Autor: David Lodge
Rating:

Cât să-ntindem coarda? se vrea, în stilul caracteristic al lui Lodge, o dezbatere aprinsă despre Biserica Catolică vs. liberalizare, despre tradiţionalism vs. răsturnare a valorilor. Personajele centrale ale romanului văd cum credinţa lor este zdruncinată, cum reperele lor se schimbă în mod radical.
Crescuţi în cel mai ferm (a se citi rigid!) spirit catolic, personajele cărţii sunt învăţate de mici fervoarea şi adorarea religioasă şi cum să-şi înfrâneze poftele. Ajunşi în pragul maturităţii, educaţia strictă le încurcă planurile, le limitează instinctele. Impunerea unui regim de viaţă auster, facerea de bine, asistarea regulată a serviciului religios sunt doar câteva dintre condiţiile care îl asigură pe bunul catolic de locul său în Rai. "Studenţii catolici trebuie să fie un model pentru ceilalţi tineri prin curăţenia gândurilor şi trupurilor lor".

Pe de altă parte, sfidarea acestora nu ar face decât să prelungească agonia, sufletul păcătos trebuind să îndure chinurile Iadului. Credinţa într-un întreg arsenal de păcate mari, păcate mici, păcate capitale, Rai, Iad, limb, penitenţă (care constituie catolicismul tradiţional în cea mai pură formă) este dozată moderat de speranţă şi frică. Concepţia că Iadul şi diavolul se află în cele mai inofensive plăceri îi inhibă, convingerea că focurile iadului îi vor mistui (în sens literal) are darul de a le reprima impulsurile.

"A hotărât că problema catolicilor din Anglia era că luau totul prea în serios. Respectau regulile cu stricteţe şi cu devotament, nu se mulţumeau să pretindă că o fac. Şi o asemenea atitudine era, desigur, imposibilă şi contrazicea natura umană, mai ales când era vorba de sex". Schimbarea se produce când astfel de "rebeli" decide să întindă coarda, să trăiască o viaţă pământească fără gândul la cea de apoi. Boom-ul sexual, liberalizarea din toate sferele vieţii (anii "™60-"™70) duc la discuţii interminabile despre cât se poate îndrăzni, până unde se putea merge. Personajele sunt târâte fie de un val, fie de celălalt. Iadul este încă înrădăcinat în credinţa lor, apare vinovăţia faţă de sex şi totuşi îmbrăţişează reforma (pilula contraceptivă, avortul). Deşi le oferă posibilitatea exercitării liberului-arbitru, transformarea atrage după sine şi o mulţime de întrebări cărora ei încearcă să le găsească un răspuns în cadrul organizaţiei "Catolicii pentru o Biserică Deschisă". "Ce putem cunoaşte? De ce există ceva pe lume? De ce n-ar fi nimic? Ce putem spera? De ce ne aflăm aici? Ce ni se întâmplă?" sunt întrebări care doar o prefigurează pe cea mai importantă: Până unde putem merge şi cum suntem siguri că în toată vâltoarea aceeptării noului, nu pierdem ceva esenţial din noi?

Bigotismul, viaţa, moartea, feminismul, provincialismul sunt temele, care împreună cu religia şi sexul, reclamă întreaga structură narativă a romanului. Vieţile (de altfel, meschine) ale protagoniştilor sunt prinse în tumultul evenimentelor, concepţiile se schimbă, apar credinţe şi întrebări noi, prezentul le solicită atenţia mai mult ca viitorul. Iar ei trebuie să reacţioneze.

O recenzie de: Ioana Ristea