bookblog.ro

---

Despre cărți și fericire… o poveste din Cairo/ From Cairo… about books and happiness

Scris de • 15 January 2018 • in categoria Interviuri

Se uită la mine cu un zâmbet timid și clar nu are nici cea mai vagă idee despre ce va urma. În ultimii ani, am făcut interviuri cu profesioniști din industria cărții, din diferite colțuri ale lumii, cu toții experți în domeniile lor și parteneri de dialog străluciți. De data aceasta, vreau să fac un alt fel de interviu. Cineva care nu este un expert sau un cititor versat, dar care să accepte să vorbească în mod sincer despre lumea lui sau a ei... și, evident, despre cărți. Și îl găsesc pe acest tânăr egiptean, student în ultimul an la Informatică care vrea să facă primul interviu din viața lui.

Nu sunt sigură cum va decurge discuția pentru că, de data aceasta, nu am pregătit nimic structurat, propunându-mi să las conversația să își urmeze cursul ei, fără multe intervenții din partea mea. El mă întreabă dacă va fi celebru după acest interviu. Eu râd și îi confirm, deși știu că el, de fapt, glumește în stilul acela egiptean cu care nu m-am obișnuit deși au trecut mulți ani de când vizitez Egiptul.

Raluca Elgyar: Spune-mi câte ceva despre tine.

Kareem Joseph: Sunt egiptean, locuiesc în Cairo și sunt student în ultimul an la Facultatea de Informatică. Sunt pasionat de programare și de călătorii. Sper ca anul acesta, după ce termin facultatea, să pot călători în afara Egiptului. Și încerc să fiu o persoană mai bună în fiecare zi.

RE: Ce înseamnă pentru tine să fii o persoană mai bună?

KJ: Oricine trebuie să știe care sunt punctele sale slabe și să încerce să le corecteze. Acesta este primul pas pentru a deveni o persoană mai bună. Cu timpul și cu experiență, probabil descoperi că acesta este un proces care nu se termină niciodată. Câteodată, unele lucruri nu sunt legate de tine personal. Pot fi situații dificile sau lucruri rele legate de locul în care trăiești și speri că o dată ce te vei muta în alt loc, vei avea o viață mai bună. Nu se știe niciodată...

RE: Care a fost prima carte pe care ai citit-o vreodată?

KJ: Cred că a fost Agatha Christie, „Crima din Orient Express”. Era o traducere în arabă. Aveam în jur de 12 ani și a fost prima carte pe care am citit-o cap coadă.

RE: Ce impresie ți-a făcut ?

KJ: Am fost impresionat. Obișnuiam să îmi imaginez toate scenele din carte. Și acum țin minte detalii și personaje. M-am simțit ca și cum trăiam în povestea Agathei Christie.

RE: Ce cărți citești acum?

KJ: Îmi plac cărțile istorice. Și cărțile despre istoria religiilor. Sunt interesat să știu cum trăiau oamenii în trecut, înainte ca tehnologia și internetul să ne invadeze viața, cum își petreceau timpul, ce făceau. Cred că citeau mult... cărți, ziare, probabil petreceau mai mult timp în natură decât o facem noi azi.

RE: A fost cineva care te-a încurajat să citești sau ai descoperit singur lectura?

KJ: Cu siguranță a fost tatăl meu. El avea o bibliotecă plină de tot felul de cărți. Și acum tatăl meu citește foarte mult și despre orice, în arabă și în engleză. Am crescut văzându-l pe el citind. Îi cer mereu recomandări de cărți. Deci, el m-a încurajat să citesc și mi-a format gustul. M-a ajutat să înțeleg cărțile istorice, să caut opiniile unor experți recunoscuți și privesc critic ceea ce citesc.

RE: Ai vreun scriitor preferat?

KJ: Îmi place Youssef Zeidan (n.e.: scriitor egiptean, specializat în studii arabe și islamice. A scris și cărți de ficțiune și a fost tradus, în 2010, în limba română cu lucrarea „Azazeel”, la editura Trei). Îl citesc pentru că este cineva competent, care știe despre ce vorbește. Este o personalitate controversată în Egipt pentru că abordează în mod direct subiecte considerate tabu aici. Iar atunci când încerci să corectezi percepții greșite, oamenii nu sunt de acord cu tine și, uneori, chiar te atacă.

RE: Îți place vreun scriitor străin?

KJ: Paulo Coelho. Scrie într-o manieră foarte simplă despre situații de viață și sentimente pe care le putem toți experimenta. Cărțile lui sunt ușor de înțeles și te fac să te gândești la multe lucruri și idei.

RE: Ce include lista ta de lecturi acum?

KJ: Mi-ar plăcea să citesc „Mizerabilii” al lui Victor Hugo. Nu știu de ce, dar nu am reușit până acum să o citesc.

RE: Ce citesc prietenii tăi?

KJ: Să fiu sincer, cititul nu este una dintre preocupările lor. Probabil, din zece oameni pe care îi cunosc, unul singur citește constant.

RE: De ce crezi că nu sunt interesați să citească?

KJ: Nu sunt sigur. Poate este o chestiune de priorități. Poate nu au avut pe cineva care să le formeze gustul pentru lectură și să îi încurajeze. În general, ei preferă să își petreacă timpul într-o cafenea. Dacă vorbesc cu ei despre o carte, cei mai mulți spun: „Am ceva mai bun de făcut decât să citesc. Nu îmi pierd timpul cu asta.” Pentru mine, este un răspuns ciudat pentru că cititul este o experiență total diferită. Este distractiv să ieși în oraș cu prietenii, să stai pe Internet, să folosește social media, dar din cărți înveți lucruri pe care nu le găsești nicăieri în altă parte. Înțelegi istoria și oamenii, și realizezi că problemele tale nu sunt noi, și alți oameni s-au confruntat cu ele în alte timpuri. Poate ne simțim mai puțin singuri atunci când citim. Dar, în acelați timp, situația actuală din Egipt este foarte grea. Așa că oamenii se concentrează pe alte lucruri, nu se gândesc la cărți. Au dificultăți, responsabilități, cheltuieli... cărțile nu sunt preocuparea lor principală. Majoritatea prietenilor mei se gândesc cum să facă bani și cum să îi cheltuiască. Și vor să se distreze că să uite de probleme și dificultăți. Din păcate, viața în Egipt ne oferă multe ocazii să ne simțim descurajați, așa că noi toți căutăm ceva care să ne facă să ne simțim mai bine. Cititul înseamnă efort și timp petrecut în singurătate. Câteodată, te face să te gândești și să devii mai conștient de problemele tale. Aici nimeni nu vrea să își amintească de probleme. În general, oamenii nu sunt fericiți în Egipt și asta a devenit parte din viața lor normală.

RE: De ce crezi că nu sunt fericiți?

KJ: Sunt multe motive. Așa cum am spus, viața e grea în Egipt. Apoi, gândirea oamenilor face lucrurile și mai grele. Câteodată, asta vine dintr-o lipsă de educație sau de informații corecte, sau dintr-un atașament față de unele tradiții vechi care nu mai au sens în lumea modernă. Într-un fel, cred că viața nu este atât de complicată pe cât o fac oamenii să pară. Trebuie doar să fii onest cu tine însuți, să vezi unde sunt punctele slabe și să încerci să le corectezi. N-ar trebui să fie atât de greu.

RE: Dacă e atât de simplu, de ce nu se întâmplă așa?

KJ: Pentru că trebuie să ai răbdare și să faci eforturi ca să realizezi lucruri. Și oamenii nu sunt dispuși să facă aceste eforturi. Este ca și cu a te lăsa de fumat sau cu slăbitul. Toți cunoscuții mei încearcă fie să se lase de fumat sau să slăbească și toți spun: „De mâine mă apuc de asta”. Fac eforturi o săptămână, apoi vor să se relaxeze și fumează o țigară sau mânâncă o prăjitură.... și ușor-ușor se reîntorc la vechile obiceiuri. Nouă ne lipsește aici disciplina de a continua lucrurile și a nu renunța până îți atingi obiectivul.

RE: Cum crezi că arată viitorul tău?

KJ: Nu sunt sigur, dar cred că fac tot ce pot face. Mă gândesc să plec în altă țară. Nu îmi văd viitorul aici. Poate voi munci câțiva ani în străinătate și mă voi întoarce în Egipt să construiesc ceva pentru mine. Voi termina facultatea în câteva luni și vreau să încep să planific asta. Cred ca există ceva mai bun care mă așteaptă în altă parte și voi încerca să ajung acolo.

RE: Dacă cineva din România ar vrea să viziteze Egiptul, ce sfat i-ai da?

KJ: Egiptul este o țară frumoasă, cu multe locuri minunate. Așa că sunt sigur că le va plăcea, dar cred că nu le va plăcea gândirea oamenilor de aici. Mentalitatea oamenilor face viața aici dificilă și uneori, întunecată. Dar țara în sine este absolut senzațională.

RE: Ai vreun model în viață, cineva care să te inspire?

KJ: Nu cred. Am această idee că dacă ai bani, viața devine mai ușoară. De exemplu, tatăl meu nu este de acord cu asta. El crede că fericirea vine dinăuntrul tău, nu de la alți oameni sau prin banii pe care îi poți face.

RE: Tu ce crezi?

KJ: Cred că este foarte greu să fii fericit atunci când îți lipsesc lucruri de bază în viață. Nu este imposibil, dar trebuie să fii o persoană foarte puternică. Majoritatea oamenilor nu sunt așa, se plâng, devin deprimați și îi afectează și pe cei din jurul lor. Ceea ce spune tatăl meu este o idee foarte bună, dar prea puțini oameni reușesc să fie fericiți indiferent de ce se întâmplă în jurul lor. Eu am decis să muncesc ca să am o viață mai bună, să fac bani și să îmi fac familia fericită. Nu cred că pot fi fericit dacă cei din jurul meu sunt nefericiți. Dar, asta înseamnă că voi face, în primul rând, ce este bine pentru mine, indiferent de ce spun oamenii. Dacă eu voi fi fericit, îi voi putea face și pe alții fericiți. Și vreau să fiu fericit.

 

Interviul s-a încheiat. Simt o emoție greu de explicat. Mă întreabă dacă totul a fost bine, vizibil preocupat de discuția noastră. Îl asigur că a fost un interviu perfect. Afară, Cairo continuă lupta zilnică cu traficul supra-aglomerat, poluarea și... oamenii. Simt exact ce a exprimat Kareem... vreau să fiu fericită !

Cairo, Ianuarie 2018

 

***

He looks to me with a shy smile and obviously he has no idea what will follow next. After all these years in which I interviewed people from the book industry in many countries and places, all experts and brilliant dialogue partners, I decided this time to do a different kind of interview. I was looking for someone who is neither a book expert nor a well versed reader, but who is willing to talk candidly about his world and about…books. The choice was in front of me a young man from Cairo… in his last year of Computer Science faculty and at his first interview experience.

I am not sure how this conversation will go as I didn’t prepare anything structured on the assumption that this will be a different kind of interview and I will let the flow of it to run freely. He asks me if he is going to be famous after our interview. I laugh and say yes… unconvincingly and I know he is joking in that distinct Egyptian way that I never fully grasped.

Raluca Elgyar: Tell me about you.

Kareem Joseph: I am Egyptian. I am in my last year at Computer Science Faculty, I am passionate about programming and about travelling and I hope this will happen after I graduate this year. I am seeking to be someone better every day.

RE: What does it mean for you, to be someone better ?

KJ: Someone… anyone must know his or her flaws. This is the first step to become a better person. You must be aware of your weak points and try to correct them as much as you can. With time and experience, you learn that this never ends, it is a continuous struggle to improve yourself. Sometimes things are not related to you personally. There are bad things related to your circumstances or the place you live in and you hope that these will disappear or change once you move in another place. You never know…

RE: What was the first book you have ever read in your life?

KJ: I guess it was a book by Agatha Christie. If I remember correctly, it was „Murder on the Orient Express”. It was an Arabic translation. I must have been around 12 years old. It was the first book I read fully.

RE: What was your impression of it?

KJ: It was amazing. I used to imagine I was seeing everything she describes in the book. I felt like living in that story. Until now I can remember details and characters.

RE: What books are you reading these days?

KJ: I like historical books. I also like books about the history of religions. I am interested to know how people used to live in the past, before all this technology and Internet we are seeing nowadays. I always wondered what people used to do, how they were spending their time. I guess they were reading a lot: books, newspapers, maybe they spent more time in nature.

RE: Who encouraged you to read? Or it was something you discovered by yourself?

KJ: Definitely it was my father. He had a big library full of all kinds of books. Until now he reads a lot and about everything, in Arabic and in English. So I grew up seeing him reading. I always ask him to recommend me books and he has very good taste and knowledge about books. So, in a way, my father was my model in this. And because of him, I started to read history books. He guided me to understand such books, to search for trusted experts and to look to what they write in a critical manner.

RE: Do you have any favourite writer?

KJ: I like Youssef Zeidan (n.e.:Egyptian writer specialized in Arabic and Islamic studies. He also wrote fiction books and he was translated in Romanian with „Azazeel”, Trei Publishing house, 2010). I read his books because he is a trusted expert, he knows what he is talking about. He is also a controversial figure in Egypt, he disturbed many times the conventional thinking here and he challenged what the average public is thinking about their history. And when you speak in a very direct manner and you try to correct wrong perceptions or ideas… you will find many people who will disagree with you and even attack you.

RE: Do you like any foreign writer?

KJ: I like Paulo Coelho. He writes in a very simple manner about life and situations and feelings that we all can experience. His writing is easy to understand and makes you think.

RE: What is on your reading list now?

KJ: I would like to read Victor Hugo, „Les Miserables”. For some reason, I never manage to read it.

RE: What are your friends reading?

KJ: To be honest, reading is not an interest for most of my friends. Maybe from ten people I know… one would read.

RE: Why do you think they are not interested in reading?

KJ: I am not sure. Maybe it is a matter of priorities. Maybe nobody encouraged them to read when they were kids and they didn’t form this habit of reading. They prefer to spend their time going out, sitting in a coffee shop. When I talk to them about a book, they always say: „I have something better to do than to read. I am not wasting my time on this”. For me this answer is strange because reading is a totally different experience, you can’t compare it with anything else. It is nice to go out and spend time with your friends or be on social media, but we can learn things from books that are not available anywhere else. We understand history and people and we realise that our problems were experienced before by other people in different times. Maybe we feel less alone when we read. But at the same time, the life situation in Egypt is difficult. So people will focus on other things not on books. They struggle with daily life, with responsibilities, expenses…. so books are not their main focus. Most of my friends think about how to make money and how to spend money. And they want to have fun to forget about problems and difficulties. Unfortunately, life in Egypt gives us plenty of opportunities to have bad days so we all search for something to make us feel a bit better. To read a book needs effort, time on your own and sometimes it will make you think and be more aware about your own problems. Here nobody wants to be reminded of their problems. People are usually not happy in Egypt and this became part of normality.

RE: Why do you think they are not happy?

KJ: There are many reasons. As I said, life is hard for most people. Then, their own thinking makes things even harder. Sometimes this thinking comes from a lack of education or correct information, from traditions that are not logical anymore for modern times. In a way, I believe life is not so complicated as people make it to be. You need to look at yourself, see what is wrong and try to fix it if you can. It is quite simple.

RE: If so, why it doesn’t happen?

KJ: Because in order to achieve things, you need to be patient and make efforts. People are usually not willing to do these efforts and to work on themselves although they say they try. It is like with smoking or losing weight. Everyone I know say they try to quit smoking or to lose weight. They say from tomorrow I will stop smoking or eating in an unhealthy way. They do it for a week and then they want to reward themselves and they smoke one cigarette or eat a cake… and what follows is another cigarette or another late heavy meal and they return to their habits. So here we lack this discipline to stick to things and follow them through.

RE: How do you think your future looks like?

KJ: I am not sure but I believe I am now doing the best I can. I think a lot about travelling outside Egypt. I don’t see my future here. Or maybe I can work for a couple of years abroad and then return and build something here, in Egypt. I will finish college in a few months so I want to start planning to travel. I believe something better is waiting for me in another place and I will do my best to reach there.

RE: If someone from another country would like to visit Egypt, what would you advise them?

KJ: Egypt is beautiful, it has amazing places. So I am sure they will like Egypt, but they will not like the thinking of the people here. The mindset of the people here makes everything difficult and dark. But the country in itself is a great place.

RE: Do you have any role model in life? Someone who inspires you?

KJ: I guess not. I have this idea that if you have money, your life can be better. My father, for example, disagrees with me. He believes happiness comes from inside you not from money or other people.

RE: What do you think?

KJ: I think that it is very hard to be happy when you lack basic things in life. This requires a very strong person. Most people just complain over their situations and get depressed and affect everyone around them. What my father says may be right, but very few people are able to do that. For me personally, I decided to work to make my life better, to make money and when I have a family, I will do my best to make them happy. I don’t think I can be happy if others around me are not happy. But at the same time, I agree that we must first do what it is best for us. If we are happy, we can make others happy also. This means I will decide what I want in my life regardless what other people are saying. I want to be happy.

 

This is where the interview ends. I am left with an emotion that is hard to explain. He asks me if I think it was ok, slightly concerned about the whole thing. I assure him it was a great interview.  Outside, Cairo continues its daily struggle with packed traffic, pollution, noise and… people. I feel exactly like Kareem says… I want to be happy.

Cairo, January 2018

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Mary spune:

    Intr-adevar, buna ideea de a face un interviu cu un om simplu, pur si simplu despre carti si viata lui. Toti ne putem recunoaste aici, macar putin. Foarte interesant si frumos scris, felicitari! :)

    raspunde

  2. Bogdan M spune:

    Felicitari pentru interviu! Mi-a placut de acest tanar, istet si cu idei de bun-simt si pe deasupra cititor, bravo lui..e greu la noi, intr-o tara democratica, sa zic asa, darmite intr-o tara araba, cu un singur partid oficial si cu mentalitati medievale legate de moralitate, femei etc..normal ca un tanar destept vrea sa plece d-acolo

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro