Calea Victoriei
Scris de alexvisa • 28 July 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Cezar Petrescu
Rating:
Mă întrebam - pe jumătate retoric - cine alege textele care se studiază în liceu. Asta mi se pare fascinant din două motive. Mai întâi, persoana respectivă trebuie să facă nişte judecăţi de valoare formidabile şi să aleagă cele mai bune scriituri dintr-o întreagă literatură. Apoi, decizia asta are o influenţă foarte mare asupra unei întregi generaţii. Simplificănd, se poate presupune că, înlocuind cu Bacovia pe Eminescu, vom avea o generaţie de depresivi şi sinucigaşi în loc de don juani cu bling. Lucrurile nu stau chiar aşa, dar e clar că responsabilitatea este foarte mare.
Pe Cezar Petrescu nu l-am găsit în manualele de liceu, deşi s-ar fi putut vorbi mult şi bine despre tehnicile folosite şi curentele literare care l-au influenţat. Pe lângă acestea, textele sale au substanţă. Asta voi încerca să detaliez.
Calea Victoriei e un roman despre Bucureştiul interbelic. Avănd oarecare legături cu sămănătorismul, Cezar Petrescu ar putea fi suspectat că a încercat, prin această carte, o defăimare a oraşului, a moravurilor sale şi a felului în care degradează esenţa umană. Ideea poate fi susţinută: Citez, "sentimentul dezrădăcinării, care i-ar copleşi pe cei care se aventurează la oraş, uitîndu-şi originile"; "predilecţia pentru scenele tari, de violenţă, pentru personajele dominate de instincte, de o impulsivitate nebună, frizînd bestialitatea, care par mai degrabă purtătoarele unor tare biologice"; "întoarcerea spre trecut, spre cronici şi spre istorie, rezistenţa la transformări". (Dicţionarul Enciclopedic)
Însă romanul lui Cezar Petrescu trădează o fascinaţie extraordinară pentru extremele reprezentate de Capitală. El împarte această fascinaţie cu personajele sale.
Destinul acestora funcţionează după un şablon: inocenţă iniţială, decădere morală la contactul cu oraşul şi, din nou, inocenţă odată cu finalul tragic. Apropiate ca esenţă, dar foarte diferite ca şir de întămplări, destinele personajelor din prim-plan se intersectează în câteva puncte, fiind evidentă existenţa unui deus ex machina.
Familia unui jurist dintr-un mic târg, promovat ca procuror în Capitală; un tânăr scriitor care pleacă la Bucureşti doar cu câţiva bani în buzunar, în căutarea gloriei - Cezar Petrescu împrumută acestor personaje frănturi din propria sa viaţă.
Un alt personaj, pe numele său Teofil Steriu, seamănă cu monstrul genial născocit de Amelie Nothomb în Igiena Asasinului - Pretextat Tach. Acesta îşi sacrifică sănătatea şi, de altfel, viaţa propriu-zisă pentru a scrie. Devine cunoscut, admirat, adorat de public, dar trăieşte conştient că tot ceea ce a relizat este mai prejos decăt un singur moment trăit de un tânăr lipsit de griji.
Departe de a scrie o "Odă a decăderii", se pare că Cezar Petrescu a intenţionat să creeze o "Cronică romănească a veacului XX", înglobând în aceasta toate textele sale. Întunecare este considerat cel mai bun roman al său, însă acesta păleşte în faţa cronicii pline de viaţă a Bucureştiului prins între Occident şi Fanar. În contextul de astăzi, Calea Victoriei are semnificaţii cu atât mai profunde.
O recenzie de: Vlad Ursulean
Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
E prima carte pe care am citit-o de Cezar Petrescu si e preferata mea :)
-
Preferata mea e Baletul Mecanic. Poate o să scriu şi despre ea.
-
Cezar Petrescu poate fi asezat alaturi de Peltz care scrie Calea Vacaresti. Sau alaturi de Ion Marin Sadoveanu cu Sfarsit de veac in Bucuresti. Exista carti in literatura noastra care descriu perioada de aur a Bucurestiului… si sunt extraordinare. Mai pot adauga aici Privighetoarea de ziua a lui Radu Tudoran ori scrierile lui Stahl… romanul Intre zi si noapte. Din pacate literatura romana moderna nu apare in manualele de literatura… sau pur si simplu anumiti autori importanti pentru o epoca sunt complet uitati. Nu este vina autorilor de manuale insa… sa nu uitam totusi… si literatura romana nu poate fi studiata in aprofunzime numai in liceu. Pentru asta exista Facultatile de profil… insa ma intreb… oare acestia studiaza aceste romane cumva?
Merci de recenzie, este reusita!
-
Mai adaug eu Craii de Curtea-Veche şi Ciocoii vechi şi noi. Îmi place mult genul ăsta de roman.
-
Dupa ce mi-a fost recomandata de voi (la recenzia mea cam sceptica la Intunecare), pot si eu spune ca mi se pare cea mai buna carte a lui Petrescu.
Si eu am citit ca Intunecare ar fi cel mai bun roman al sau. Nu sunt deloc de acord.
Dupa Intunecare am mai citit si Aurul Negru si mi s-a parut mult mai bun.
Dupa care am citit si Calea Victoriei si mi se pare ca le-a depasit pe amandoua :) -
Ana Maria,
acuma citeste si Baletul Mecanic si vezi ce se intampla :) -
Recenzie foarte reusita. Am citit si eu “Calea Victoriei” si mi s-a parut memorabila. Vreau sa continui cu “Dumineca Orbului”…
Cat despre cartile pe care le studiem in scoala, pot spune doar ca am fost de la inceput dezamagita de “Baltagul” si sper ca pana in clasele mari de liceu sa se mai schimbe ceva. Sunt de acord, in schimb, cu “Enigma Otiliei” , “Cartea Nuntii” si chiar “Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi” , desi personal prefer inzecit “Patul lui Proscust”… -
Mie cartea mi s-a parut incredibil de actuala. Desi in capitala “centrul de interes” nu mai este Calea Victoriei, ca in perioada interbelica, personajele pot fi plasate in Bucurestiul modern, fara nicio teama de a parea desuete.
-
Cititi si Oras patriarhal… E o imagine pe dos a lumii din Calea Victoriei, cu Teofil Steriu cu tot… E un roman si mai misto, poate cel mai misto scris de Cezar Petrescu ever.
-
Pingback: “Calea Victoriei” de Cezar Petrescu – impresii si concluzii personale | La colţu' străzii
-
Abia am început-o ieri şi îmi place foarte mult. Însă am citit prea puţin din ea ca să pot face o comparaţie cu Întunecare.
-
Multumesc cititorilor pentru recomandari. :) Cautam carti in care se prezinta vechiul Bucuresti.
rebecca spune:
28 July 2007 | 2:01 pm
Bacovia si Eminescu nu se pot completa si nu sunt comparabili. Iar cine face selectia textelor de studiat in liceu ar trebui sa o faca mai cu grija. Unele materiale sunt depasite si alti scriitori de valoare asteapta plini de praf. Invatamantul nostru e invechit rau de tot. Am ramas foarte uimita cand am aflat ca la o facultate din Amsterdam cine s-a incumetat pentru modul in limba romana a avut de studiat Padurea spanzuratilor… Adica…totusi…ei nu stiu romana…adica stii un comentariu de liceu esti specialist…