bookblog.ro

---

Despre arhetipuri, renașterea romanului de aventuri și finalizarea proiectelor – un dialog cu Antonin Varenne

Scris de • 30 May 2018 • in categoria Interviuri

Antonin Varenne a fost invitatul special al Zilelor romanului polițist, eveniment organizat de Institutul Francez la București, în perioada 14-17 mai. Autorul a lansat traducerea în limba română a romanului său, Trois milles chevaux vapeurs; Calea răzbunării (Crime Scene Press).

Mai puțin cunoscut la noi, Varenne se bucură de succes în rândul criticii internaționale. Două dintre romanele sale, Fakirs și Le Mur, le Kabyle et le Marin, au fost încununate cu premii prestigioase.
Iulia Dromereschi: Operele dumneavoastră nu sunt foarte cunoscute în România, Calea răzbunării fiind primul roman tradus la noi. Cum de s-a întâmplat așa?
Antonin Varenne: Într-adevăr, este al optulea roman al meu. Crime Scene Press este editura românească la care a fost publicat romanul. Au negociat cu editura care îmi publică operele în Franța, Albin Michel, fiindcă au descoperit ceea ce scriam, și se aflau în legătură cu editura franceză, așa că a fost mai ușor. Acum, cred că vor traduce și continuarea romanului, fiindcă intenționez să devină o trilogie.

I.D.: Așadar, aventurile din „Calea răzbunării” nu se încheie aici.
A.V.: Departe de mine gândul! În Franța, al doilea volum, intitulat Equateur („Ecuator”) a apărut deja, iar al treilea va apărea în septembrie. Între ele, există o continuitate, și este o premieră și pentru mine, fiindcă până acum nu mai scrisesem romane cu personaje recurente. „Calea răzbunării” începe la mijlocul secoului 19, continuarea se petrece în secolul următor, iar al treilea roman debutează cu Expoziția Universală (expoziție internațională dedicată științei și tehnicii, n. red.) de la Paris.

I.D.: „Calea răzbunării” nu este tocmai un roman polițist clasic. Nu ați intenționat să creați o serie, așa cum se întâmplă de multe ori cu acest gen, și cred că a fost dificil și să plasați acțiunea în cadrul evenimentelor dintr-un trecut nu foarte apropiat.
A.V.: Această remarcă revine adesea în atenție, fiindcă, într-adevăr, deși sunt invitat, la fel ca acum, la București, în cadrul Zilelor dedicate romanului polițist, abordez subiecte și teme care mă îndepărtează de această zonă. De fapt, am scris un roman istoric, de aventuri, care înglobează și elemente caracteristice romanelor polițiste. Am vrut să scriu un roman dinamic, inteligent, care să păstreze, totuși, structuri aparținând genului, abordând teme care țin de alte genuri. „Calea răzbunării” este un roman de aventuri, tipic pentru secolul 19, având ca protagonist un soldat britanic care luptă în Birmania și în India. Urmează o călătorie prin Statele Unite, în căutarea unui asasin – iată, elemente care țin de romanul polițist. M-am concentrat însă pe evoluțiile tehnice din acea perioadă, iar obiectivul meu a fost de a le evoca și totodată de a le reflecta prin experiențele personajului.

Varenne a absolvit Filosofia, cu o lucrare despre Machiavelli și „iluzia politică”. Apoi, a călătorit prin întreaga lume, petrecând perioade îndelungate în SUA, Mexic și Islanda, și a lucrat chiar în construcții. În 2005, a străbătut pe jos Munții Apalași și a decis să scrie primul roman.

I.D.: Istoria este o pasiune pentru dumneavoastră? Ați studiat filosofia și ați călătorit mult – unde se află legătura dintre toate acestea?
A.V.: Nu știu cât de mult contează faptul că am călătorit mult. De fapt, sunt prudent când mă folosesc de propriile experiențe în scrierile mele, fiindcă sunt de părere că, dacă exagerez, pun piedică imaginației. Există momente în care e mai bine să nu știm prea multe despre un deșert, despre un munte... ca să ni-l putem imagina mai liber. Mă feresc, de asemenea, să mă folosesc de elemente filosofice în romane, pentru că ar putea deveni o lectură indigestă pentru iubitorii aventurilor.

I.D.: Așadar, v-ați descrie mai degrabă ca aparținând vechii garde, compusă, printre alții, din Jules Verne sau Karl May, decât ca un exponent al literaturii moderne, care se guvernează după faimosul concept de a scrie despre ceea ce cunoaștem (write about what you know)?
A.V.: Americanii au acest obicei de a predica în numele acestei idei: dacă trăiești în pădure, să scrii despre pădure, iar dacă ești de la oraș, despre oraș. Din contră, eu prefer să-mi imaginez locuri pe care nu le cunosc personal, iar această serie de trei romane ale multe referințe la romanele clasice de aventuri din secolul 19. Există și personajul-criminal în serie, care este, însă, un fost soldat care ucide ritualic – ceea ce reprezintă un element de noutate – însă arhetipurile aparțin, mai departe, literaturii din urmă cu două secole.

I.D.: Ați considera că este o lectură recomandată publicului tânăr?
A.V.: Da. Nu spun asta doar fiindcă este convenabil (zâmbește). De la prima carte scrisă, prin 2005-2006, mi-am dat seama că am o răspundere, ca autor, mai ales scriind cărțile polițiste, cu privire la redarea scenelor de violență. Nu am dorit să utilizez aceste scene ca un mijloc de promovare a violenței gratuite. Deși personajul principal din „Calea răzbunării” comite acte brutale, acest lucru vine ca urmare a traumelor suferite chiar de el, și atinge subiectul veteranilor afectați de război, un subiect care mă interesează mult. Violența este mai degrabă sugerată, și, deși este un roman dur, am primit reacții foarte favorabile în Franța din partea cititorilor de 15-16 ani. Cartea este stufoasă, în franceză are în jur de 600 de pagini, însă reprezintă o favorită în rândul celor interesați de genul Fantasy, care sunt obișnuiți cu acest „gabarit”.

I.D.: Cartea se adresează și generației celor care au crescut cu romane de aventuri și tip western?
A.V.: Da, întocmai, cred că am reușit să încadrez cartea într-un gen beletristic care mă încântă și să o scriu în așa fel încât, dacă aș fi fost cititor, mi-ar fi plăcut.

I.D.: De ce ați ales, totuși, un protagonist britanic și nu francez?
A.V.: În primul rând, pentru că descriu scene din timpul goanei după aur din SUA secolului 19, era mai logic să fie un personaj vorbitor de limba engleză. Apoi, voiam să schimb complet universul și să nu mai scriu despre personaje de origine franceză. S-a mai adăugat și obsesia mea pentru război, revenirea din război și dramele veteranilor, iar Compania Indiilor care a aparținut Marii Britanii mi-a fost cea mai la îndemână pentru a „produce” un protagonist. M-a ajutat să creez o legătură între Anglia și SUA, o coerență între cărțile trilogiei. Am adus la viață și un personaj francez, femeia pe care Arthur Bowman (protagonistul seriei, n. red.) o cunoaște în Statele Unite, iar asta mi-a permis să diversific, să abordez un alt univers. În plus, un nume britanic are mai multă credibilitate într-o carte de aventuri... Știu că este un stereotip, însă nu cred că ar fi avut aceeași rezonanță dacă se numea François Jerôme!

I.D.: Dacă ați putea recomanda trei cărți din literatura universală, care ar fi acestea?
A.V.: Chiar seara trecută discutam despre un mare scriitor mexican, Paco Ignacio Taibo II (cunoscut drept fondatorul genului literar neopolitic în America Latină, n. red.), autorul unui excelent roman de spionaj care se petrece în Mexic și are ca protagoniști un poet, un chinez și un jurnalist, care ajung încurcați între ițele serviciilor secrete ale celui de-al Treilea Reich, în mijlocul unei povești despre traficul de cafea. A fost, practic, romanul care m-a determinat să încep să scriu. Nu este neapărat ușor de citit, fiindcă unul dintre personaje este internat într-un spital psihiatric și își povestește amintirile, dar...

I.D.: Ei bine, scriitorii sud-americani sunt mereu complicați.
A.V.: Da, așa este! (râde) Apoi, din genul polițist, mărturisesc că nu am neapărat favoriți, dar aș recomanda o autobiografie a unui autor american, numit Edward Bunker. A fost spărgător de bănci și a petrecut 25 de ani în închisorile americane. Practic, spărgea o bancă, era prins, în închisoare scria cărți, editurile le refuzau, ieșea, spărgea o altă bancă... și istoria se repeta, până când o editură a acceptat să îl publice și, de atunci, nu a mai comis nicio infracțiune. Cartea la care mă refer se numește „Educația unui condamnat” (Education of a Felon). El a învățat să scrie singur, în închisoare, și avea un talent remarcabil. În carte, își povestește viața, și este un manifest al libertății și al dorinței aprinse de viață. Autorul s-a născut refractar, a fost programat genetic pentru rebeliune, și cred că textul este fundamental pentru a ilustra conceptul de libertate.

I.D.: Și a treia carte?
A.V.: Caut un autor francez! Cel care m-a inspirat a fost Jean-Patrick Manchette (considerat drept unul dintre cei care au reinventat și revigorat genul acesta beletristic, în decada 70-80, n. red.), cel mai important reprezentant al „noului val” al romanului polițist în Franța. Cărțile sale nu sunt lungi, dar sunt foarte dinamice, și aș menționa „La position du tiroir couché” (Poziția trăgătorului culcat), însă nu cred că a fost tradus în România.

I.D.: Și ce anume ați sfătui pe cineva care dorește să devină scriitor?
A.V.: Ca să fii scriitor, trebuie să poți termina ce începi să scrii. Pare simplu, dar chiar dacă avem dubii sau nu suntem convinși că scriem bine, orice poveste trebuie dusă la bun sfârșit. Nu cred că este bine să te pregătești prea mult, ci, mai degrabă, să îți permiți libertatea de a te lăsa purtat de acțiune și de personaje, să croiești drum pentru imaginație. Apoi, trebuie să ai răbdarea de a prelucra textul, și pentru asta, trebuie să fie complet. Inspiri adânc, uiți de el, faci alte lucruri, și apoi revii asupra lui cu forțe proaspete.

Descris de critică drept un autor atipic, ale cărui romane sunt urmărite cu mare interes, Antonin Varenne este un interlocutor plăcut, care vorbește pe larg și cu multă siguranță despre scris, ca despre unul dintre scopurile sale în viață. Plăcerea pe care scrisul i-o provoacă este evidentă; sfaturile lui pentru aspiranți par simple, și aplicabile nu doar în acest domeniu. Personal, sper ca această colaborare începută cu editura Crime Scene Press să continue, și să ne bucurăm și de traducerea următoarelor două volume din seria care a debutat cu „Calea răzbunării”.





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro