bookblog.ro

---

Adrian Șonka: „Nimeni nu bagă bani într-un motor care să permită plecarea pe Marte.”

Scris de • 13 February 2019 • in categoria Interviuri

Foto: Miluță Flueraș

L-am cunoscut pe Adrian Șonka în seara de Sfântul Nicolae. Nu a fost dificil să îl găsesc; când nu ține cursuri la Fundația Calea Victoriei și nu scrie articole sau cărți - Ghidul micului astronom prin Univers (Ed. Nemira), este la Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu”, instituție pe care o și coordonează. Ajunge în jur de ora 19:30 și își deschide laptopul, pe care meșterește nu-prea-pricep-ce (îmi explică, însă singurele mele tangențe cu fizica se leagă de o amintire de coșmar despre o lecție cu liniile de câmp, iar astronomia e de ordinul fantasticului).

Iulia Dromereschi: În ultima vreme jucați o mulțime de roluri. Sunteți astronom, lector, dar și scriitor. Cum e să purtați toate aceste pălării?

Adrian Șonka: Exprimarea e prea aleasă. Dacă ții un curs, nu înseamnă că ești profesor. Tot ce fac este pentru astronomie și am observat că, pentru a le povesti oamenilor despre astronomie, trebuie să le ții și cursuri, și să mai scrii și o carte, dacă ți se oferă posibilitatea. Așadar, eu nu consider că sunt nici profesor, nici scriitor. Ești scriitor doar dacă ești în Uniunea Scriitorilor, nu e asta definiția oficială? Am scris o carte de astronomie pentru copii, fiindcă am fost contactat de Editura Nemi.

ID: De la început se dorea să fie o carte pentru copii?

AȘ: Da, de la început. Ce nu se știa era pentru ce vârstă să fie. Așa că a ieșit o carte pentru copii de toate vârstele.

ID: Acum lucrați la altă carte?

AȘ: Da, acum scriu o carte pentru oameni mari, pentru aceeași editură. Am colaborat foarte bine, mai ales cu Laura Câlțea, editorul meu: mi-a șters toate glumele din carte! Ce-i drept, unele erau xenofobe. De exemplu, am scris despre dioxidul de carbon și le-am spus copiilor că pot spune „codoi”. Inițial era: „(...) „așa cum spunea soția unui fost președinte al țării noastre”, dar ea a fost de părere că nu are sens să îl introducem în discuție pe Ceaușescu. Până la urmă, am fost de acord. Apoi, m-a sunat un domn și mi-a zis: „Dom’le, matale știi cine a inventat codoiul ăsta?”. Eu i-am zis: „Știu, Ceaușeasca. Dar nu am putut să scriu în carte”. Am mai încercat să omor niște căței acolo, fiind vorba despre găurile negre. Mi-a spus: „Cum poți să omori căței?”, iar eu i-am răspuns că pot să fie și pisici. Până la urmă am scos chestiile astea. Dar a ieșit bine și ne-a plăcut tuturor, așa că vom continua colaborarea.

ID: În cărțile pentru adulți o să puteți să spuneți toate glumele pe care le vreți.

AȘ: Ei, nici chiar așa. Oricum, după prima carte m-a sunat cineva să-mi facă o ofertă. Și eu am auzit că prima carte ar fi avut succes. Nu știu prea bine dacă e adevărat. Trebuie să întreb și eu mai departe. Oricum, acum trebuie să scriu una pentru oameni mari, apoi să continui cu una pentru copii.

ID: Cum v-ați apucat de scris?

AȘ: Eu am deschis un program din ăsta de scris, am vorbit cu ei și mi-au zis: „Hai să scrii o carte de astronomie pentru copii!”. Am zis că e OK, am făcut un contract, am semnat, au ștampilat și mi-am văzut banii în cont. Mi-am zis că oamenii sunt serioși și că mă apuc de treabă. Am deschis Word-ul și le-am trimis un demo: introducerea și cuprinsul. Asta s-a întâmplat în două, trei zile. Le-a plăcut foarte și mi-a zis să îi dăm drumul. Am terminat-o în șase luni – chiar înainte de termen. Apoi, a mai durat un an până a apărut, pentru că a fost nevoie de ilustrații.

ID: Nu ați avut niciun fel de dificultate, niciun blocaj?

AȘ: De fapt, eu am terminat-o în trei luni. Am mai scris un capitol, cel despre galaxii, care nu a ieșit bine și l-am refăcut. Însă sunt 100 de pagini de text, format A4. Aveam și cuprinsul făcut dinainte.

Nu a fost prima experiență a scriitorului cu copiii. Pe lângă cursurile de la Fundația Calea Victoriei, destinate adulților, el ține și cursuri pentru copii, la muzeu și unde este invitat. Lucrează la muzeu din 1999 și, întrebat dacă a crescut împreună cu muzeul, răspunde că îl vede, mai degrabă, ca pe un observator.

 

ID: Observatorul poartă numele lui Vasile Urseanu. Cine a fost acest amiral?

AȘ: Un pasionat de astronomie, care a avut mijloacele necesare să construiască  o ditamai casa. Soția sa a donat casa primăriei, pentru a fi „lăcaș de artă și înălțare sufletească”. Putea fi orice, de la Mega Image la un hotel, doar că se specifica și că trebuie să includă un observator astronomic.

ID: Dar e puțin atipic. În Cluj, observatorul e în Grădina Botanică, într-o zonă mai liniștită.

AȘ: Care liniște? Ai văzut cât de jos zboară avioanele? Cea mai importantă este lumina și, probabil, când s-a făcut observatorul era mai la periferie.

ID: Iar cel din București are un amplasament bun?

AȘ: Avea. În 1910. Acum, e foarte bun amplasamentul pentru ce suntem noi: un muzeu, un observator pentru public. Dacă era observatorul la Băneasa, la cum e vremea de afară, nu cred că venea nimeni. Aici vin mulți oameni și nu rămâne timp pentru alte lucruri. Astronomia se face noaptea. Avem program de opt ore. Dacă vrem să facem și observații, atunci trebuie să stăm în plus. A doua zi o iei de la capăt. De exemplu, ieri am stat până la cinci dimineața să observ niște asteroizi.

ID: Nu e plictisitor?

AȘ: Nu neapărat. Ai niște date astronomice reale, pe care nu le mai are nimeni. Nimeni nu mai observă asteroidul 2244 Tesla pe care îl observ eu acum, ca să-i determin forma și perioada de rotație. Pentru mine e ceva inedit. Ieri am observat o cometă, pe care în țară a mai observat-o un singur om. Dar nu contează că doar eu sau mai e și altcineva. Poate alții au observat-o în alte seri. Sunt date care se acumulează și ai o imagine completă.

ID: Ce faceți cu datele?

AȘ: Depinde. Unele sunt făcute pentru a arăta că ai activitate, unele sunt făcute pentru știință. Am o listă cu 167 de asteroizi și îi observ. Mai faci și lucruri de agrement.

ID: Cum ați ajuns lector?

AȘ: Am început să țin cursuri din 2005. Apoi, am fost contactat de Fundația Calea Victoriei, cred că prin 2009. Acum sunt veteran, mă număr printre cei mai vechi lectori de acolo, și țin același curs, pe care nu l-am făcut mai avansat. Nu pentru că oamenii nu ar vrea, ci fiindcă nu pot. Una e să vii și să asculți povești despre Univers și nemurirea sufletului, iar alta e să intri în formule, să faci grafice. Aici, la Observator, avem un curs din anii 50, iar noi, cei tineri, îl reluăm în fiecare an.

ID: Cu ce fel de public preferați să lucrați, adulți sau copii?

AȘ: Nu am preferințe, sunt toți la fel. Pe copii trebuie să-i acoperi. Trebuie să spui o propoziție, apoi o glumă. La adulți spui trei lucruri serioase și apoi gluma, ca să te urmărească. Pe adulți îi întrebi, dar nu răspund. Copiii răspund orice prostie. Am aflat în câteva minute de la o fetiță unde stă, ce număr are la interfon, când e singură acasă și ce televizor are. Erau acolo și părinții ei. Le-am arătat asta și lor.

ID: Se poate studia astronomia pentru a o transforma în profesie?

AȘ: Da, se poate face astronomie ca profesie. Astronomia e largă. Poți fi inginer, matematician, sau fizician.

ID: Credeți că ar fi posibil să se colonizeze Marte?

AȘ: Asta e o impresie falsă. Părerea mea e alta. Când spui că există interes, arată-mi banii. Arată-mi un guvern care bagă banii în rachete, capsule și module, cu care să meargă pe Marte. Nu e niciunul. Americanii nu mai au rachete să meargă nici în spațiu. Americanii închiriază racheta și capsula Soiuz de la ruși, cu zeci de milioane de dolari, ca să ajungă la stația aia spațială a lor. Nicio nație nu bagă bani în treaba asta. Americanii construiesc acum o rachetă să-și ducă oameni pe stația spațială. Asta pentru ceva care se află la 400 de kilometri. Marte e la 50 de milioane de kilometri. Nimeni nu bagă bani într-un motor care să permită plecarea pe Marte. Elon Musk lansează spre stația spațială, dar nu are autorizație și pentru oameni. Una e să pui napolitane și să le lansezi cu 30.000 de kilometri pe oră. Dacă îți sare oxigenul printr-o crăpătură nu ți se strică napolitanele. Omul se strică. Când o rachetă e lansată, înseamnă că unele asemănătoare au fost lansate înainte de zeci de ori, ca să vadă cum funcționează. Când trimiți un zbor pe Marte cu oameni, trebuie deja să ai înainte unul cu o rachetă la fel, în aceleași condiții, eventual cu maimuțe, câini sau pisici, să vezi dacă rezistă. Noi nu avem nici măcar motorul de rachetă făcut. Noi nu avem nimic. E o impresie falsă ce se arată. Ne îmbătăm cu apă rece.

ID: Și, fiindcă tot am discutat despre ajungerea pe Marte... aveți un eveniment astronomic favorit?

AȘ: Eu nu am reușit să găsesc un eveniment favorit. Îmi aduc aminte de eclipsa totală de soare din 1999. Mi-ar plăcea să mai văd așa ceva, dar nu mor dacă nu mai văd. Pentru mine nu există un fenomen preferat, fiindcă toate sunt frumoase.

 





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Rodica Gavril spune:

    Un interviu interesant și un interlocutor pe măsură!
    Iată o modalitate inedită de a descoperi un om deosebit, o personalitate puternică, cu dar și har – pentru astronomie, pentru scris, pentru interacțiunea cu oamenii, mari și mici, pentru proiecte care aduc știința mai aproape de aceștia! Și, desigur, Iulia are talent la a face toate acestea posibile, parcă fără efort. Felicitări!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro