bookblog.ro

---

Partea a doua a unei povești despre oameni și culturi… de la Cairo la București și… înapoi

Scris de • 11 September 2018 • in categoria Interviuri

Vi-l amintiți pe Kareem ? Tânărul egiptean cu care am discutat acum opt luni, într-o zi călduroasă în Cairo, despre viață, cărți și fericire ?  Există o continuare a poveștii lui, care se petrece într-o vacanță în România și pe care vreau să vi-o prezint. Și oare ce loc mai bun să vorbești despre diferențe culturale, speranțe, vise și cărți decât Cărturești Carusel ? Într-o zi de august a anului 2018.

Raluca Elgyar: Acum opt luni ne-am întâlnit în Cairo și am vorbit despre cărți și fericire. Acum ne întâlnim la București. Ce s-a întâmplat în viața ta în timpul scurs între cele două discuții?

Kareem Joseph: S-au întâmplat multe lucruri. Am absolvit Facultatea de Informatică, am venit să vizitez România, am întâlnit oameni noi, cu background-uri diferite și din culturi diferite. Au fost opt luni bogate în experiențe.

RE: Îmi amintesc că una dintre dorințele tale era să călătorești în afara Egiptului. Cum ți se pare România ?

KJ: România este un loc frumos. Este diferită de ceea ce mi-am imaginat, dar poate că asta este o lecție importantă: trebuie să îți păstrezi mintea deschisă atunci când călătorești și să lași deoparte ceea ce ți-au spus prietenii sau familia. Evident, trebuie să te informezi, dar trebuie să îți lași loc pentru a privi locurile și oamenii cu proprii tăi ochi și să îți formezi propriile impresii. Am fost norocos să vizitez multe locuri în România: am fost la munte, Sinaia este un loc senzațional, Brașovul mi-a plăcut mult de tot, Sibiul la fel, am vizitat portul Constanța și stațiunile de la Marea Neagră. Am fost impresionat de natura din România și de varietatea ei. Totul are aici un gen diferit de frumusețe și îți oferă impresii și sentimente profunde. Am vizitat, de asemenea și Bucureștiul, am văzut Casa Poporului  și Palatul Primăverii, ambele locații sunt impresionante și spun povești interesante despre istoria României.

RE: Ce te-a impresionat cel mai mult ?

KJ: Este greu de ales un singur loc. Tot ceea ce am văzut în România m-a impresionat în moduri diferite. Am fost șocat de dimensiunile Casei Poporului, am fost complet fericit să urc pe munte, pe Transfăgărășan, unde ai senzația că umbli pe nori, am înotat în Marea Neagră, m-am bucurat de atmosfera superbă a serilor din centrul vechi al Bucureștiului. Multe lucruri au fost premiere pentru mine și o să dezvălui aici doar unul: am mâncat scoici pentru prima dată în viața mea (râde...)

RE: Ai întâlnit aici oameni de aceeași vârstă cu tine. Ce impresie ți-au lăsat ?

KJ: Bineînțeles că sunt diferiți față de prietenii mei din Egipt. Aici, tinerii devin independenți mult mai devreme. Se mută din casa părinților lor și, într-un fel, iau viața pe cont propriu. Încep să muncească, să își asume responsabilități, să se descurce fără prezența constantă a părinților lor. Și asta îi face mai siguri de sine și mai independenți. În Egipt, noi stăm cu părinții până ne căsătorim, așa că avem puține șanse să creăm viața pe care am văzut-o în Europa. Aici, mulți tineri își iau joburi chiar din timpul școlii, în vacanțe, iar pe lângă bani, sunt interesați să se dezvolte, să capete experiență. În Egipt, dacă părinții tăi au bani, nu e nevoie să îți cauți un job înainte de terminarea studiilor. Mentalitatea este complet diferită. Și bineînțeles, tinerii de aici au mai multă libertate decât avem noi. Ei pot să își trăiască viața, să își exprime sentimentele și opiniile fără a fi judecați. Pot experimenta și descoperi lucruri prin forțe proprii și nu prin ochii și sub supravegherea părinților lor.

RE: Dacă ai putea să iei ceva din România și să-l duci în Egipt, ce ar fi ?

KJ: Aș lua conceptul de „mind your own business”. În Egipt, „your business is everybody’s business” și oamenii simt nevoia să își dea mereu cu părerea despre ce fac alții. Spațiul personal în Egipt este foarte limitat și chiar dacă încerci să ignori anumite lucruri, este foarte greu pentru că așa funcționează societatea. Probabil, este o lipsă de educație în asta. Oamenii îi judecă mereu pe ceilalți și este ceva sufocant în felul acesta de a trăi.

RE: Să facem și exercițiul invers: un lucru pe care l-ai lua din Egipt și l-ai aduce în România?

KJ: 24 hours delivery. În Egipt, orice îți poate fi livrat acasă, la orice oră... mâncare, medicamente, cărți... nu contează.

RE: Și pentru că ai amintit de cărți, ce cărți bune ai citit în ultimele opt luni ?

KJ: Nu am avut timp să citesc foarte mult pentru că a trebuit să mă pregătesc pentru examenul de absolvire, dar sunt câteva cărți care mi-au plăcut: una ar fi „The subtle art of not giving a f*ck” de Mark Manson (n.e.: tradusă în limba română – „Arta subtilă a nepăsării”), îți schimbă perspectiva și te face conștient cât de mult timp investești în lucruri complet neimportante. Este o carte pe care toată lumea ar trebui să o citească. O alta ar fi „You are not so smart” de David McRaney, care vorbește despre felurile în care ne înșelăm noi înșine în fiecare zi, despre cât de iraționali putem fi în modul în care ne organizăm viețile. Am citit cartea aceasta cu sentimentul acela de „așa fac si eu” și probabil că intenția autorului a fost exact aceea de a-i face pe cititori conștienți de micile defecte umane care ne influențează viața și pe care am ajuns să le considerăm normale. O altă carte pe care am citit-o a fost „Playing cards in Cairo” de Hugh Miles… este o foarte amuzantă perspectivă asupra vieții din Egipt văzută prin ochii unui străin. Și uneori, este bine să înțelegi cum se vede orașul tău, cultura ta, dintr-o perspectivă complet diferită.

RE: Hai să ne jucăm puțin cu chestionarul lui Proust… care este cea mai importantă calitate a ta ?

KJ: Cred că am o capacitate de înțelegere destul de mare. Înțeleg problemele oamenilor, ce îi face fericiți, ce îi supără. Observ multe lucruri chiar dacă nu exprim întotdeauna ceea ce cred.

RE: Cel mai mare defect ?

KJ: Probabil că am tendința să analizez prea mult lucrurile și situațiile. Mă blochez uneori înainte de a lua o decizie. Mai am de lucru la asta.

RE: Care este persoana pe care o admiri cel mai mult ?

KJ: Greu de ales o singură persoană. Admir mulți oameni pentru lucruri diferite. Cred că fiecare om  are un mod personal de a își trăi viața, de a reacționa. Încerc să învăț câte ceva de la fiecare om pe care îl întâlnesc. Dacă totuși trebuie să aleg o singură persoană, atunci... tatăl meu. Îl admir pentru toate sfaturile bune pe care mi le dă și pentru că are puterea să îmi spună: „Fă ceea ce crezi că este bine pentru tine.” Cred că uneori este dificil pentru el să mă vadă făcând ceva greșit, deși sfatul lui a fost corect, dar îmi dă libertatea de a alege, de a face propriile mele greșeli. Iar dacă am nevoie de ajutor, el este întotdeauna acolo.

RE: Ce îți displace cel mai mult ?

KJ: Îmi displac oamenii care se plâng tot timpul și care renunță prea ușor. Nimeni nu ne-a promis că viața va fi ușoară. Dacă ești mereu nefericit, asta devine o povară pentru tine și pentru cei din jurul tău. Uneori, este bine să luăm lucrurile așa cum vin. Viața e interesantă când are urcușuri și coborâșuri, altfel ar fi ceva foarte plictisitor.

RE: Kareem, ce planuri ai ?

KJ: Să găsesc un job bun, să câștig experiență, bani, să călătoresc, să cunosc oameni, să învăț lucruri noi. Și printre toate astea, să fiu fericit.

RE: Mult succes !

 

Second part of a story about people and culture from...Cairo to Bucharest and back

 

Do you remember Kareem? The young guy from Cairo who kindly accepted almost eight months ago to talk to me about life, books and happiness in Egypt? Well, there is a second part to his story that happened in Romania and I wanted to make sure I capture that one too. And there was no better place to talk about cultural differences, hopes, dreams and book than… Carturesti Carusel.

Raluca Elgyar: Eight months ago, we met in Cairo and talked about books and happiness. Now, we meet again, in Bucharest, this time. What happened since our last discussion?

Kareem Joseph: Many things happened. I am now a graduate of Computer Science faculty, I came to visit Romania, I met different people from different backgrounds and various cultures. So yes, I can say there were eight months well spent.

RE: I remember that one of your wishes was to travel outside Egypt and so it happened. So how is Romania?

KJ: Romania is definitely a nice place. It is different in many ways than what I expected or imagined. And maybe there is a lesson in here: you need to keep an open mind when you travel and put aside whatever your friends or family are telling you. You need to search for information but also you need to make place for whatever comes in your way and look at new places with fresh eyes rather than through what other people are telling you. And I was lucky enough to see a lot of new places…I have been in the mountains here... Sinaia is an amazing resort, Brasov which immediately grew on me, Sibiu…also I have visited Constanta port and the Black Sea resorts. I was impressed by the nature, by how much variety you have here. Everything has a different kind of beauty and it creates different feelings and impressions. Also I visited some places in Bucharest: Casa Poporului – the second largest administrative building in the world, after the Pentagon, Primaverii Palace that was the official residence of the former president, Nicolae Ceausescu…both locations were impressive in different ways and telling interesting stories about the Romanian history.

RE: What impressed you the most?

KJ: It is hard to choose a place. Everything I saw here impressed me in different ways and for different reasons. I was amazed by Casa Poporului because of its huge dimensions, I was completely happy to climb the mountains near Transfagarasan having this feeling that one walks almost on the clouds…swimming in the Black Sea was also a different experience. Many things were first times for me and I will mention here only one: I ate seashells for the first time in my life (he laughs….).

RE: You have met here some young people your age. What do you think about them?

KJ: Of course, there are many differences in comparison to my friends in Egypt. Here they move out of their parents house when they are 18 years, they start working, managing their lives without the constant presence of their parents. I realised this gives them more life experience and a different way of looking at things. It makes them more independent, more confident in life. In Egypt, we don’t have this. We stay in the house of our parents till we get married so there is less chance to create this type of life I have seen in Europe. Also, I noticed that here young people get jobs quite early, even when they are in school and they work during summer vacations. And they don’t always work because they need the money, they work because  they want to get the experience of working. In Egypt if your parents have money, you don’t think to get a job while you are in school. The mindset is completely different. And of course, young people here have much more freedom than we have, they have the chance to express their real feelings and opinions and to be themselves without being judged by others. They can see life by their own eyes not by the eyes of their families or community.

RE: If there is one thing you would take from Romania and bring it to Egypt, what that thing would be?

KJ: I would take this concept of “mind your own business”. In Egypt, your business is everyone’s business and people interfere with your life and your decisions. The personal space in Egypt is very limited and even you try to ignore many things, it is very hard because the society functions like this. Maybe it is a lack of education in the way people behave there. People judge each other all the time and this is suffocating and restrictive.

RE: If there is one thing you would take from Egypt and bring it in Romania, what that thing would be?

KJ: I would bring the 24hrs delivery. In Egypt, anything can be delivered at home…food, medicine, books. That is nice.

RE: What good books have you read in the last eight months?

KJ: I didn’t have a lot of time for reading as I was preparing my graduation exams, but there are a few I really enjoyed: “The subtle art of not giving a f*ck” by Mark Manson – …it changes your perspective about things and about how much attention we give to completely unimportant things. I think anyone should read this book. Also, I read “You are not so smart” by David McRaney – it talks about the ways in which we mislead ourselves every single day and how irrational we really are in our lives. I read this book with the feeling: “oh, this is so…me” which I suppose it was exactly the intention of the author to make people become aware of their shortcomings. And another book…this time about Cairo – “Playing cards in Cairo” by Hugh Miles…it is good from time to time to see your own city and your own culture through the eyes of a foreigner. It was great fun.

RE: Let’s play a bit with Proust questionnaire…what is your best quality?

KJ: I guess I can understand and observe many things although I don’t always talk about my thoughts or feelings. But I think I have a good sense of what people go through, of what makes them happy or upset. At least for the people I care about.

RE: Your biggest flaw?

KJ: Probably overthinking. I tend to analyse situations and people more than it is necessary sometimes. I need to make up my mind faster.

RE: Who is the person you admire the most?

KJ: It is hard to choose a person. I admire many people for different reasons. Everybody has his or her own ways to deal with life. And I like to learn from them and combine what I learn with my own style. But if I have to choose now one person I admire, probably it will be my father. Maybe because he always gives me some good advice and then he has the strength to tell me: Do whatever you think is right for you. I think sometimes it is difficult for him to see me doing something wrong even he advised me differently, but the fact that he still gives me this freedom to make my own choices makes me relaxed. He has this wisdom to let me make my own mistakes. And if I need help, he is always there.

RE: What do you dislike the most?

KJ: I dislike people who complain, who give up easily. Nobody told us that life will be easy…so being unhappy all the time about things becomes a burden for that person and for the people around them. It is hard for everybody and it makes life even more complicated. And ups and downs give life a different flavour so we have to take it as it comes.

RE: What are your plans for the future?

KJ: I want to get a good job, gain experience, money, travel again abroad, meet people, learn things. And be happy through all this.

RE: Good luck, Kareem!

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro