bookblog.ro

---

Cu sânge rece şi albastru

Scris de • 4 December 2008 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Ivona Boitan
Rating:  Ivona Boitan - Cu sange rece si albastru rating - recenzii carti

 Ivona Boitan - Cu sange rece si albastru - recenzie carti
Am observat la un moment dat într-o librărie o mască albastră urmărindu-mă de pe o copertă. N-am băgat-o în seamă nici atunci şi nici a doua oară. Abia când a părut că mă urmăreşte şi pe câteva pagini de internet m-am uitat despre ce carte era vorba. O autoare cu nume ciudat, o fire de gheaţă anunţată încă de la primul contact cu cartea şi o copertă care aproape mă hipnotiozează. Nici măcar nu am citit ce scria pe spate.

Cartea începe cu un pariu între Baba şi avocată: dacă avocata tot nu simte nimic nici după povestea Babei, e liberă să rupă testamentul. Dacă însă simte, va trebui să o reprezinte pe Babă şi să o şi lase în casa ei până moare. De ce acest pariu ciudat? Personajul principal elucidează "misterul" : suferă de "ingridianism", o boală care îi poartă numele, pentru că doctorii nu o mai întâlniseră până la ea- oamenii nu îi pot provoca nici un fel de sentiment, nu plânge, nu râde, nu simte bucuria dar nici nu e tristă din cauza asta. O impresionează în schimb arta : câteva pagini bine scrise îi dau fiori pe şira spinării sau îi provoacă hohote de râs, un concert de pian o face să plângă, o imagine frumoasă o face fericită.

Ideea autoarei mi s-a părut genială. Nu am mai întâlnit-o până acum, aşa că e uşor de înţeles de ce sloiul de gheaţă care este avocata de succes din poveste, aproape putred de bogată, m-a ţinut lipită de carte: văzând că nu are aceleaşi reacţii pe care le au ceilalţi copii, lucru care o face să pară o ciudată, începe să îşi facă un "clasor" de emoţii: când are nevoie de una din ele, dă fuga şi citeşte câteva pagini speciale şi este gata să pară o fetiţă normală.

Baba, pe de altă parte, este un noian de emoţii. Ei îi este rezervat cam acelaşi spaţiu din carte prin intermediul tehnicii pe care o foloseşte Ivona Boitan: un capitol este narat de avocată, următorul de Babă, împletind amintirile celor două cu felul cum vede fiecare întâlnirea ce tocmai s-a produs. Bătrâna, care arată şi se poartă ca o cerşetoare, în ciuda sângelui ei albastru, poartă pe umeri o poveste cu adevărat "grea" care a şi determinat-o să nu mai vorbească de la 9 ani. Însă oricât de bine ar fi conturată şi oricât de neîntemeiată părerea mea, mie mi-a rămas puţin antipatică. Poate pentru că după ce ajunge în casa avocatei dintr-un moft de Paşte al acesteia din urmă, se indragosteste de grădină şi nu mai vrea să plece.

Revenind la avocată, cred că autoarea s-ar putea să aibă o problemă: Silvia este un personaj cu totul transparent pentru cititori şi este construită cu o precizie de ceasornic, astfel încât am asociat-o de multe ori în minte cu cea care a imaginat-o- ceea ce, evident, este o greşeală :) . Păcat, mi-ar fi plăcut să întâlnesc un astfel de personaj fascinant.

Din păcate Silvia îşi pierde din această capacitate de a fascina, asta pentru că povestea Babei o... schimbă. Mie mi se pare că nu ar fi trebuit să fie de ajuns, că avocata avea totuşi sângele prea rece. Despre ce poveste vorbesc, va las să descoperiţi singuri.

Iar pe Ivona Boitan o puteţi descoperi duminica aceasta la Schimb de Cărţi :)

Scrisă de Raluca Alexe

Citeste cele 10 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Florin spune:

    Pare o carte interesanta. Foarte bun si review-ul. :-)

    raspunde

  2. Raluca Alexe spune:

    Multumesc Florin :) . Cat despre carte, din cate ti-ai dat si tu da seama, eu o recomand.

    raspunde

  3. Cum ar putea sa te fascineze un om cu handicap emotional?

    Ideea nu e noua, in ultima vreme am vazut filme americane in care personajul de acest tip, sarpe cu sange rece, e sensibilizat , mai mult sau mai putin in pragul sarbatorilor de iarna:))

    Iar in literatura japoneza contemporana,
    ACELASI PERSONAJ se dovedeste un tip nou
    de vrajitor sau de femeie-saman; in contrast
    cu emotivul, deschis catre lume pana la a fi absorbit de curentii emotionali ca de tsunami….

    Nimic nou sub soare; poate ca aceasta ciudatenie vine sa ne aminteasca pericolul pe care il reprezinta felul in care traim, inrobiti rolurilor profesionale, in care pana acum absenta emotiilor si mutra de pocher erau un atuu…

    raspunde

  4. Raluca Alexe spune:

    Ratonule-iscoditor :) : ma fascineaza cum gandeste, cat de calculata este, ce face… Poate nu a fost un cuvant foarte bun, nu inseamna si ca o admir, nu mi-as dori sa imi fie prietena, dar ramai cu gura cascata :) .

    Iar ideea care mi se parea geniala era aceea cu clasorul de emotii :)

    raspunde

  5. ioana spune:

    Cartea este intr-adevar foarte interesanta, nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o. Insa m-au scos din sarite interminabilele greseli de tipar. Primele 50 de pagini am zis ok, se intampla si la edituri cu nume mai rasunator… dar totusi cu cat inaintam cu atat se inmulteau greselile.Daca nu m-ar fi captivat povestea cred ca as fi ajuns sa arunc pur si simplu cartea.

    raspunde

  6. Raluca Alexe spune:

    Ioana, sunt de acord cu tine, este inadmisibil sa pretinzi ca acea carte a trecut pe la redactor-corector. Chiar si pe prima pagina sunt greseli- cred ca “manuscrisul” a mers direct la tipar.

    Dar uite, din cauza ca am fost captivata de roman, am uitat sa vorbesc despre asta in recenzie. Multumesc pentru observatie :)

    raspunde

  7. simona spune:

    Mie cartea mi s-a parut fabuloasa cat despre greselile de tipar nu prea am avut ochi pentru ele. E interesant cum se deturneaza cate putin sensul unui topic. De la o discutie depre o carte se ajunge la una despre greseli.

    raspunde

  8. Sandy spune:

    Nu cred ca ideea topicului a fost deturnata. O CARTE inseamna un autor, o poveste, o editura, un public. Din pacate, in cartile publicate in ultimii doi ani exista o epidemie de greseli de ortografie si de tehnoredactare, de parca cele de traducere nu erau suficient de deranjante. Asemenea greseli pot ruina placerea lecturii si a achizitionarii de carte, dar atat timp cat publicul nu sanctioneaza editurile, si asta n-o sa se intample prea curand, ne putem astepta la orice.

    raspunde

  9. Pingback: cu sange rece si albastru-ivona boitan « 1001decarti

  10. oana spune:

    e o carte usor de citit si bine scrisa:)

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro