Sambata trecuta am fost la o alta lansare, de data asta la Salonul de Carte si Presa. Colegul nostru, Gabriel Adrian Mirea, isi re-lansa carte de poezii, Tractari.

Problema mea existentiala de la vreme aceea era legata de ora de incepere: 11. Cu chiu, cu vai m-am trezit pe la 9 jumate, pe la 10 am iesit din casa si am ajuns la Muzeul de Istorie cu vreo 10 minunte inainte ca sa inceapa. Dar pentru ca sunt o aiurita si jumatate, uitasem sa imi notez numele editurii la standul careia urma sa aiba loc lansarea. M-am invartit pe acolo cateva minute, am sunat-o pe Jen crezand ca ma poate lamuri, dar nu am avut noroc. In cele din urma, am gasit standul si am asteptat sa inceapa. M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta... cam putina lume :D

Prima care a vorbit a fost doamna Georgeta Gabrea, editorul. Tot ea ne-a spus cum sta treaba cu aceasta a 2-a lansare: prima a avut loc in toamna, la Targul de Carte Gaudeamus. Aha, am exclamat pe deplina lamurita. Apoi a aparut si Jen si m-am simtit si eu mai in largul meu. O domnisoara simpatica, Andreea Constantin, a citit prima poezie. Apoi a fost randul actorului Catalin Mirea [da, este fratele lui Gabriel]. Trebuie sa precizez ca poezia pe care a citit-o a fost cat se poate de draguta! "Balada lui Floricel", pe langa faptul ca este o poezie plina de haz, s-a bucurat si de o interpretare de nota 10! Cel putin pe mine m-a facut sa rad si sa vreau sa citesc mai multe asemenea poezii. De asemenea, a mai vorbit si poetul/criticul Robert Toma - din pacate, nu ma pricep deloc la critica de poezie si, deci, nu am prea inteles ce a incercat domnul Toma sa spuna, dar presupun ca era doar de bine :D Randul lui Gabriel a venit chiar la sfarsit.

A fost o lansare cat se poate de simpla si facuta parca mai mult pentru cunostinte si prieteni, decat pentru publicul larg. Dar noi ne-am simtit bine si am apucat sa vorbim si cu Gabriel, iar eu am primit o carte :) Am pus-o langa celelalte carti cu poezii, in caz ca ma apuca, din nou, dorinta de lirism.

In final, il voi cita pe al nostru Gabriel Adrian Mirea: "Cred ca orice creator sufera de complexul Mesterului Manole. Intrebat daca a atins culmea artei sale, nu va arata spre opera incheiata, ci va ezita si va indemna la asteptarea unei noi opere, atras de mirajul potentelor si al posibilitatilor. Cat din energia sufleteasca ingheata intr-o opera? Aproape nimic, si exista senzatia ca tot ce e mai bun inca nu are carnea cuvantului. Cateodata ma inspaimanta ideea ca nu sentimentele sunt intamplatoare, ci oamenii care le interpreteaza. O simpla plimbare prin multime iti da ocazia vizionarii spectacolului intregului arsenal de sentimente. De aceea apare complexul lui Manole. Nu voi cunoaste niciodata sentimentul in mod absolut si nici nu sunt sigur ca sunt un bun actor al sau. Nu poate exista astfel decat o singura tara: cea a imperfectiunii."

Ionuca

P.S. Click pe poza pentru marire.