Nostalgii comuniste
Scris de Ionuca • 9 decembrie 2007 • in categoria Evenimente
Marti, cand ploua mai tare, mi-am gasit si eu sa ma duc la o conferinta cu iz de nostalgie... nostalgie comunista :D Tovarasii Cezar Paul-Badescu si Vasile Ernu sunt cei care ne-au chemat sa bifam evenimentul de la Muzeul George Enescu.
Ca o buna tovarasa ce sunt, am ajuns acolo mai devreme. Cu chiu, cu vai, m-a lasat doamna de la intrare sa iau loc in sala. Cred ca nu i-a placut faptul ca eram uda toata :) In fine, dupa ce ma tine in hol vreo 5 minute, ma pofteste in sala. Ma asez in al doilea rand si citesc cuminte asteptand sa vina lumea. Pe la 5 fara un pic apare Cezar. Povestim putin pana cand il vede pe Vasile si pleaca sa discute chestii organizatorice :) Ma uit curioasa in directia celor doi, nerabdatoare sa vad si eu cum arata Vasile Ernu in carne si oase. Cand colo, ce sa vad? Domnul simpatic, cu fular colorat, sapca si geanta - deci cat se poate de urban -, care imi tinuse usa cand am intrat in muzeu, nu era nimeni altul decat Vasil Ernu! "Misto scriitori mai avem", mi-am spus. Daca scriitorii mi-au placut mult, nu pot sa spun acelasi lucru si despre cititori.
Am dezamagita sa vad cat de putina lume a fost prezenta. Stiu ca nu prea i s-a facut reclama evenimentului, dar totusi... La un moment dat m-am entuziasmat tare, tare, tare la ideea unor lecturi publice. Imi imaginam sali pline de cititori pasionati care vor sa ii asculte timp de o ora, poate mai mult, poate mai putin, pe autorii romani citind de cartile lor, iar la sfarsit sa ii compleseasca cu aplauze si intrebari. Dar dupa ziua de marti cred ca pun visul asta la naftalina. Sper totusi sa-l scot de acolo peste vreo cativa ani.
Mi-a facut mare placere sa ii aud pe cei doi autori citindu-ne cate-un fragment, doua. Si au fost misto si discutiile de dupa. Poate ca, intr-un fel, a fost mai bine ca am fost asa putini. Ne simteam ca intre prieteni :) Si tot ca intre prieteni ne-am dus apoi la Papa la Soni unde eu i-am ascultat fascinata vorbind despre carti si edituri, targuri de carte si cate si mai cate. Asa intalniri intre scriitori si cititori tot sa mai fie! :)
Scris de Ionuca
Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andrei Rosca spune:
E prea amuzant comentariul ca sa il sterg deci oricum poti sta linistit :))
Rad de 5 minute cu lacrimi. Iti multumesc sincer! Dupa o zi de munca aveam nevoie de asa ceva :)))
-
Andrei Rosca spune:
Jen, you never know. Tu iti dai seama ca am putea face un partid si am putea rasturna chiar guvernul? Hmm…. clar! Facem sedinta si discutam :)
-
Alin spune:
domnul dystopicself, nu o sa spun ca sunt de aceeasi parere cu dvs, pentru ca nu am cum. aceasta este in totalitate opinia dvs si aveti dreptul la ea.
sunt de acord ca postul de mai sus al ionucai nu ofera nicio informatie despre evenimentul respectiv (poate doar fularul colorat).
totusi, de aici si pana la afirmatiile din partea a doua a comentariului este o cale foarte lunga…
dystopicself spune:
10 decembrie 2007 | 10:28 pm
daca tot se vorbeste de reguli ce nu trebuie contestate (“comments are closed”), exilati si cenzura, permiteti-mi va rog sa-mi exprim si eu parerea despre bookblog.ro.
cam peste tot pe unde intorc capul pe site-ul asta, nu pot sa nu remarc impostura atitudinii flecare de “suntem intelectuali si cerul e senin”… ne ducem cuminti la conferinte si cenacluri, juisam pe trena unei celebritati literare doar pentru faptul ca e celebritate, evitam sa vorbim despre anumite capete ale culturii romanesti in favoarea altora, cu scopul de a promova anumite tipare de gandire si idei politice.. daca tot sunteti atat de cititi (“peste 1000 de cititori zilnic”), poate va ganditi si la posibilitatea de a fi folositi drept canal de propagare a anumitor voci si pozitii (nu am nimic personal cu domnisoara in cauza – dar pana la urma, ce ne spune Ionuca despre dezbaterea pe tema nostalgiilor comuniste? nimic. ea a fost acolo sa “bifeze”, sa recunoasca celebritati si sa fie recunoscuta la randul ei, ca apoi sa ne povesteasca noua, ca fetele la cafea, despre staruri).
nu c-as avea nevoie de modele, dar acest tipar de tanar intelectual, promovat pe toate canalele media din ro, ma scarbeste. nimic nou, acelasi iz vomitos de inregimentare din jurasicul academic. aceeasi matrice a pupincurismului si docilitatii (“la Papa la Soni unde eu i-am ascultat fascinata vorbind despre carti si edituri”) pe care am vazut-o peste tot pana acum, aceiasi oameni care populeaza catedrele universitare din toata tara, care se trag unii pe altii in pehasde-uri si functii conferentiare pe baza tributului de limba de lemn si slugareala cat sa fie luati in seama de cei care detin coroana lumii literare.
dar cu un pic de inefabil si imaginea romantata a canii de ceai langa teancul de carti, putreziciunea aceasta poate fi usor ascunsa: hocus-pocus!.. si valorificam cu grija o receptare cuminte a cartii, de “bun simt” pentru un intelectual. se simte insa mirosul greu al acestui intelectual relaxat si sigur pe statutul sau.
este mai facil sa tarasti prin mocirla derizoriului orice subiect incomod, sau care ar necesita o dezvoltare sau ceva mai mult creier. dar nu, noi bifam pe modelul “am facut-o si pe asta – checked”.
si mai interesant mi se pare “schimbul de carti”. iata aici o activitate care nu face decat sa inregimenteze placerea lecturii (o chestiune profund personala, nu colectiva) schimbului comercial de produse, contractului predare-primire (vezi logo-ul cu sageti). o legitimare (ca doar vine de la intelectuali!) a institutionalizarii imprumutului de carti intre prieteni.
toata chestiunea m-a trimis cu gandul la un citat din Sebeok, care vorbeste despre “comertul silentios”: “Nu e implicat de obicei nici unul dintre canalele comune directe, ci numai ideea abstracta de schimb. Se intampla ceva de genul: un participant la o tranzactie comerciala lasa marfurile intr-un loc prestabilit, apoi se retrage intr-un punct de observatie avantajos pentru a supraveghea neobservat – sau mai degraba nu. Se iveste apoi celalalt participant, care examineaza produsele lasate acolo. Daca e multumit de cele gasite, lasa si el, intr-o cantitate comparabila, alte articole de vanzare.”
toata aceasta activitate de partid (flyere, poze, lista de participanti, raportu de dupa, etc) are iz de grupare a creierelor sub o umbrela sub care odata intrat nu mai iesi decat cu BAN. centralizarea “parerilor” despre o anumita carte sau scriitor, impunerea unei grile lectura (care tare seamana cu colectia “Cotidianul”, btw), cronici de carte scrise bulimic – iata atuurile unui cenaclu prosper.
domnul manager cenzor al blogului se ocupa indeosebi cu promovarea cartilor de marketing (am apreciat in mod special “Calea succesului” prin programare neuro-lingvistica), cu mare grija ca nu cumva sa uitam de orientarea mercantila a societatii noastre. dar e pe trend, e cool, se poarta acum, asemeni bibliotecii consiliului britanic care a redus considerabil stocul de carti din sfera socio-umane si literatura in favoarea cartilor de economie, management & marketing si a inlocuit romanele cu dvd-uri si carti audio cenzurate.
prin urmare, faptul ca ati fost numiti “idioti” sau “prosti” nu poate decat sa ma bucure. asta inseamna ca mai exista inca spirite libere care simt mirosul puturos al inregimentarii intelectuale cand le ajunge la nari.
trepidez de curiozitate la cate minute vor fi necesare pentru ca acest comentariu sa fie sters, cat va dura pana folositi din nou cenzura si scoateti din buzunar antidotul argumentarii burgheze a “bunului simt”.