Greata
Scris de Raluca Alexe • 23 iunie 2007 • in categoria Integrala de autor
Autor: Jean-Paul Sartre
Rating: 
Terminam integrala la fel cum am inceput-o, nu neaparat din dorinta de a accentua ceva - desi Greata este primul roman al lui Sartre, in care literatura ii exprima ideile filosofice - ci mai mult dintr-o intamplare.
In ceea ce priveste literaturae existenta in acest roman, s-ar putea sa existe pareri contradictorii. Intr-adevar, Greata este un roman, in care personajul, Antoine Roquentin, tine o evidenta, prin intermediul jurnalului, a trairilor sale. Si totusi, Roquentin se afla intr-o perioada in care se simte pierdut, in care nu intelege ce se intampla cu el, si in plus, este stapanit de o senzatie de scarba, de greata, care nu ii mai da pace: "Atunci m-a apucat Greaţa, m-am lăsat să cad pe banchetă, nu mai ştiam nici măcar unde mă aflam; vedeam cum în jurul meu se învîrtesc încet culorile, îmi venea să vomit. Şi iată: de atunci Greaţa nu m-a mai lăsat, a persistat." Se creeaza astfel o stare apasatoare, in care indoielile si temerile lui Roquentin sunt aproape insusite, generand o dorinta staruitoare de a ajunge la finalul romanului.
Este admirabil modul in care acest jurnal transmite ideile filosofice ale lui Sartre - se desfasoara astfel pe doua coordonate: existentialismul si viziunea asupra libertatii omului.
Sartre este un existentialist ateu, adica respinge existenta lui Dumnezeu si considera ca omul isi primeste existenta de la parinti, si ca "aparitia" ei este un accident. Faptul ca nu exista o transcendenta face sa nu aiba cine sa ii prescrie omului o esenta; astfel Sartre subliniaza faptul ca omul este liber ontologic, isi da singur o esenta. Este introdusa astfel idea ca existenta precede esenta, esenta care este concretizata de actele omului.
Aceasta este si sursa gretei lui Roquentin. Desi la inceput nu isi da seama ce s-a schimbat, la el sau la lumea inconjuratoare, insemnarile din jurnal il conduc treptat spre dezlegarea acestui mister. Roquentin este de fapt dezgustat de lipsa de esenta a oamenilor; este ca si cum ei nici nu si-au dat seama de propria existenta, neputand astfel sa continue la stabilirea unei esente. Acelasi lucru se intampla si cu obiectele; din moment ce ele nu au posibilitatea de a isi stabili propriile caracteristici, omul este cel care le atribuie o esenta, esenta care difera in functie de persoana care le priveste - este concludent episodul de la cafenea, in care i se pare ca bretelele barmanului iau diverse culori. Greata initiala provine din neputinta de a determina exact obiectele pe care le vede, de a le gasi o esenta stabila.
O alta ideee importanta in filosofia lui Sartre este faptul ca omul este liber absolut, ceea ce inseamna ca este si responsabil absolut. Faptul ca omul isi proiecteaza singur esenta, care nu este totalizata decat in moarte, face ca fiecare situatie in care se gaseste omul sa fie pe masura sa, sa aiba o rezolvare. Exista totusi trei stari, in viziunea lui Sartre, care anuleaza posibilitatea de a alege: fuga, magia si frica, cea din urma stapanindu-l destul de des pe Roquentin. Cu toate acestea, cele trei stari sunt rezultatul unei alegeri anteriaore libere, deci practice nu atenteaza la libertatea umana.
Lipsa libertatii este cea care genereaza starile descrise pe parcursul jurnalului: ""azi dimineata ["] am vrut si n-am putut sa ridic o hartie aruncata pe jos. Asta-i tot, nici macar nu e un eveniment. Da, dar ca sa spun adevarul curat, am fost profound impresionat: m-am gandit ca nu mai sunt liber." Aceasta idee dispare insa cand isi da seama de diferenta dintre existenta si esenta, ca omul poate actiona liber pentru a isi sustine proiectul de esenta, valorile create, sau le poate trada, fiind astfel "condamnat la libertate".
Jurnalul lui Roquentin nu abunda in actiune, nu are neaparat un punct culminant sau un deznodamant fascinant. Este totusi o experienta aproape ciudata usurarea care se simte spre sfarsit, daca totusi ai ajuns pana acolo, trecand prin toate starile prin care trece personajul. Nu este genul de carte pe care as alege a o citesc pentru divertisment, sau relaxare, dar este o" experienta pe care nu imi pare rau ca am trait-o.
O recenzie de: Raluca Alexe
Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
eugen spune:
Alegand rolul de ateu in viata, Sartre a ramas fara cele 10 porunci.
In acest moment, nu mai avea la ce sa se raporteze si i s-a facut greata.
Bibilic vorbind, toti oamenii au liber de la Dumnezeu sa faca ce vor.
Dar se simt priviti de Ochiul Sau si cauta sa se incadreze in anumite valori morale.
Asta da sens vietii lor si nu li se mai face (teoretic) greata.
Uneori, totusi, li se face lehamite. -
dragos spune:
Nu este nevoie neaparat de “Ochiul Sau” (sic) ca omul sa se incadreze in anumite valori morale sau sa gaseasca un sens in viata.
Ce argument teribil pt religie: ca sa te incadrezi moral trebuie sa existe o “surveillance camera in the sky”!
-
eugen spune:
Adevarat, nu este nevoie intotdeauna.
De aceea am specificat “biblic vorbind”.
Ma refeream, deci, la “credinciosi”, si nu numai la cei crestini.
Fiindca incadrarea morala a dat-o Omului religia,oricare ar fi fost ea, si oricare ar fi morala.
(la canibali e moral sa mananci oameni, de ex.).
Un ateu,fiindca traieste intr-o societate cu o morala furnizata de o religie, trebuie sa respecte acea morala (cu care legile civile sunt, in general, in concordanta).
In aceasta masura, el se auto-supravegheaza,crezand ca e liber sa faca ce vrea.
Cat despre “Ochiul sau”, din moment ce credinciosii se adreseaza “Cuiva”, este evident ca se considera atentionati.
Dar nu de o “camera” ci de Creator…-
Vlad spune:
Morala religioasa inseamna de altfel si terorism,si ura intre religii diferite,inseamna razboi si moarte.Imi pare rau,dar ca ateu,consider ca insasi conditia umana ar trebui sa fie reperul nostru moral,nu o divinitatea a carei existenta e imposibil de probat.
-
-
emma spune:
in 1938 cand a aparut romanul in franta – a fost cunoscut peste noapte . a declansat chiar un flut de carti in aceiasi maniera . simone de beauvoir (iubita lui sartre ) si albert camus ( bunul sau prieten ) au fost cei care s(au) dedicat intens problemelor legate de existenta si absurditatea existentei umane .
in cazul de fata – greata – a fost construita fictiv prin componentele apartenente libertatii omului – servindu(i) mai tarziu ideilor sale despre filosofia existentiala – respectiv – lucrarea din 1943 “das sein und das nichst ” -( raluca , sunt sigura ca stii despre care opera este vorba . putina germana in domeniul philosophiei este absolut indispensabila , la fel si latina ) .recenzia este foarte buna .
-
emma spune:
desigur – ma chere ! stiam eu … ca sunteti o trupa de oameni destepti pe bookblog:))
p.s. poate scri(i) ceva despre monsiu nietzsche !?
p.p.s. oare ce l-a determinat pe sartre sa refuze premiul NOBEL ?
-
Raluca spune:
Nu este un secret: “It is not the same thing if I sign Jean-Paul Sartre or if I sign Jean-Paul Sartre, Nobel Prize winner. A writer must refuse to allow himself to be transformed into an institution, even if it takes place in the most honorable form.”
Ce este mai interesant este ca (se spune ca) dupa ceva timp Sartre ar fi zis ca ar vrea totusi banii care veneau cu premiul :) .
Alexandra Balan spune:
24 iunie 2007 | 10:40 am
I’s my favourite Sartre.
Pagan and delicious.
Dar filozifia lui nu e mare branza. Totul e doar o poveste.