bookblog.ro

---

„Ficțiunea ne ajută să devenim mai toleranți, pentru că ne determină să vedem lumea cu ochi diferiți”, interviu cu autoarea britanică Ann Cleeves

Scris de • 4 January 2019 • in categoria Interviuri

Pentru o împătimită a genului Mystery/Crime, sau, să-i zicem neaoș, polițist, întâlnirea cu actuala „primă doamnă” a literaturii de gen din Marea Britanie, Ann Cleeves, a fost un prilej de încântare absolută. Imaginați-vă bucuria mea, cu atât mai mult cu cât acest prilej s-a triplat (!): autoarea a fost prezentă la București, în perioada desfășurării Târgului Gaudeamus, și a participat atât la o întâlnire mai restrânsă cu admiratorii (16 noiembrie), cât și la lansarea celei mai recente cărți ale sale traduse și publicate la Crime Scene Press, „Pescărușul” – citește recenzia (17 noiembrie).

Întâlnirea de la Dialogue Social Bar a fost plăcută, beneficiind de intervențiile autoarei, dar și ale reprezentanților editurii care, în prezent, sunt singurii care publică exclusiv romane de gen în România. Am avut și plăcerea de a urmări un episod al ecranizării de succes după seria care o are drept protagonistă pe Vera Stanhope – un serial realizat în „dulcele stil britanic”, atât de cunoscut celor familiarizați cu „Poirot” sau „Crimele din Midsommer”. Mi-aș dori ca această producție să fie preluată și în țară, fiindcă sunt convinsă că s-ar bucura de succes.

Cu mijlocirea Crime Scene Press, am avut ocazia de a purta o discuție între patru ochi cu Ann Cleeves, discuție care a decurs cum nu se poate mai firesc. Ann are o personalitate puternică, învăluită în căldura și deschiderea care contrazic orice stereotip cu privire la britanici. Este energică, inovatoare și are mereu idei excelente. Înainte de interviu, i-am studiat povestea și am identificat câteva noțiuni comune cu Marea Doamnă a Literaturii Polițiste, nimeni alta decât Agatha Christie, cu care este adesea comparată: printre altele, și-a urmat soțul ornitolog pe o insulă nelocuită și i-a fost alături în cercetările sale, perioadă în care s-a dedicat scrisului. Agatha Christie a fost, de asemenea, apropiată de ambii soți ai săi, un militar de carieră și un arheolog renumit, și a „împrumutat” multe dintre noțiunile prezente în profesiile lor ca elemente de construcție în cărțile sale.

Iulia Dromereschi: Ați avut o viață extrem de interesantă, ceea ce mă face să vă întreb cum de ați ajuns să scrieți.

Ann Cleeves: Cred că am fost întotdeauna mai degrabă observatoare decât participantă. Probabil și fiindcă am crescut ca fiică a unui profesor din mediul rural, și nu mi-a fost ușor. Așa că am ajuns să îi privesc și să îi ascult pe adulți vorbind și să-mi explic prin povești ce se petrecea.

I.D.: Vă plăcea să interacționați mai mult cu adulții decât cu copiii?

A.C.: De fapt, preferam să citesc și, deși mulți critică genurile „escapiste” ale literaturii, eu cred că nu este nimic rău în faptul că există și ne permit să evadăm din cotidian.

I.D.: Ați ajuns să scrieți literatură Crime/Mystery, un gen tot mai apreciat, care se dezvoltă pe an ce trece și se ramifică în moduri nebănuite.

A.C.: Cred că tocmai această evoluție a permis genului să fie încadrat ca literatură „adevărată”. Ne permite să explorăm fațete multiple ale psihologiei și sociologiei, să pătrundem în mintea criminalilor și să încercăm să înțelegem de ce ajung oamenii să comită delicte și infracțiuni.

I.D.: Vă simțiți mai apropiată de vreunul dintre aceste aspecte ținând de explorare?

A.C.: Depinde ce carte scriu. Am studiat și apoi am profesat în asistență socială, iar asta m-a făcut să îmi cultiv interesul față de familii: ce le ajută să rămână unite, dar și ce le desparte.

Ann Cleeves consideră că, într-un mediu socio-politic care se destramă, literatura Crime/Mystery oferă o licărire de speranță că, la final, ordinea s-ar putea restabili și rațiunea ar putea triumfa, „(…) în ciuda atitudinilor unor politicieni precum Donald Trump sau a Brexit”. În cariera sa, autoarea s-a pregătit să devină ofițer de probațiune, ca parte a pregătirii de asistent social, ajungând să cunoască criminali „adevărați” cu prilejul numeroaselor vizite făcute în penitenciare. De altfel, ea a făcut parte din mai multe grupuri de scriere creativă și lectură desfășurate în instituții de detenție din Marea Britanie, lucru pe care îl descrie drept o tradiție în țara sa.

 

I.D.: Considerați că deținuții cu care ați lucrat au beneficiat cu adevărat de grupuri de scriere creativă și lectură desfășurate în instituții de detenție, că a existat un impact al acestor acțiuni?

A.C.: Da. Îmi amintesc de exemplul unui tânăr deținut, probabil în sevraj după o dependență de heroină, care nu părea capabil să se concentreze. Am întrebat grupul din care făcea parte: „Dacă v-ați scrie povestea vieții, care ar fi fraza cu care ați începe?”, și nici nu credeam că mă asculta. Dar a răspuns: „Aș începe cu forma de navă a cataramei de la cureaua cu care mă bătea tata”. Ce scriitură frumoasă ar fi fost! Asemenea momente sunt cele care mă animă să continui.

I.D.: Literatura polițistă pare tot mai preocupată să aducă în discuție subiecte importante din viața cotidiană. De aceea, nu mi se pare deloc corectă opinia celor care o trimit rapid în ultima divizie, numind-o „lectură de metrou”.

A.C.: Sunt de acord, și remarc că oamenii mai tineri sunt cei dispuși să accepte valoarea în creștere a literaturii de gen.

Ademenită într-o discuție despre clasicii literaturii polițiste, autoarea recunoaște valoarea romanelor Agathei Christie, apreciind că a fost cea care a scris, de exemplu, despre criminalii în serie, înainte ca aceștia să fie recunoscuți drept caz special. Subliniază și faptul că scrierile sale au fost create tot într-o perioadă în care Europa și întreaga lume erau zdruncinate de schimbări profunde – ceea ce, poate, a contribuit la influența asupra subiectelor tratate.

 

I.D.: Agatha Christie a scris romane care păreau și foarte bine documentate. Câtă muncă de cercetare se află în spatele romanelor scrise de dumneavoastră?

A.C.: Am norocul de a avea câțiva prieteni apropiați, printre care o Senior Crime Scene Manager care-mi furnizează multe informații prețioase, dar și un medic criminalist (Forensic Pathologist) care a fost inclusiv implicat în identificarea victimelor din gropile comune săpate în urma războiului din Balcani. Mai am și o prietenă care este cercetătoare și analizează tipurile de sol, tot pentru a ajuta în soluționarea cazurilor. Sunt cu toții dornici să colaboreze cu mine, fiindcă asta ajută la înțelegerea muncii pe care o depun. În SUA, există așa-numitul „efect CSI”, conform căruia oamenii consideră că, în munca de detectiv, totul e la fel de simplu precum în seriale – însă lucrurile nu stau deloc așa.

În plus, în serialele de gen, toată lumea este tânără și frumoasă. Femeile poartă tocuri la scena crimei, pe teren… ceea ce este departe de a fi veridic.

I.D.: Așa că ați decis să construiți o protagonistă care să strivească clișeele: Vera Stanhope.

A.C.: Mi-am dorit o eroină care să nu depindă de un bărbat și nici să nu aibă nevoie de el. Este nepoliticoasă, bea mult și este foarte departe de Miss Marple, personaj cu care este adesea comparată – nu știu de ce.

 

Deși pare să aibă o afinitate pentru Vera Stanhope, Ann Cleeves declară că îi place să jongleze cu personajele sale și că, la final de roman, abia așteaptă să înceapă unul din altă serie, ca să își întâlnească celălalt detectiv. Unele dintre cărțile sale nu au fost încă traduse la noi, iar printre protagoniștii lor se numără, de exemplu, un naturalist mai în vârstă.

 

A.C.: Pe vremea când scriam seria aceea, citeam foarte multe romane de Agatha Christie sau Dorothy Sayers, și asta era impresia mea despre literatura polițistă: că ai un detectiv amator, care se împiedică de cadavre și depune multă muncă de deducție. Apoi, lecturile mele s-au diversificat și am înțeles că nu ai nevoie de mulți bani și de un statut social ridicat pentru a fi un detectiv bun sau a activa în domeniu.

I.D.: Am o teorie personală și aș vrea să aflu ce opinie aveți. Ca fan al literaturii de gen, am ajuns la concluzia că femeile sunt autoare de Crime/Mystery mai bune decât bărbații.

A.C.: Firește că este o părere subiectivă și mă feresc să generalizez. Nu îmi plac autorii care torturează femeile și nici cărțile care pornesc de la premisa unui viol. Cred că asta poate incita și că are un efect șocant foarte facil – dar sunt caracteristice atât bărbaților, cât și femeilor. În prezent, lista mea de favoriți nu are un dezechilibru de gen. Ador cum scrie autorul scoțian de origine indiană Abir Mukherjee, care-și plasează acțiunile în Calcutta, după Primul Război Mondial. Dar cartea mea preferată din ultimii ani este scrisă de Emma Flint și se numește „Little Deaths”. Se petrece în Queens, New York, în anii 60, și se bazează, parțial, pe fapte reale.

Discutăm despre ecranizările celor două serii principale la care lucrează Ann: cea cu Vera Stanhope ca protagonistă și cea cu inspectorul din orășelul Shetland. Admirăm seriozitatea canalului BBC în adaptarea cărților și profesionalismul actorilor. Aflu că sezonul trei din serialul „Shetland” ar fi disponibil și pe Netflix și decid să verific dacă este așa – sună perfect pentru serile lungi și friguroase de iarnă. Ann povestește cât de multe eforturi s-au depus pentru a face totul cât mai realist și cât mai educativ, ajungându-se la câștigarea unui premiu BAFTA pentru echipă.

 

I.D.: Spre final, aș dori să aflu mai multe despre inițiativele dumneavoastră în privința promovării lecturii. Lucrați mult cu bibliotecile, nu-i așa?

A.C.: Da, fac parte din mai multe programe care învață bibliotecarii despre cum să facă lectura mai atractivă; de exemplu, felul în care afișezi cărțile la intrare contează mult. Nu trebuie să prezinți best-sellere care-ți iau ochii, fiindcă lumea va întreba oricum despre ele, ci cărți mai puțin cunoscute, pe care dorești să le promovezi. De asemenea, în Marea Britanie, avem multe grupuri de lectură și demonstrăm că cititul este un act social și sociabil – ceea ce sunt sigură că faceți și voi, pe blog! Grupurile au loc într-un loc sigur, unde toată lumea se simte bine, și ajung să susțină legăturile comunitare.

I.D.: Ce ați sfătui un scriitor aflat la prima încercare?

A.C.: Să ajungă la final! Suntem atât de tentați să căutăm perfecțiunea, să scriem și să rescriem până suntem mulțumiți – însă mai important este să spui toată povestea, iar apoi poți reveni de câte ori dorești. În plus, este esențial să ai un editor bun, cu care să colaborezi strâns; ai mei au, de obicei, dreptate, și întotdeauna le citesc și le respect comentariile. Scrisul a devenit mult mai democratic: poți publica online și mulți scriitori buni fac asta, însă, dacă nu ai un editor bun, se vede.

 

Ann Cleeves este o parteneră de discuții fascinantă, cu care niciun subiect nu pare de neabordat. Extrem de liberală în gândire, apreciază ca pe un lucru bun faptul că dispunem și de cărți electronice, și mai ales că și persoanele cu dizabilități se pot bucura de literatură, ascultând-o. Am descoperit că suntem amândouă încântate de radio și de podcasturi și am mai petrecut o vreme schimbând recomandări. Dacă sunteți interesați de audiobooks, cărțile lui Ann sunt disponibile și în acest format și pot fi comandate de pe Amazon. Eu abia aștept să pun mâna pe seria Vera Stanhope și să umplu toate lacunele pricinuite de curiozitatea de a înțelege cum a ajuns această protagonistă în situația din „Pescărușul”, a opta carte a seriei, tradusă și la noi. Spoiler alert: nu va fi ultima, așa că întindeți-vă antenele și fiți pe fază!





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Rodica Gavril spune:

    Interviul poartă marca “Iulia Dromereschi”, pe care începi să o recunoști, dacă i-ai urmărit realizările, de-a lungul timpului – consistență, dar și fluiditate, forță, dar și lejeritate, percepție, dar și mondeniate, surprindere a esentialului, dar și o poartă deschisă spre orice altă interpretare sau direcție.
    Mă surprinde plăcut, de fiecare dată, dar nu reușesc să anticipez niciodată cât de mult mă va încânta tor ce scrie. Felicitări, Iulia, îți voi urma îndemnul nerostit: voi căuta și eu întreaga serie, și voi urmări ecranizările de până acum!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro