bookblog.ro

---

Cartea apocrifelor

Scris de • 1 December 2006 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Karel Capek
Rating: 5 stars

Karel Capek Cartea apocrifelorVeselul ceh Karel Capek joacă imaginaţia în apropierea unor momente importante ale omenirii din perspectiva insului comun, care interpretează evenimentul în funcţie de umoarea şi interesul său personal. Fiinţe fără faţă socială, eroii acestor povestiri pactizează în secret cu doctrina victimei lor, deşi o repudiaseră în faţa cetăţii.

Hipometeu îşi condamnă fratele la moarte, pe titanul Prometeu pentru că a dat oamenilor focul. Cu toate acestea găseşte mult mai savuroase bucatele gătite prin fierbere. Bătrânii peşterilor, într-altă povestire se cutremură de indignare că membrii tineri ai tribului se folosesc de arme din os în locul celor de piatră. Regretă vremurile de piatră de altădată. Un aheu la asediul cetăţii Troia îi acuză pe conducătorii greci de înţelegere cu inamicii, ajungând cu defăimarea până la Agamemnon. Într-o suită de povestiri, fiecare personaj implicat în procesul lui Iisus nu-şi găseşte nicio vină pentru cele întâmplate, ci povara e mereu aruncată pe umerii altora. Regăsim aici jocul plimbării de la Ana la Caiafa. Un împărat roman refuză oprirea persecuţiei creştinismului în numele tradiţiei arderii creştinilor pe rug, iar Napoleon îi mărturiseşte amantei că se simte doar un copil ce se joacă de-a împărăţia, fără grija consecinţelor.

Personajele, fie că sunt centrul miturilor, fie colaterale se încadrează în tipul antieroului, monologhează în faţa unor oameni obişnuiţi să se supună ascultării, bombăne, găsesc răspăr pentru evenimentul în care sunt implicate şi de aceea se arată nemulţumite şi totdeauna nedreptăţite. Un brutar i-ar urma lui Cristos, dar nu acceptă minunea celor 5 pâini care îi neagă afacerea de panificaţie. Procopius din Cezareea îi cere ajutor de intervenţie unui călugăr-pictor împotriva iconoclaştilor. Acesta însă revoltat de arta mozaicarilor din Ravena, când află că va fi arsă şi o pictură proastă devine instantaneu iconoclast, chiar cu riscul de a fi arse toate icoanele, inclusiv cele proprii.

De ce acest calificativ? Culegerea lui Karel Capek propune perspective neaşteptate, cu motivaţii deseori ignare, egoiste, ascunse adesea sub masca relativizării. Cruzimea e în acest sens, de pildă considerată o problemă superioară de stat. Goneril şi-ar fi primit tatăl, pe regele Lear dacă acesta nu ar fi venit în ospeţie cu o pretinsă suită lacomă şi de nestăpânit. Legendarul şi auritul Ofir tentează un duce veneţian să echipeze un vas de expediţie, dar sfatul unui sfetnic ce se pretinde atotştiutor îi aduce moartea călătorului ce-a înfăţişat mirajul locului exotic.

Ce sunt apocrifele în accepţia extinsă a acestui autor? Mulţimea de evenimente ignorate în istorie datorită strălucirii întâmplării centrale. Ideea este că oamenii nu sunt la înălţimea vremurilor, iar că schimbarea nu a fost primită cu bunăvoinţă indiferent de tipul de societate. Este ceea ce trăiesc cei mai mulţi oameni azi, o viaţă apocrifă, care nu va lăsa nicio urmă în istorie, care nu atrage în niciun fel atenţia presei. Reconstituirile narative nu pot fi decât falsuri, decât propriul peisaj al autorului, nicidecum al subiectului pomenit. Într-un fel orice carte este apocrifă întrucât vorbeşte de o realitate care a fost plină de evenimente neconsemnate, considerate nesemnificative şi care se dovedesc cauze în lanţul mişcărilor lumii de aici într-acolo. Ce e salcâmul din Moromeţii? Ce înseamnă drumul de la Pripas înainte din Ion? Ce dialoguri a purtat Socrate cu oamenii din piaţă? Evenimente care au fost fie imaginate şi supralicitate ulterior, fie care s-ar putea imagina în noi apocrife.

Reviewer: Gabriel Mirea





Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Catalina spune:

    Superba cartea, multumesc pentru recomandare

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro