M-am intors miercuri dimineata in Bucuresti. Mai aveam 2 zile la dispozitie ca sa gasesc un eveniment la care sa merg si despre care sa scriu. Am tot cautat pe net si mai nimic. In afara de Poeticile Cotidianului, nimic interesant nu avea loc. De, doar fusesera sarbatorile de Pasti, ce nu pot sa inteleg atata lucru!

Buuuun... nu am de unde alege si ma duc la ce este. Dar pe parcurs se ivesc 2 mari probleme: 1. eu nu prea ma pricep la poezie si 2. eu cu cine ma duc? Din fericire, a doua problema a fost rezolvata cu un e-mail si cu un mesaj. Cristi a fost foarte dragut, ce mai, un adevarat gentleman!, si m-a insotit. Trebuia sa ne intalnim in fata la Club A, la ora 18. Toate bune si frumoase, dar m-am pierdut pe Lipscani!!! Stiu, e foarte rusinos! :( In disperare de cauza, l-am sunat pe Cristi sa vina sa ma ia si dupa ce i-am spus ca din acel moment se bucura de recunostina eterna din partea mea, ne-am indreptat spre Club A.

Ne-am luat o bere si ne-am asezat. Incaperea in care se desfasura evenimentul era destul de mare, cu multe scaune. Din pacare, lume putina. Cei care erau deja acolo pareau sa se cunoasca, asa ca noi doi ne simteam ca doi intrusi. Langa noi era un domn, care imi era foarte, foarte cunoscut. L-am innebunit pe Cristi cu "dar eu il stiu de undeva! Cine e?! Cine e?! I wanna know!!!". Evident ca nu l-am intrebat cum il cheama sau de unde imi este asa de cunoscut, dar mi-am jurat ca data viitoare nu mai scapa asa usor.

Evenimentul propriu-zis a inceput cu o intarziere de aproape 20 de minute. Cred ca asteptau sa mai vina lume, dar cati am fost la inceput, atatia am si ramas. Ce am vazut interesant a fost videopoezia: o combinatie intre poezie, imagini video si muzica. Era un pic mai greu de urmarit, iar uneori textul nu se vedea foarte bine din cauza imaginii peste care era suprapus, dar ideea de videopoezie mi-a placut. Au fost 3 asemenea proiectii, iar in pauze Andrei Ruse [cunoscut ca RA] si Razvan Tupa au dezbatut ce inseamna acest experiment, de unde a pornit si unde se situeaza el in Romania.

Dar nu asta mi s-a parut partea cea mai interesanta a acelei seri. La sfarsit, ne-am delectat cu un filmulet de prin anii "™50-"™60 [nici ei nu stiau sigur de cand anume :D]. Filmuletul de jumate de ora prezenta un fel de recital de poezie. Intr-o sala maaare de teatru [cel putin asta cred ca era], plina ochi de adolescenti [mai mult sau mai putin hipioti], poeti americani isi recitau poeziile. Cam 90% din ele erau anti-razboiul din Vietnam si a fost foarte interesant de urmarit reactia publicului la acele poezii. Oricum, publicul era cat se poate de relaxat - lumea bea, fuma, ba chiar era o tipa care dansa [duuuuude, I think I"™m high! :)]. Cred ca asa ceva se vor a fi si intalnirile Poeticilor Cotidianului din fiecare joi din Club A. Din pacate, nu prea le iese :(

Am plecat imediat dupa ce s-a terminat filmuletul si am mai stat in Big Mamou, unde am mai stat la o bere si la multe povesti. Am plecat pe la 10 si ceva catre casa, multumita de seara draguta pe care o avusem si de sentimentul de implinire ca "am facut-o si pe asta!".

Ionuca