iar daca alege viata “casnica” sa ramana cu frustrari toata viata. Atitudinea de atunci era, dupa cum am mai zis, extremista si exagerata. Cu toate acestea, sunt de acord cu ideea ca femeia trebuia sa inceapa sa se priveasca drept entitate autonoma si nu anexa a barbatului, de unde si spiritul acesta revolutionar al lor
Si, ca sa privim partea cea mai buna, literatura rezultata de aici nu este una de lepadat 
corect, mai bine mureau nefericite si la cratita, ca sa le planga sotii de dorul tocanitei…
@ Alice, stai asa putin, ca m-ai naucit. Deci femeia nu este anexa barbatului? Nu inteleg. Asta de unde ai mai scos-o?
)
Acest subiect va starni mult timp de acum incolo controverse. Este un subiect bine impamantenit in mintile noastre si nu vom scapa asa usor de el.
Nu e nimeni autonom. Nici noi față de ele, nici ele față de noi. Poate doar dacă ne-am înmulți prin segmentare… Nu, nu o să încep eu. Las pe alții.
În plus, sper că nu insinuează nimeni mai sus că femeia își are ”locul ei”, de nedepășit, la plivit straturile, turnat copii tradiționali și sac de box pentru trudnicul mascul! Femeile au dreptul la o carieră, la instruire, nu veniți acum cu teorii sexiste, machiste, de sec XII! Deja e gros praful de cateva dește… de așa teorii străvechi.
Secolul 12 nu a fost asa deformat cum pretind unii.
Pentru a cunoaste relatia dintre barbat si femeie, recomand cartea lui Paul Evdokimov – “Taina iubirii” – http://www.scribd.com/doc/14211361/Paul-Evdokimov-Taina-Iubirii
Cine stie, poate teologul ortodox / fundamentalist / fanatic si pe deasupra, rusul Evdokimov recomanda bataia casnica si categoriseste femeia drept “sex slab”, evident, cu versete din Biblie.
Cine se oboseste sa afle raspunsul?
@Radu @Cristian Femeia nu este anexa barbatului normal
, in sensul ca nu este doar un bun sau o fiinta dependenta. Cu toate acestea, sunt de acord ca nu exista autonomie absoluta, dar eu as spune ca este vorba de complementaritate 
Intr-adevar este o discutie fara final, intrucat nimeni nu a reusit sa ajunga pana acum la vreo concluzie…oricum, ramane la latitudinea fiecaruia cum se percepe si cum il percepe pe cel de sex opus.
@Ilie multumim pentru recomandare