De Mircea Pricăjan v-am povestit, nu demult, cu ocazia recomandărilor de scrieri neo-gotice. Fiindcă v-a plăcut, m-am gândit că n-ar strica un interviu, să-l cunoaștem mai bine, plus că aveam în minte câteva subiecte controversate și actuale pentru care l-am considerat persoana potrivită să le comenteze un pic.

Elena Potocean: În ce fel credeți că va fi influențată literatura de această migrare de la varianta „hârtioasă” spre online? Va fi nevoie ca scriitorul să fie mai direct, textul mai condensat, limbajul mai viu, un fel de esențe tari în sticluțe mici?
Mircea Pricăjan: Tocmai chestiunea răbdării în faţa monitorului a dus la apariţia unor dispozitive electronice care să imite cât mai bine experienţa de lectură tradiţională, aceea pe hârtie. Cred că sunt foarte puţini cei care într-adevăr citesc literatură pe monitor. Internetul e doar un mediu de propagare, la fel cum sunt librăriile, chioşcurile şi vânzătorii ambulanţi. Şi astfel stând lucrurile, cred că nici forma pe care o adoptă literatura (sau aceea pe care o va adopta) nu are mult de suferit, nu din acest considerent, al suportului pe care este ea livrată. Cred însă că schimbarea în fond şi formă a literaturii se produce chiar în timp ce vorbim, şi se produce din aceleaşi motive din care s-a produs mereu: omenirea avansează, culturile se schimbă, ritmul vieţii se accelerează. Modificarea mediului în care trăiesc cititorii şi autorii deopotrivă duce, pe cale de consecinţă, firesc, la modificarea creaţiilor literare ale vremii.

EP: Sunt nenumărate avantajele unei reviste electronice, dar nici dezavantajele nu sunt de ignorat - mulți încă nu le acordă credit.Cum putem schimba această mentalitate?
MP: Cu această racilă mă lupt şi eu. Căci şi eu, în adâncul meu, consider că revistă adevărată este aceea tipărită pe hârtie. Revistele electronice sunt mai reci, mai impersonale. Pe net, până şi revistele trăiesc doar o zi, oricare ar fi periodicitatea lor. Şi asta pentru că din oceanul internetului o revistă nu te poate trage de mânecă, cu greu îţi poate aduce aminte că ai abandonat-o necitită până la capăt. Pe când o Dilema veche, să spunem, te aşteaptă oricând pe măsuţă, îndoită la pagina unde ai ajuns cu lectura.
Sunt conştient însă că viitorul va veni să-mi dea cu tifla. Ştiu bine că revistele de hârtie (ba chiar şi cărţile de hârtie, horribile dictu) sunt sortite să devină un soi de moft. Ba uite că eu însumi, prin Revista de suspans, pun umărul la treaba asta. Deşi, mărturisesc sincer, nu este zi să deschid site-ul revistei şi să nu mă gândesc ce bine i-ar sta ca publicaţie tipărită. Când afli răspunsul la întrebarea cu schimbatul mentalităţii, trimite-mi şi mie, te rog, un e-mail de atenţionare. Sau poate o telegramă, de va mai exista aşa ceva pe-atunci...

EP: Observ cu întristare că avem o comunitate a cititorilor cam divizată. Aprope niște bisericuțe în variantă literară. Ca și cum un gen anume e mai de valoare decât altul. Credeți că e normal așa, sau să încercăm a-i uni cumva?
MP: Nu cred că lucrurile sunt chiar aşa bine tranşate. Sigur, există „extremişti”, „talibani” care să ţină cât mai sus flamura genului pe care îl prizează, iar aceştia, ca regulă, sunt ce mai vocali, menirea lor e să se facă auziţi. Mai spre mijloc însă domneşte calmul. Acolo, în mijloc, mă regăsesc şi eu. (Şi poate de aceea văd mai mult astfel de cazuri.) Cu condiţia unei scriituri bune, pot gusta în egală măsură un horror pur şi dur, un mainstream „plicticos” sau un SF, chiar şi tehnicist. La mine această alternanţă este, de fapt, vitală. N-am putut niciodată să citesc doar un anumit fel de literatură. După două, trei horror-uri, creierul meu cere imperios o cură de mainstream-uri, de literatură românească actuală, de clasici. După care urmează o dezintoxicare prin thrillere fel de fel, poate câte un fantasy...
Ce vreau să spun e că bisericuţele despre care aminteşti ţin doar de o zonă periferică a fenomenului literar. Iar cei care activează acolo cred că e mai bine să fie lăsaţi în pace. Ajung ei singuri la adevăr cu timpul. Şi dacă nu, adevărul nu pierde nimic.

EP: Nu v-ați gândit vreodată să organizați cursuri de scriere creativă? Poate online? Cred că ducem serios lipsă de așa ceva deoarece puținele cursuri de acest gen au loc de obicei numai în București.
MP: Ideea e foarte bună, doar că la punerea ei în practică trebuie ţinut cont, zic eu, de mai multe aspecte. Cursurile de creaţie literară sunt ţinute, de regulă, de profesionişti ai scrisului. La noi, aceştia sunt deja puţini. Baiul e că şi mai puţini dintre aceştia puţini au şi vocaţie didactică. La noi, mulţi scriitori practică meseria după ureche, n-au, ei înşişi, un sistem teoretic care să le îmblânzească muza. De aceea nici nu avem foarte mulţi scriitori de cursă lungă, din aceia cu program literar personal, care să lucreze cu fiecare volum publicat la o Operă personală. Cei mai mulţi scriu „la inspiraţie”, şi atât. Apoi: aceste cursuri ar trebui girate de marile universităţi, căci ele au canalele necesare de recrutare a potenţialilor studenţi. Ar mai fi apoi de discutat despre genul de literatură pe care să-l pună pe tapet aceste cursuri.
Online? Există astfel de cursuri online. În limba engleză, desigur. Exemplul poate fi urmat şi la noi, dar asta ar însemna să ardem etapa cursului pe viu. Căci aceea este adevărata experienţă educativă, unde interacţiunea e directă, unde există o dinamică, un brainstorming. În ceea ce mă priveşte, n-aş putea ţine astfel de cursuri. Nici online şi nici offline. Nu consider că am căderea să şcolesc generaţii de prozatori (eu însumi n-am publicat decât un roman şi o mână de povestiri până acum).

EP: V-ați ocupat nu demult de antologia propusă de Millennium Books, aveți în plan și alte antologii, eventual una cu cele mai bune texte care vor apărea în Revista de suspans?
MP: Răspunsul scurt: da. Mai pe larg îţi pot spune că prima Antologie RS, adunând, chiar aşa, cele mai bune texte publicate în revistă în răstimp de un an, va apărea la Gaudeamus 2013. Până atunci va veni însă acest Gaudeamus şi sunt tare curios să văd cum va fi primită antologia cu zombi de la Millennium. Eu o găsesc pur şi simplu extraordinară. Dar părerea mea contează mai puţin; îi sunt naş.

EP: Ce proiecte literare ambițioase ați aborda pe viitor? V-ați gândit vreodată la înființarea unei edituri?
MP: O editură n-aş înfiinţa. Sunt şi aşa prea multe pe o piaţă foarte mică. Plus că pentru asta e nevoie de-o persoană neastâmpărată. Chiar şi decizia de a înfiinţa Revista de suspans am luat-o greu; şi am luat-o mai mult împins de la spate. Am înfiinţat-o însă şi mă bucur de asta. Reacţia pe care a stârnit-o e de-a dreptul uimitoare pentru mine.
Astfel, toate planurile – ambiţioase sau nu – se leagă în viitorul apropiat de Revista de suspans. Vreau să mă concentrez pe acest proiect şi să-l duc cât pot de sus. Am vorbit deja de o serie de antologii anuale cu texte selectate din oferta RS. Probabil că pe când va apărea acest interviu voi fi făcut încă un anunţ: apariţia Revistei de suspans în format ebook, cu vânzare pe elefant.ro.

EP: Știu că ați început să scrieți un nou roman, din care se poate citi deja un fragment în cel mai recent număr al revistei Zona Literară. Plănuiți să vă explorați mai mult latura de scriitor?
MP: Latura aceasta a avut mult de suferit în anii din urmă din cauza laturii care s-a ocupat de traduceri. Totuşi, n-am abandonat nicio clipă scrisul propriu şi l-am practicat de fiecare dată când cineva m-a strâns cu uşa. Probabil că dacă m-ar presa cineva şi cu acest roman (sau cu oricare altul dintre cele 3-4 pe care le am începute) m-aş mobiliza şi l-aş duce la bun sfârşit. Aşa însă, stă în aşteptarea răgazurilor mele din 2007. Sper ca anul viitor să-l pot încheia. Sper.