Titlu: Tehnici de comunicare în social media
Autor: Horea Mihai Bădău
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 210
ISBN: 978-973-46-1972-6

Cartea lui Horea Bădău este un manual despre utilizarea social media dedicat celor care vor să-și ia avânt în această formă de comunicare cunoscând câteva reguli clare.

Volumul începe cu o abordare teoretică a ceea ce înseamnă social media și cum se diferențiază ea de alte moduri de comunicare. Apoi sunt dedicate ample capitole comunicării pe blog, Twitter și Facebook, în final fiind plasat un intens savurat de mine capitol despre strategia de PR în social media. Concluzia tuturor informațiilor adunate aici: social media reprezintă o nouă revoluție în comunicare!

Veți găsi în paginile acestei cărți sfaturi despre cum să vă îmbunătățiți comunicarea și cum să atrageți cât mai multe persoane pe blogul sau contul vostru. Iar dacă doriți să ajungeți blogger de profesie, autorul vorbește și despre asta. Limbajul folosit este unul apropiat de cel recomandat în social media: simplu și direct, fără încurcături inutile (poate din acest motiv cartea are doar 210 pagini), făcându-se simțită o amprentă foarte personală.

Am fost încântată să descopăr că autorul nu pornește de la premisa că știm cu toții pașii de bază pentru a ne face un cont, a instala un program etc. Câteva pagini sunt dedicate exact acestui gen de activitate, iar totul este explicat clar, cu liniuță. Dacă pentru cei mai avansați în domeniu, aceste informații sunt redundante, ei pot sări peste ele și se pot delecta cu cele în care li se arată care sunt principiile după care poți obține mai mult decât simplă socializare cu prietenii de la contul tău de Twitter sau Facebook.

Tehnici de comunicare în social media oferă și o gamă variată de topuri: cele mai influente bloguri, cele mai influente persoane pe Twitter etc. Mai sunt prezentate foarte multe unelte de măsurare și moduri de a-ți îmbunătății comunicarea, dar și trucuri aflate prin experiență.

Puțină teorie este binevenită, spun eu, în acest vârtej de comunicare on-line care se dezvoltă cu o viteză amețitoare. Cartea de față poate fi privită ca un îndrumător și poți apela la ea atunci când vrei să găsești un progrămel care să fie util pentru contul tău.

• Plusuri

  o bază teoretică foarte bine structurată, idei accesibile

• Recomandari

  celor interesați de domeniul comunicării în general și de comunicarea în social media în special

"Schimb de Cărți" este o serie de întâlniri lunare care se desfășoară în mai multe orașe din România. Ne întâlnim pentru a schimba cărți între noi din biblioteca personală și a discuta într-un cadru informal despre autori, noi apariții editoriale și orice ne mai trece prin minte.

Așa cum se întâmplă de fiecare dată, participarea este gratuită, nu este obligatoriu sa aduceți cărți cu voi, iar în cazul în care împrumutați o carte, schimbul este temporar.

Nu uitați să ne urmăriți și pe Facebook!

Aceasta nu este prima carte scrisă de Gordon Brown, în 2010 el a publicat un volum despre criza mondială, Beyond the Crash: Overcoming the First Crisis of Globalisation, care s-a vândut în 14,207 de exemplare, urmat de un al doilea volum: The Change We Choose. Eight Portraits vorbește despre viața a opt figuri marcante, de la Martin Luther King la Nelson Mandela, în timp ce Britain's Everyday Heroes este dedicată oamenilor obișnuiți care au crezut puternic într-o cauză.

Sursa: www.guardian.co.uk

Titlu: Erotikon bizantin
Autor: Hans-Georg Beck
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Mihai- D. Grigore
Numar pagini: 194
ISBN: 978-606-579-255-5

Privind picturile bizantine, prin excelență religioase, nu ni se întâmplă în mod frecvent să ghicim trupul omului bizantin. Aspiraţia bizantină spre Divinitate era atât de amplă încât corpul pământesc devenea un balast şi trebuia eludat. Mai accentuat decât în cazul trupurilor masculine reprezentate în frescele şi mozaicurile vremii, corporalitatea femeii bizantine şi întreg apanajul manifestărilor ei sunt încă şi mai ignorate.

În fond, cartea de faţă îşi propune să facă din terra incognita- cum am putea denumi feminitatea bizantină- o terra pacificata în termenii traducătorului Mihai-D.Grigore din prefaţă. În fapt însă, nu se va întâmpla astfel, deşi eseul apare ca fiind erudit şi impresionant. Puţinătatea probelor este de natura evidenţei: ascunsă în iatacuri vreme de un mileniu, femeia bizantină era sortită maternităţii ori rugăciunii. Ei nu i s-au închinat iubiri curtene, nici texte literare, nici şansele erudiţiei precum în cazul doamnelor din Apus.

Prima oară tradus la noi din limba germană, temeinicul eseu al bizantinologului Hans-Georg Beck este fără îndoială un reper în literatura de tip gender mainstreaming. El atestă indirect faptul că nici istoria, nici literatura bizantină nu au preţuit feminitatea şi senzualitatea. Uneori, autorul german înfierează dogma ortodoxă care prin chiar glasurile unui Vasile cel Mare şi Ioan Hrisostom a stigmatizat şi demonizat o Evă păcătoasă prin simplul fapt de-a fiinţa.

,,A fi femeie-i o nenorocire…’’ se plângea frumoasa şi inteligenta călugăriţă Casia (Casiana), poetă din secolul al IX-lea. Să fii frumoasă era un păcat, să nu fii frumoasă era neconsolabil. Cât despre a fi inteligentă, aceasta devenea ceva şi mai sfidător. Prinţesa Ana Comnena în secolul al XII-lea se lamenta la rându-i la fel de amar. Dar imensitatea dramei unei întregi feminităţi refulate a rămas necunoscută nouă. O istorie şi o cultură teologică făcută de către bărbaţi abstractiza femeia în fecioară eternă sau o hulea ca prostituată în cazul celei mai mici pasiuni trupeşti. Cel mai adesea senzualitatea feminină prelua numele curtezanelor vremii care pentru a se salva trebuia să se pocăiască devenind eremite, marii-magdalene sau teodore.

• Plusuri

  Salut excelenta apariţie editorială pe care o reprezintă Erotikonul bizantin de la Nemira căreia i-am apreciat implicit condiţiile tehnice precum şi calitatea traducerii, a culegerii, a adnotărilor.

• Recomandari

  Tuturor celor pasionaţi de tainele istoriei şi de un erotism transfigurat teologic.

Sursa: www.guardian.co.uk

Vreau să vă întreb pe voi: cum vedeți rolul bibliotecilor și care este relația pe care o aveți cu ele?

Titlu: Carol cel Mare şi Roland
Autor: Allan Massie
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Simona Ceauşu
Numar pagini: 277
ISBN: 978-973-724-325-6

”Crearea unui Imperiu nu este o activitate pentru persoanele delicate şi slabe de înger. Şi cum ar putea fi, de vreme ce îmbracă forma supunerii unui popor de către altul şi înlăturarea unor culturi străvechi? [...] Păgânismul, care îi îndemnase pe saxoni să se creadă un popor liber, trebuia nimicit, iar întregul stil de viaţă al saxonilor, de la naştere până la moarte, din leagăn până în mormânt, trebuia transformat radical potrivit cuvântului marelui rege.”

Allan Massie a conceput romanele cuprinse în trilogia Imperiul fără margini ca nişte basme cărora însă le lipseşte elementul fantastic. Ceea ce face ca poveştile lui să fie foarte aproape de adevăr. Aceste relatări îl au ca povestitor pe Michael Scott, un mare cărturar şi astrolog, îndrăgostit de filosofie, cu o minte foarte deschisă şi modernă pentru începutul secolului al doisprezecelea când el a trăit. Ascultătorul acestor relatări este “băiatul care avea să devină împăratul Sfântului Imperiu Roman, Frederic al II-lea”, iar scopul acestora este educarea şi instruirea viitorului împărat.

Al treilea roman al trilogiei, Carol cel Mare şi Roland, este o înșiruire de întâmplări care dezvăluie caracterul celor doi eroi, oferind detalii şi asupra circumstanţelor în care aceştia s-au format pentru a oferi o înţelegere mai profundă asupra personalităţilor celor doi. Ei sunt prezentaţi în mod destul de obiectiv, cu calităţi şi defecte de-o potrivă, oameni reali care datorită curajului şi-a voinţei dar şi a împrejurărilor – ajutaţi poate şi de noroc – , susţinuţi de oameni ce le-au fost credincioşi mai presus de orice, au schimbat cursul istoriei. Charlemagne, ce va fi considerat mai târziu părintele Europei moderne, împreună cu nepotul său Roland, au dus războaie sângeroase şi pline de cruzime pentru a-şi îndeplini voinţa şi credinţa, luptând împotriva sarazinilor şi a saxonilor pe care îi considerau păgâni, alungându-i sau asuprindu-i pentru a le impune credinţa creştină. Aceste războaie au reconfigurat Europa şi s-au transformat în legende cântate de menestreli.

Istoria a fost şi va fi întotdeauna subiectivă. Eroi există doar dacă priveşti din punctul de vedere al învingătorului, altfel nu există decât monştrii. Legendele se clădesc pe fapte reale ce sunt mistificate, dând naştere unor personaje fantastice care şi-au pierdut, undeva pe parcursul repetării poveştii, umanitatea.

Adevărul din spatele acestor povestiri poate fi probat cu documente istorice. Însă ce farmec pot avea astfel de însemnări dacă nu sunt povestite cu măiestrie? Şi tocmai acesta este talentul lui Massie, un povestitor înzestrat, ce şi-a ales ca voce naratoare o figură învăţată şi suficient de deschisă la minte pentru a prezenta faptele petrecute în adevărata lor lumină, într-un mod cât mai obiectiv. Pentru că, deşi vorbeşte de acte pline de vitejie, aceste relatări spun totuşi povestea unor fapte ce nu pot fi lăudate decât dintr-o anumită perspectivă ce justifică actele de cruzime pe care cei doi eroi le-au săvârşit. Faptele lor bune îi spală de ruşinea acestora, însă doar în ochii poporului pe care l-au condus, iar aici Michael Scott pare să piardă puţin din obiectivitate. Însă romanul rămâne unul foarte educativ din mai multe puncte de vedere.

• Plusuri

  divagările filosofice și uneori chiar psihologice, pasajele pline de o înțelepciune universală și atemporală

• Minusuri

  stilul uneori prea simplist al scriiturii ce aduce prea tare a basm pentru copii

• Recomandari

  o lectură plăcută şi interesantă