Comentarii la: Femei în ţara bărbaţilor

De către: Cristina Creata

Cristina Creata — Mon, 19 Apr 2010 19:48:31 +0000

foarte frumos fragmentul ,multumesc pentru link ,nu stiam de cartea aceasta a lui Evdokimov.

De către: Cristina Creata

Cristina Creata — Mon, 19 Apr 2010 19:43:58 +0000

Multumesc pentru raspuns !Nu am inteles cine se vara neintrebat in vorba,am crezut ca e o discutie libera ,deschisa tuturor care au o opinie si vor sa si-o prezinte(cu alte cuvinte ,in spiritul unei societatii democratice,toata lumea are cuvantul:).
In afara de asta ,fiind femeie ,cred ca am dreptul cu atat mai mult sa imi spun parerea ,vazand problema din interior,ca sa zic asa,din proprie experienta(nu din carti sau opinii luate mai mult sau mai putin de la altii,cu atat mai putin de la Simone..oricat ar fi dansa de desteapta ,am si eu creierasul meu si experienta mea de viata:).Am sa dau doua exemple concrete,ca sa ilustrez felul in care mi-am dobandit eu punctul de vedere enuntat in comentariul precedent.In anul 1 de doctorat,ma aflam la o conferinta la San Francisco,intitulata “Women in Mathematics” ,in care erau adunate doctorande ,post doctorande si profesoare din domeniul matematicii pentru a schimba impresii despre dificultatea de a imbina o viata personala realizata cu o cariera in cercetare.Conferinta era in onoarea Soniei Kovalevskaia,o mare matematiciana,din jurnalul careia sunt publicate cateva fragmente emotionante si in cartea :”Femei in tara barbatilor”,daca imi aduc bine aminte.La sfarsitul conferintei,a fost o discutie deschisa in care 5 profesoare cu cariere super realizate s-au urcat pe scena si ne-au spus din experienta lor.Mi-a ramas in minte povestirea uneia dintre ele ,care avea in jur de 40 de ani si care ne-a spus ca i-a placut matematica dintotdeauna si ca a facut matematica pur si simplu din pasiune ,dar tot timpul si-a dorit si un copil.A amanat venirea copilului pentru ca in lumea matematica atat de competitiva(si atat de masculina),nu poti sa faci o pauza de un an in cercetare ca sa nasti un copil pana nu ai obtinut “tenure”(echivalentul la profesor universitar cu post asigurat pe viata).problema a fost ca atunci cand si-a luat in sfarsit ‘tenure’(un merit foarte mare inainte de 40 de ani),nu a mai putut avea copii.Si femeia aceea a fost atat de afectata de problema aceasta incat s-a hotarat sa o spuna in fata unui intreg amfiteatru de tinere cercetatoare ,ca un avertisment.Am ramas mult mai impresionanata de gestul ei decat de toata matematica prezentata la conferinta aceea(matemaatica pe care am inteles-o mai mult sau mai putin ,fiind ,dupa cum am spus ,un mic invatacel).
Un al doilea exemplu din care am dedus ca intr-adevar copiii reprezinta ceva extraordinar in viata unei femei ,este cazul mamei mele ,care internata fiind la Fundeni ,cu cancer in ultimul stadiu ,a avut dupa o sedinta de radioterapie o insuficienta cardiaca si majoritatea medicilor credeau ca nu o sa mai scape.Dumnezeu a vrut ca mama sa supravietuiasca atunci si a doua zi ,vizitata fiind de o doamna doctor foarte draguta (care imi spusese ca mama nu mai avea mari sanse),a fost intrebata mai in gluma ,mai in serios:”cu ce va mai laudati ,doamna?”.daca incercati sa va imaginati pe cineva care nu mai are putere sa se ridice din pat dupa doua saptamani de radioterapie ,ati gandi ca persoana aceea nu nu ar gasi mare lucru cu care sa se laude.Mama mea ,Dumnezeu sa o ierte,a raspuns insa promt,ridicand trei degete in sus:”Am trei copii!” :)

De către: CRISTIAN SÎRB

CRISTIAN SÎRB — Mon, 19 Apr 2010 06:43:59 +0000

Bravo, Cristina! Haide, mai spune-ne, te rugăm, cum această literatură fără căpătâi – imorală până-n măduvă, care amestecă la grămadă binele cu răul şi albul cu negrul – corupe ireversibil tineretul mioritic. :) Numai rele ne-au sosit din Occidentul corupt: menage a trois, divorţul, avortul, ‘revoluţia sexuală’, interzicerea pedepsei cu moartea, internaţionalismul, globalizarea, cosmopolitismul, metisarea, etc.

Au făcut din poporul ăsta imaculat, pur-sânge din punct de vedere rasial, o căldare de amestecuri genetice. :) Mai urma să deplângi cum continuăm să ne contaminăm noi, imaculaţii români, în contact cu alogenii, cu minorităţile, inclusiv alea sexuale.

SERIOS:
Nu înţeleg de ce se vâră unii cu atâta aplomb să gândească neîntrebaţi “ce e mai bine” pentru femei şi pentru mame, în particular! Slavă Domnului că nu mai trăim într-o lume patriarhală, ipocrit-puritanistă! Căci astfel de voci ar fi avut, în acel caz, putere de lege. Voci de KuKluxKlan.

De către: Cristina Creata

Cristina Creata — Sat, 17 Apr 2010 19:44:07 +0000

Cred ca ar trebui sa evaluam performantele femeilor la fel cum ar trebui sa le evaluam pe ale tuturor oamenilor ,si anume din punct de vedere moral,cat bine au facut celorlalti.Nu stiu daca literatura Simonei de Beauvoir a schimbat lumea in bine sau daca filmul “The hours”, facut dupa “Doamna Dalloway” i-a facut pe cei care l-au vizionat sa plece acasa hotarati sa fie mai buni ,mai atenti la cei din jur samd.Ce imi amintesc eu ca am gandit printre altele dupa acel film a fost :si cum ,este normal sa fii lesbiana dupa ce ai nascut un copil(personajul lui meryl streep)?daca asta e feminitate ,apai mai bine sa nu mai fim expusi la asa ceva.
Cat despre mine ,prefer normalitatea si disocierea clara intre bine si rau din romanele doamnei Elizabeth Gaskel,promiscuitatii din unele scrieri ale unor femei ‘libere si autonome’,putin sarite de pe fix.Asta dupa ce am incetat sa fiu feminista,pentru ca am cazut si eu ,in tineretele mele ,in plasa acestui concept.

De către: Cristina Creata

Cristina Creata — Sat, 17 Apr 2010 19:05:46 +0000

Sunt perfect de acord cu comentariul tau ,mi-a placut foarte mult si eram sigura ca era din partea unei femei,apoi am observat autorul.Chiar nu inteleg cum Occidentul este atras de asa false valori si concepte care nu au nici o legatura cu realitatea(din pacate a “evoluat”(involuat) si societatea din Romania in aceeasi directie).Nu cred ca o viata profesionala foarte bogata ii poate aduce unei femei la fel de multe satisfactii ca rolul de mama.Asta nu inseamna bineinteles sa nu mai faca fetele facultate sau doctorate ,ci doar sa nu uite ce este mai important,luate de frenezia unor valori false ,cu care ne inneaca societatea contemporana.

De către: Alice Teodorescu

Alice Teodorescu — Sun, 24 Jan 2010 15:03:38 +0000

@Radu @Cristian Femeia nu este anexa barbatului normal :P, in sensul ca nu este doar un bun sau o fiinta dependenta. Cu toate acestea, sunt de acord ca nu exista autonomie absoluta, dar eu as spune ca este vorba de complementaritate :)

Intr-adevar este o discutie fara final, intrucat nimeni nu a reusit sa ajunga pana acum la vreo concluzie…oricum, ramane la latitudinea fiecaruia cum se percepe si cum il percepe pe cel de sex opus.

@Ilie multumim pentru recomandare :)

De către: Ilie Catrinoiu

Ilie Catrinoiu — Fri, 22 Jan 2010 11:15:55 +0000

Secolul 12 nu a fost asa deformat cum pretind unii.

Pentru a cunoaste relatia dintre barbat si femeie, recomand cartea lui Paul Evdokimov – “Taina iubirii” – http://www.scribd.com/doc/14211361/Paul-Evdokimov-Taina-Iubirii

Cine stie, poate teologul ortodox / fundamentalist / fanatic si pe deasupra, rusul Evdokimov recomanda bataia casnica si categoriseste femeia drept “sex slab”, evident, cu versete din Biblie.

Cine se oboseste sa afle raspunsul?

De către: C.SÎRB

C.SÎRB — Thu, 21 Jan 2010 19:55:19 +0000

Nu e nimeni autonom. Nici noi faÈ›ă de ele, nici ele faÈ›ă de noi. Poate doar dacă ne-am înmulÈ›i prin segmentare… Nu, nu o să încep eu. Las pe alÈ›ii.

În plus, sper că nu insinuează nimeni mai sus că femeia îÈ™i are â€locul eiâ€, de nedepăÈ™it, la plivit straturile, turnat copii tradiÈ›ionali È™i sac de box pentru trudnicul mascul! Femeile au dreptul la o carieră, la instruire, nu veniÈ›i acum cu teorii sexiste, machiste, de sec XII! Deja e gros praful de cateva deÈ™te… de aÈ™a teorii străvechi.