Autor: Mircea Eliade
Rating:

S-a nimerit ca eu sa inchei integrala lui Mircea Eliade si se pare ca o voi face cu o carte despre care mie imi place sa cred ca e una dintre cele mai personale. Cred ca am mai mentionat ca apreciez foarte mult la o carte sinceritatea si autenticitatea provenita din faptul ca fiecare e unic si fiecare vede lumea in felul sau - de aici si slabiciunea pentru elementele autobiografice.

Oceanografie este o insiruire de articole despre existenta in aproape toate formele sale: de la intelegere la moda barbateasca, de la fericire la "a nu mai fi roman", de la scris la sex si lista poate continua.

Primul articol pe care l-am citit a fost, nu stiu exact de ce, despre femeile superioare :) Nu va faceti griji, Eliade s-a ocupat 3 pagini mai tarziu si de barbatii superiori! M-a prins imediat stilul sau simplu, direct, curat de a-si structura si argumenta ideile. Desi ceea ce spune el nu se poate incadra in banalitati sau truisme, Eliade nu trece, din fercire, nici in cealalta extrema cu presupunerile filozofice. Mie una mi-a vorbit exact pe limba mea, dand glas si forma literara multor idei si conceptii care zaceau in forma latenta prin capul meu. Pe tot parcursul cartii l-am aprobat de parca am fi avut un dialog in timp real. Mi-a placut foarte mult sa ma simt asa aproape de un autor, de scrierile lui cele mai sincere si, din nou o spun, personale.

Al doilea lucru care m-a frapat a fost longevitatea parerilor si observatiilor sale. Si astazi exista tineri carora le e rusine ca sunt romani, si azi fugim tot timpul, ignorand binefacerile unor momente de "plictiseala", si azi ne temem excesiv de ridicol si incercam totodata sa fim originali "cu orice pret".

Articolele sunt scurte si concise, le poti citi pe toate intr-o zi, sau le poti savura pe rand, prin tramvaie, paturi sau banci din parc.
Ii dau 5 stele pentru: "Singura justificare a unei existente este viata din ea, intensitatea, fertilitatea, adancimea ei. Bucuria, lumina, victoria, caritatea, depasirea, continua depasire, speranta - toate acestea sunt semne ca viata galgaie acolo plina si organizata. Apreciez un om, o gandire, o opera - dupa autenticitatea lor; adica dupa gradul de coincidenta existenta=creatie". Este nemaipomenit momentul in care iti gasesti "corespondentul literar" in lume. Acel om inzestrat cu mai mult talent decat tine, care reuseste sa exprime intr-un mod perfect ceea ce si tu gandesti, ceea ce si tu vrei sa spui, insa nu ai gasit cuvintele necesare. E ca si cum ti-ai gasit glasul, vocea. De asta ii multumesc lui Mircea Eliade si ii urez "La Multi Ani!".

O recenzie de: Anca Cristina