Esti aici: bookblog.ro » Istorie, Mihnea Simandan » In tara surasului – THAILANDA
In tara surasului – THAILANDA
Autor: Iulia Maria Cristea
Rating: 
Puţini români se pot mândri cu performanţa de a străbate peste 500.000 de km, colindând toate continentele globului (mai puţin Antarctica). Puţini români au făcut două călătorii în jurul lumii, înconjurând globul pământesc prin cele două emisfere. Puţini români au cutreierat cu maşina întreaga Europă. Puţin români au străbătut drumul mătăsii. Puţini români au escaladat Marele Zid Chinezesc de trei ori. Puţini români au vizitat Thailanda de şase ori. Iulia Maria Cristea este una dintre aceşti români, o „cutezătoare” care a emigrat pe vremea lui Ceauşescu în Austria, transformând Viena in punctul de plecare al viitoarelor ei călătorii.
Primul ei contact cu Thailanda a durat o lună, dar nu a fost îndejuns. Impactul pe care a avut-o „Ţara Surâsului” asupra acestei călătoate a fost atât de puternic încât a revenit de şase ori. Fructul rezultat în urma acestor repetate călătorii în „Ţara Libertăţii” este În ţara surâsului – THAILANDA, un volum masiv de peste 300 de pagini, de format mare, publicat în Colecţia Contemporaneea a Editurii Libra (Bucureşti, 2000). În Preview am relatat povestea lecturării acestei cărţi, pe care soarta a făcut să o termin în Thailanda!
În ţara surâsului – THAILANDA este un amalgam de impresii personale, informaţii turistice şi incursiuni în istoria Thailandei, despre care Iulia Maria Cristea scrie uneori cu multă pasiune, din prisma unui călător pregătit să cheltuiască sume largi de bani pentru a descoperi ineditul râvnit cu multă pasiune.
Cartea se numără printre puţinele cărţi de acest gen despre Thailanda (poate este chiar unica!) din România şi reprezintă un bun curs introductiv despre ce este şi ce nu este Thailanda. Autoarea a folosit la scrierea cărţii câteva lucrări publicate în limbile germană, engleză şi română, dar este important de menţionat faptul că majoritatea au fost tipărite în anii ’80 şi ’90. Lectura cărţii dă impresia că autoarea a scris cartea pe bucăţi, probabil după fiecare incursiune în Thailanda. Doar astfel se poate explica stilul variat, neomogen, prin care autoarea, în funcţie de capitol, prezintă păreri personale sau traduce informaţii din ghiduri turistice şi cărţi de istorie despre Thailanda.
Bineînţeles că astăzi, la şapte ani după publicarea cărţii, pentru un cititor care a trăit şi muncit în Thailanda mai mult de patru ani (cum este cazul meu), unele informaţii sunt expirtate sau eronate. Dacă thailandezul ar putea citi româneşte, sau dacă cartea În ţara surâsului – THAILANDA ar fi tradusă în engleză sau thailandeză, difuzarea acesteia ar fi cu siguranţă interzisă. Este greu pentru străini (mai ales cei care au avut de suferit de pe urma comunismului!) să înţeleagă ataşamentul întregii naţiuni thailandeze faţă de familia regală şi, în special, de actual rege. Comparaţia între regimul comunist şi instituţia regală thailandeză, alături de semnele de întrebare pe care autoarea şi le pune în legătură cu sentimentele thailandezului pentru rege, ar duce-o pe Iulia Maria Cristea în faţa instanţei, sub acuzaţia de les majestate.
Autoarea, după cum mărturiseşte ea însăşi, a vizitat întotdeuna Thailanda însoţită de un ghid (acelaşi în toate cele şase vizite!) şi a locuit la hoteluri cu multe stele. Este păcat că nu a văzut Thailanda decât prin intermediul agenţiilor de turism, participând doar la excursii bine organizate (cu o singură excepţie, o călătorie în afara Bangkok-ului cu autobuzul public, dar şi atunci însoţită de ghid!), în care totul era regizat pentru a satisface dorinţa de exotism a străinilor. Probabil că vârsta, timpul limitat şi scopul călătoriilor ei în Thailanda a fost motivul pentru care a preferat Thailanda oferită pe platou străinilor.
Sunt sigur că În ţara surâsului – THAILANDA ar fi avut un ton diferit dacă, cel puţin o dată în cele şase călătorii făcute în Thailanda, Iulia Maria Cristea ar fi încercat să nu mai caute senzaţionalul, să lase la o parte mentalitatea occidentală şi să petreacă puţin timp printre oamenii de rând. Poate atunci ar fi făcut mai multă dreptate unui popor cu o mentalitate complexă (dar în acelaşi timp atât de simplă), greu de înţeles chiar şi pentru cel mai umblat turist.
O recenzie de: Mihnea Voicu Şimăndan
Surasul … doar de fatada in cultura occidentala! Nu cred ca este doar o formalitate in Tailanda. Sau…? Cum este perceput surasul in cultura orientala? Ce a determinat acest titlu?
Thailandezul care nu zambeste in fiecare zi nu este un thailandez! Intradevar, in Thailanda surasul este un mod de viata. Este un mod de a reactiona atat la momentele frumoase ale vietii (partea “sanook” – “distractiva” a cotidianului), cat si un mod de a evita confruntarea cu semenii (conceptul de “mai pen rai” – tradus prin “nu face mimic, nu-i nici o problema”). Sunt doua cuvinte-concepte care socheaza calatorul occidental.
Citate despre Thailanda:
„Se spune că dacă stai câteva luni aici ai impresia că ai văzut totul, că ştii totul, dar dacă stai câţiva ani constati că nu ai văzut destul şi că ştii mult prea puţin.”
„Esenţial însă în tot acest context este faptul că thaialndezul este un estet, un iubitor pătimaş al frumosului pe care îl caută pretutindeni: în relaţiile dintre oameni, în îmbrăcăminte, în fastul şi lucrătura încărcată de aur a templelor, în abordarea unei arhitecturi mai mult decât ultramoderne, în lucrările artizanale – bijuteriile din argint şi pietre semipreţioase făcute manual de populaţia din nordul ţării, ţesături, broderii migăloase cu fir de aur, paiete şi perle de sticlă -, în mobila bogat sculptată făcută din lemn de teck, în viaţa de zi cu zi, în absolut totul.”
„Thailanda este o ţară a contrastelor radicale, profund asiatică şi fantastic de occidentală.”
„Surâsul alungă încordarea şi face ca târguiala să fie deosebit de amuzantă.”
„Cel mai bun mijloc de cunoaşte mai îndeaproape locuitorii şi obiceiurile lor este de a trăi printre ei, pentru ca să-i vezi aşa cum sunt, nu cu ochiul turistului căruia i se prezintă pe o tavă estetic aranjată o „Thailandă-desert”, cu multă frişca şi fructe confiate, în genul torturilor nupţiale suprapuse, simbol al fericirii depline.”
„Parcă nicăieri în lume nu există atâtea sărbători; indiferent că au caracter religios sau tradiţional, thailandezului îi place să petreacă şi de aceea caută şi găsesşte orice prilej pentru aceasta.”
… si despre Bangkok:
“Există locuri în Bangkok de un exotism care te face sa te crezi într-un alt secol, într-o lume magică orientală cu parfum de legendă sau de poveste pentru ca, în momentul următor, doar dând colţul pe o stradă „principală”, să te trezesti în tumultul exacerbat al sfârşitului desecol.”
„Un oraş ca un joc de puzzle, în care fiecare element are caracterul sau propriu, aparent fără nici o legătură unul cu altul, toate laolaltă formând un ansamblu.”
„Dacă vrei din primul moment să înţelegi acest oraş, vei avea o cruntă decepţie. Cel mai bine este sa-l laşi aşa cum este – unic în felul său – şi să cauţi să trăieşti din plin fiecare moment, împrumutând de la localnici zâmbetul şi buna dispoziţie permanentă.”
Culese din “În Ţara Surâsului – THAILANDA” de Iulia Maria Cristea
Mihnea – felicitari pt recenzie (nu am citit cartea, dar mi se pare corecta perspectiva ta) si pt wedding to a Thai
Vin uneori prin Bangkok, daca esti acolo acum mi-ar face placere sa ne intilnim la o bere & o bila la Bully’s Pub pe Soi 4 de exemplu… inca nu am gasit alti romani in BKK.
Sigurat, doar ca eu voi comanda suc de portocale. Pentru a intra in legatura cu alti romani, viziteaza blogul Comunitatii romanilor din Thailanda: http://romthai.blogspot.com.
P.S. Acum organizam si Schimb de carti in Thailanda!
[...] Editia #7 a Schimbului de Carti organizat de catre bookblog.ro & co. se extinde, in premiera nationala, pe alte continente. Mai exact, pe continentul Asiatic, intr-o tara aflata la 7.000 de kilometri departare de Romania: THAILANDA. [...]
Fantastic…am ajuns sa imi doresc nespus de mult sa vizitez aceasta tara…asa de mult m-au impresionat comentariile despre aceasta tara deosebit de frumoasa. Cine imi poate da cateva relatii despre cum pot vizita Bangkok-ul si eventual Pattaya despre care am auzit multe lucruri interesante dar nu prin intermediul unei agentii ci doar pe cont propriu? Astept eventualele indrumari si sfaturi pe adresa gabitza192000@yahoo.com.
Dragä Mihnea,
Iti multumesc pentru frumoasa ta recenzie. Mi-ar fi pläcut sä cunosc si culisele Thailandei, deci sä träiesc intre localnici nu in hoteluri cu 5 stele – ca turistä, cu ghid personal etc.etc.etc. dar, meseria ( nu vârsta) nu m-a läsat sä plec pt. prea lungä duratä din Viena. Aceastä meserie si evident – conditia fizica necesarä, mi-a facilitat posibilitatea de a vizita toate continentele, pt. care, asa cum bine spui, este nevoie sä ai suficienti de multi bani. Nu cred insä cä este un defect prea mare – zic si eu. Thailanda m-a impresionat in mod deosebit, am incercat sä descriu cum am simtit, este debutul meu in lumea cärtilor, trecând de la articole de …N…semne, la o lucrare suficient de mare. Doar faptul cä mi-a pläcut atât de mult, m-a determinat sä revin de 5 ori, am folosit un ghid personal – ca sä fii condusi si sä ni se dea explicatii competente. Am gresit prea mult?
Astept cartea ta despre “culisele” Thailandei, pe care sigur cä le cunosti dupä ce ai lucrat acolo printre bästinasi. Mi-ar face mare pläcere sä-mi spui la ce editurä o pot cumpära. Multumesc incä odatä pt. cronica ta deosebitä
Stimata domana Cristea,
Multumeasc pentru aprecierile dvs. O carte despre Thailanda semanta de mine ar cuprinde, asa ca si cea publicata de dvs., momentele care m-au impresionat mai ales in primul meu an in Thailanda.
Un “jurnal thailandez” a fost publicat in foileton in diferite ziare si reviste de mic tiraj din Transilvania.
Am avut si eu momente care m-au räväsit. M-am imprietenit in Ko Samui cu o tailandezä care avea propriul butic. Avea atâta senin in suflet incât nu i-ar fi trecut prin minte cä läsându-mä sä scriu la masa, al cärui sertar plin de bani era deschis, as fi putut sä iau. Am si acum hartiile ei pe care sunt scrise cele 5 semnificatii ale cuvantului MAMA. Râdea sä se präpädeascä deoarece n-am reusit niciodatä sä pronunt cum trebuie. A plâns când ne-am despärtit.Nu este singura experienta de genul ästa. Dar, fiind prima mea carte m-am jenat sä abordez lucruri atât de sensibil legate de suflet. Mai ales cä initial, a apärut ( doar partial) tot sub formä de jurnal thailandez la Dl Cristoiu
Recenzia ta mi-a pläcut mult. Iti multumesc. Mi-asi fi dorit sä pot, asa ca tine, sä cunosc indeaproape sufletul acestui popor senin.
Apropos ! In cealaltä recenzie ai scris cä m-am referit ireverentios la REGE. Din conträ, eu l-am descris ca pe un OM sensibil – i-am citat si versurile. Si cä thailandezii au in case si buticuri fotografia lui, dar nu din obligatie politica – precum cea a “celui mai iubit dintre pämânteni, care se naste doar o datäla 500 de ani”. Am avut ocazia sä-l väd de aproape in Wat Pra Keo. Era o ceremonie festivä, turistii nu erau tinuti “in frâu” de cordoane de politisti. Eram doar atentionati cä nu se viziteazä. Iar noi eram morti de sete. Se servea invitatilor regelui (toti imbräcati in uniforme albe – ca si regele) ceai negru – rece. I-am spus unui politist cä ni-e räu de sete…si ne-a adus douä pahare cu ceai. Cum sä nu rämân impresionatä?
Scriu din memorie, cartea nu e cu mine in Bangkok: comparatia dintre cultul personaltatii al lui Ceausescu si multitudinea de poze cu Regele Thailandei ar fi suparat pe multi. Intr-o tara unde librariile se autocenzureaza si nu vand reviste straine in care este criticat regele, cartea dvs. ar fi fost probabil interzisa.
P.S. Ati primit mailul de la mine?
cartea dnei Cristea este excelenta. Pentru un ghid roman care a fost deja de 4 ori in Thailanda pot sa spun ca a fost un instrument excelent. Se vede ca a fost scrisa cu multa afectiune si sunt sigur ca in toate calatoriile facute acolo au existat multe momente precum cel din Ko Samui.
Urmatoarea mea calatorie programata pt Thailanda va fi una pe cont propriu, cu sotia si cat mai independenta posibil. Va recomand articolul “Paradisuri Thailandeze – in cautarea plajei perfecte” din primul numar al revistei National Geographic Traveler in Romania. Revista a aparut in luna Decembrie si din pacate numarul 2 se lasa inca asteptat din motive de criza. Eu am gasit plaja aproape perfecta in Phi Phi Island insa sper ca pe cont propriu sa gasesc plaja perfecta in Ang Thong National Park.
Iti urez calatorie placuta. Poate ne intalnim in Thailanda…
cand stabilesc detaliile te anunt. Probabil ca februarie 2010
O tara superba cu o cultura bogata.Chiar ai ce sa vezi.