1. nu e usor a face critica unei carti, decat daca esti un snob de mare clasa care vrea sa se dea si el scrimeur. nu e cazul meu. cu atat mai mult cu cat e o vorba de o carte precum “Schimbarea la fata…”, pe care – daca nu esti hipermetrop sau daca n-ai citit in diagonala – ar fi trebuit sa intelegi ca o apreciez.

2. sunt sceptic in privinta “trairilor” lui Cioran. E foarte posibil ca primele volume, cele de tinerete, sa fie “traite” din plin. Mi-e teama ca, de-a lungul vietii, a mai scazut din “traire” (pastrandu-si totusi vigoarea nemaipomenita a cuvantului). Cineva scria despre el : imi place, dar “s-a specializat”. Stie ca delirurile – mai mult sau mai putin autentice – ii sunt citite pe nerasuflate, si, desi se pastreaza departe de lumea culturala franceza, (sunt sigur ca dintr-o sincera sila, iar nu din dorinta de a-si crea o “imagine” de oaie neagra) “da fuga cu manuscrisul la Gallimard”…

3. Iar Silviu Man nu a scris carti, asa ca nu avea cum sa le “traisca”.