Interviu cu scriitoarea spaniolă Care Santos: „Vin dintr-o familie de femei foarte puternice.”

Mă îndreptam spre interviul cu Care Santos când mi-am dat seama cât de relaxată sunt și cât de sigură că totul va ieși bine. Și asta nu pentru că m-aș fi pregătit pentru această întâlnire mai mult sau altfel decât de obicei, ci numai și numai datorită interlocutoarei mele.

Care Santos este o prezență caldă și binevoitoare, râde ușor și este deschisă la orice întrebare și orice provocări. Are o căldură umană care se transmite clar și din scrierile sale, romane pline de femei puternice și de situații din viață pe care le recunoști ușor.

Cea mai recentă carte a ei, tradusă la Humanitas Fiction - „Tot binele și tot răul” - se apleacă asupra relației dintre părinți și adolescenți, a rupturii care se poate produce în acea perioadă și îndepărtarea care vine cu ea. Uneori distanțarea poate fi așa de mare încât Reina este o mamă total neștiutoare atunci când află că băiatul ei a încercat să se sinucidă. Care Santos abordează cu mult curaj tema suicidului în rândul adolescenților, drama și șocul despre care nu crede că se vorbește suficient în sfera publică. Dar aici intervine literatura, crede ea.

Spune-ti parerea!

Interviu cu Pascal Bruckner: Lumea invizibilă din spatele lumii vizibile

L-am întâlnit pe Pascal Bruckner într-o dimineață ploioasă de noiembrie, undeva pe lângă parcul Cișmigiu. Îi citisem cărțile și ratasem cu un an în urmă un interviu cu el, din motive organizatorice.

Cred cu tărie că există întâlniri care se înscriu în categoria pe care englezii o numesc atât de frumos „meant to happen…”, menite să se întâmple. Venea după câteva zile aglomerate și alte trei sau patru interviuri în ultimele ore, dar am întâlnit un om amabil, fermecător de simplu, răbdător.

Ultima sa carte, Un an și o zi, este povestea unui spațiu și a unui timp care seamănă uneori deranjant de mult cu vremurile noastre. Jezabel, o tânără profesoară de matematică, pleacă din Paris spre Montreal pentru a îndeplini ultima dorință a tatălui ei: ceasul construit de acesta să ajungă în Canada, în mâinile specialiștilor. Și este vorba despre un ceas cu totul special, care în loc să indice timpul, îl distruge. În urma unei furtuni de zăpadă, avionul lui Jezabel aterizează undeva în nordul Statelor Unite și ea este nevoită să petreacă o noapte la hotel. Numai că se trezește după un an și este prizonieră într-un univers disfuncțional și abuziv. O poveste despre relația omului modern cu timpul, despre distrugere și alienare, dar și despre un pic de speranță și umanitate.

Vă las în continuare în compania lui Pascal Bruckner și a poveștilor lui, împărtășite cu generozitate într-o zi ploioasă de noiembrie.

Spune-ti parerea!

Interviu cu Jonathan Gottschall: „Poveștile pot fi interpretate ca sursa și rezolvarea tuturor problemelor lumii.”

E vineri dimineață și alerg pe Calea Victoriei, printre trotinete și turiști, ca să nu întârzii. La 9.50 trebuie să fiu în lobby-ul Radisson Blu, unde mă voi întâlni cu unul dintre cercetătorii-scriitori care m-au inspirat din 2012 încoace: Jonathan Gottschall.

Jonathan este Distinguished Fellow al Departamentului de Literatură Engleză al Washington & Jefferson College și autorul a 7 cărți, aflate la intersecția dintre artă și știință, printre care disputata Animalul povestitor. Cum ne fac poveștile oameni, dar și The Proffesor in the Cage: Why Men Fight and Why We Like to Watch, despre care spune că a fost o experiență singulară.

Spune-ti parerea!

Interviu cu scriitorul portughez José Luís Peixoto: „Mă marchează puternic faptul că, în urmă cu doar două generații, bunicii mei nu puteau să scrie sau să citească, iar eu acum sunt scriitor.”

Foto de Patrícia Pinto

Numele scriitorului portughez José Luís Peixoto este legat de poate cel mai cunoscut și citit scriitor portughez, José Saramago. Nu doar că Saramago i-a fost mentor, dar faptul că, în 2001, primul său roman a fost recompensat cu premiul care poartă numele marelui scriitor avea să-i schimbe total viața lui Peixoto.

Acum, la aproape douăzeci de ani de la debut, José Luís Peixoto își dedică în întregime timpul literaturii, a publicat șaisprezece romane, cărți de poezie și de călătorie și este mai mereu în alt colț al lumii pe urma cărților sale care au fost traduse în peste 30 de limbi sau pentru a-și scrie articolele de travel.

Însă identitatea lui continuă să fie aceeași, în interiorul său trăind „același băiat care s-a născut într-un mic sătuc din centrul Portugaliei”. Și, deși se consideră un norocos că duce o astfel de viață, coboară mereu scrisul înapoi în sfera pământescului și sublinează că nu este vorba doar despre inspirație, ci și despre multă muncă și o parte foarte pragmatică. „Un aspect foarte important al scrisului este organizarea pentru că a scrie înseamnă să organizezi, a scrie înseamnă să creezi o structură.”

José Luís Peixoto a venit pentru a doua oară în România pentru a particpa la a opta ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara. Iar dacă interviul de mai jos vă face curioși puteți găsi traduse la editura Polirom romanele sale „Nici o privire” și „Cimitirul de piane”.

Spune-ti parerea!

„La școală, nu învățăm să ne cunoaștem, să îi înțelegem pe ceilalți, sau să ne trăim viața” – scriitorul Laurent Gounelle vorbește despre temeri și despre curajul de a te reinventa

Laurent Gounelle a făcut recent o vizită în România. Pe 10 octombrie, autorul francez a lansat, în Librăria Cărturești Verona, traducerea celui de-al patrulea roman al său: Îți promit libertatea – o călătorie inițiatică din care putem învăța cum să trăim mai bine. Editura TREI a mai publicat traducerile a trei dintre romanele sale: Omul care voia să fie fericit, Ziua în care am învățat să trăiesc și Și vei găsi comoara din adâncul tău.

Citisem despre omul Gounelle și îl citisem pe scriitorul Gounelle; curiozitatea în privința vorbitorului Gounelle era întemeiată. Am petrecut o jumătate de oră foarte plăcută în compania dumnealui. S-a dovedit un interlocutor fără sincope, fără ezitări, care a vorbit deschis despre propria umanitate, despre temerile sale și despre cât de important este să investești în tine.

Iulia Dromereschi: Cunosc deja o parte a poveștii: cum ați devenit scriitor după ce ați făcut studii economice. Dar ce ne puteți spune chiar dumneavoastră despre această „reconversie profesională”?

Spune-ti parerea!

Interviu cu scriitorul francez Bernard Minier: „Într-un fel, fiecare roman spune lucruri mult mai complicate decât își imaginează cititorii”

Sursa: www.rts.ch

Bernard Minier a venit pentru prima dată în România în această vară cu ocazia lansării romanului „Înghețat” la editura Trei - romanul său de debut și primul roman din seria Martin Servaz - și ca invitat la prima ediție a festivalului „Misterele Bucureștiului”.

Minier a publicat „Înghețat” la vârsta de 50 de ani, după ce jumătate de viață a fost funcționar vamal. Acum abordează literatura cu aceeași seriozitate și atenție cu care poate înainte a manevrat documentele. În drumul său spre București a profitat de zborul cu avionul pentru a se impregna iarăși cu atmosfera primului său roman de la publicarea căruia au trecut opt ani. Iar scrisul pentru el înseamnă și responsabilitate și viziune pe lângă instinct și plăcere pură.

Andreea Chebac: Primul roman publicat - „Înghețat” a apărut când aveai 50 de ani; cum arată viața ta înainte de apariția cărții și cum arată acum, după?
Bernard Minier: Categoric viața mea este foarte diferită acum. Înainte aveam o viață de funcționar: lucram cinci zile pe săptămână, opt ore pe zi, foloseam avionul doar când plecam în vacanță. Acum călătoresc aproape numai cu avionul - și de câte cinci ori pe săptămână -, îmi petrec o parte din an dormind în hoteluri, muncesc șapte zile din șapte și nu am mai avut o vacanță de trei ani... Dar nu mă plâng.

 
AC: În spatele romanului „Înghețat” a stat în mod clar o documentare intensivă, dar cum a avut loc această documentare - pe Internet, ai mers la bibliotecă - și care a fost cel mai greu lucru de documentat?

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

„Este foarte important să ieși din casă și să-ți amintești că lumea este mai mare decât cartea la care lucrezi”. Autoarea britanică Claire North despre identități multiple, prietenie și design de lumini

Cea mai aglomerată după-amiază de la Bookfest mă găsește alături de Claire North, într-un spațiu mic, care ne izolează doar parțial de îmbrățișarea asurzitoare a miilor de oameni care traversează culoarele, căutând, analizând și comentând cărți. Îmi place să respir carte și mai ales să discut despre cărți cu cei care le scriu, iar interesul meu pentru această tânără autoare este generat mai ales de istoricul foarte antrenant al devenirilor și reinventărilor personalităților sale creatoare.

Claire North: Este prima dată când vin în România. Am aterizat cu o seară înainte, însă am un plan isteț: vreau să mă îndrept spre centru și să explorez cât pot. Mă încurcă străduțele alambicate, dar nu mă deranjează să mă rătăcesc. Sper că vremea se va îmbunătăți, fiindcă, până acum, furtuna și Papa mi-au încurcat planurile.
Iulia Dromereschi: Revenind la tine – greșesc când spun că pari să ai personalități multiple, cel puțin când scrii?
Claire North: Deloc.

Spune-ti parerea!