Scriitoarea americană Nicole Krauss, în vârstă de 37 de ani, considerată una dintre cele mai talentate voci ale literaturii contemporane, vorbește despre identitate, lumea digitală și viitorul scrisului într-un interviu care va va fi publicat integral în Weekend Adevărul de sâmbătă.

Cel mai recent volum tradus în românește al scriitoarei este Un bărbat intră în cameră, apărut la Editura Humanitas Fiction.

Iată câteva fragmente din interviul cu Nicole Krauss, în avanpremieră, special pentru cititorii bookblog.ro.

Ana Maria Onisei: Un bărbat intră în cameră a fost romanul tău de debut. Ai ales să scrii despre memorie, trecut și identitate, subiecte ambițioase. Cum ți-a venit ideea?

Nicole Krauss: Pur şi simplu mi-am amintit că citisem un articol dintr-un ziar vechi despre un bărbat în vârstă care s-a ridicat dintr-o dată de la birou şi-a plecat, dispărând. A fost găsit la multe state distanţă. Avea o tumoare pe creier care îl făcea să-şi piardă memoria. A fost operat, însă nu şi-a mai revenit… Aşa că m-am gândit: cum ar fi dacă ar exista o persoană a cărei viaţă adultă a fost ştearsă din propria minte? Cine-ar fi? Cine-ar deveni?

A-M. O.: Odată cu digitalizarea, simţi că scrisul, scriitorul vor trebui să se schimbe ca să capteze cititorul şi să-l ţină în poveste?

N.K.: Scriitorii se vor schimba în mod natural. N-o să mai întâlneşti azi pe nimeni care să scrie ca Dickens - deşi, sigur, poţi fi influenţat de Dickens… (Râde) Nu cred că intră în responsabilitatea scriitorului să se schimbe din cauza mediului. Digitalizarea ne ia puterea de concentrare. Şi mă îngrijorează efortul scriitorului de a se adapta imediat. Ar trebui ca un roman să fie însoţit de videoclipuri? Ar trebui să aibă o coloană sonoră, cum are un film? Există moda asta, mai nou… Astfel de lucruri nu mă tentează. De ce am manipula cititorii? Cred că scriitorii s-au schimbat încă de când lucrează la calculator şi dau copy/paste în loc să taie și să scrie de mână pasaje. Întrebarea e: ar trebui să se schimbe fiindcă oamenii nu se mai pot concentra la fel de mult pe chestiuni mai profunde? Nu. Oamenii ar trebui să reconsidere dacă apropierea de literatură e suficient de importantă pentru ei ca să continue această legătură şi să citească în viitor.

Material de: Ana-Maria Onisei