Autor: Paul Guimard
Rating:

Bunurile vietii, de Paul Guimard este, la prima vedere, o carte usoara de vacanta, are numai 110 pagini in format mic si e publicata de Humanitas in colectia Cartea de pe noptiera; adica usor de citit, a se recomanda seara inainte de culcare. Nu se citeste greu, e adevarat, avansezi usor, insa Bunurile vietii este departe de a fi o carte "˜usoara"™.

Paul Guimard a obtinut cateva premii literare, iar cartea sa Le Choses de la Vie a fost bestseller in 1967 si ecranizata imediat, avandu-i in rolurile principale pe fascinanta Romy Schneider si pe Michel Piccoli. Guimard insusi pare sa fi fost (a murit in 2004) un personaj extrem de interesant, pasionat de mare si apropiat al presedintelui francez Mitterrand.

Ideea Bunurilor vietii este foarte simpla: undeva, pe un drum de tara, un sofer pierde 20 de secunde; fatale. Soferul este un avocat de 44 de ani care mergea la un proces in provincie, in localitatea La Providence. Este un fin observator al vietii si un om care are multe regrete: primul gest de iubire ratat, o meserie care nu il satisface, o viata pe careia nu ii mai gaseste miezul, o femeie minunata in viata lui pe care, desi o iubeste, are momente de enervare in care vrea sa o paraseasca. Un om care gandeste mult, care rememoreaza intamplari din trecut pe baza impresiilor si mirosurilor noi care ii starnesc amintiri vechi. E un om oarecum melancolic, care insa conduce cu o viteza superioara de aproape 140 de kilometri la ora pe un drum national, gandindu-se la ale sale, observand culoarea ierbii si a pomilor, cerul de deasupra, senzatia pe care i-o starneste mirosul de fan cosit proaspat, un om caruia ii place sa petreaca timp cu sine insusi.

Urmatoarea curba ii va schimba insa definitiv viata, insa el nu stie inca asta; va incerca sa isi aminteasca unde a irosit cele 2 secunde care ii vor fi fatale, care ii vor rapi sansa de a o lua de la capat, secundele care pe care ar vrea sa le recupereze cumva, oricum [...] Cat timp pierdut, cata risipa, credeam ca am tot timpul! Acum totul ma grabeste, sunt ultimele momente, si graba asta nu e favorabila cautarii. - Eugen Ionesco, Jurnal in farame.

O carte excelenta, despre timp, despre simplitate, despre hazard, despre lucrurile banale si frumoase de fiecare zi pe care multi dintre noi nu le mai observam prinsi in moara timpului care macina, acelasi timp care ne poate da atat sau ne poate lua, cu raceala si cruzime, 2 secunde esentiale, secundele in care nu ne-am facut timp sa privim "˜cu intensitate apa si vantul, arborii si copilul acela minuscul, care alega la liziera unei paduri, si trandafirii din fata fermei. Neatentia celor vii este uluitoare. De fapt, nu vedem decat ce se inscrie in campul pe care ni-l lasa ochelarii de cal ai preocuparilor de moment. Ai remarcat?"™ (pag. 98).

Reviewer: Claudia Darian