Autor: Ernest Hemingway
Rating:
(ediţia în limba engleză)

For Whom the Bell Tolls are la bază Războiul Civil din Spania şi se concentrează pe una din trupele de guerilla care formează Rezistenţa. Fiind un roman despre război, nici una dintre temele pe care le abordează nu surprinde, cu atât mai mult cu cât autorul este Hemingway: moarte (fie ea voluntară sau nu), politică, solidaritate şi chiar şi dragoste (de obicei prezentă în scrisorile pe care le primesc soldaţii, dar aici sub altă formă). Astfel că romanul lui Hemingway ar putea surprinde mai degrabă prin compoziţie decât prin subiect, deşi, cei care au citit Adio arme, de exemplu, sunt familiarizaţi cu imaginea războiului văzută prin ochii autorului american.

În trupa de guerilla despre care vorbeam se înrolează Robert Jordan, un american care s-a decis să lupte de partea Republicanilor spanioli, alăturându-se micului grup de şapte oameni condus de Pablo. Misiunea lui este să arunce în aer un pod de mare importanţă şi în timp ce au loc pregătirile facem cunostinţă cu restul personajelor. Pablo, conducătorul bazei, ridică multe suspiciuni - subordonaţii săi, în special Robert, sunt convinşi că îi va trăda. Pilar are mai multă autoritate decât Pablo, deşi este femeie, iar Maria a fost violată cu puţin timp în urmă de soldaţi fascişti. Ceilalţi guerrilleros au fiecare defectele lor, însă devin tot mai apropiaţi pe masură ce războiul se desfăşoară în faţa ochilor lor.

Acesta este unul din lucrurile care mi-au plăcut în mod special la acest roman: latura umană a povestirii. În prim plan este povestea de dragoste dintre Robert şi Maria; puţin neverosimilă după mine, dar reuşeşte să îndulcească imaginile războiului pe care Hemingway le realizează cu atâta măiestrie. Cei doi îşi declară iubirea, fac dragoste sub clar de lună, visând la cum îşi vor petrece restul vieţii împreună în Madrid. Rămâne să vedeţi dacă sfârşitul este unul fericit pentru cei doi.

O altă latură "umană" a cărţii este reprezentată de prietenia care se leagă între componenţii trupei de guerilla. Personajele sunt conturate destul de bine, şi camaraderia, solidaritatea care se nasc apar ca un lucru inevitabil. Ei îşi sunt familie unii altuia şi la nevoie şi-ar da viaţa pentru binele celorlalţi.

Nu este de mirare faptul că scenele de război sunt atât de reuşite - Hemingway a făcut tot posibilul pentru a se afla cât mai aproape de "prima linie", mai întâi ca şofer de ambulanţă, apoi ca reporter în timpul Războiului Civil din Spania. Poate din această cauză rămân puţin sceptică faţă de For Whom the Bell Tolls, ca şi de restul romanelor sale cu puternice tente autobiografice: este uşor să scrii bine când ai despre ce scrie, când trăieşti asemenea experienţe ieşite din comun.

Scrisă de Raluca Alexe