Dulgheri, inaltati grinda acoperisului si Seymour: o prezentare
Scris de Ana-Maria Petritan • 13 martie 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: J.D. Salinger
Rating: 
Vreau si de aceasta data sa vorbesc despre un autor de care sunt indragostita. Poate parea surpinzator, dar nu m-am indragostit de el citind De veghe in lanul de secara (am avut si ghinionul de a citi initial cartea in romana). Prima oara mi s-a parut interesant citind Noua povestiri. La final, Tedy mi-a oferit o revelatie. Dar inainte de el, i-am cunoscut pe Seymour si pe Boo Boo si mi-a fost trezit interesul pentru familia Glass.
Asa ca am citit saga acestei ciudate familii, formata din 4 carticele, la care se adauga si scurte prezentari schitate in Noua povestiri. Dulgheri, inaltati grinda acoperisului si Seymour:o prezentare sunt povestite de Buddy si il au ca personaj principal pe Seymour. Pana la urma, viata intregii familii Glass se invarte in jurul lui Seymour, sau mai bine spus, in jurul absentei sale.
Participam oarecum la ziua nuntii lui Seymour, momentul ce declanseaza tragedia din O zi perfecta pentru pestii banana. Dar de fapt, el nu apare niciodata, ci doar ca o trecere fantomatica si probabil ireala. Povestea se desfasoara greu, ne simtim orbecaind legati la ochi si sufocati de caldura. Textul este salvat de inovatiile stilistice caracteristice lui Salinger, si bineinteles, de umorul sau.
Daca in Dulgheri, inaltati grinda acoperisului exista ceva actiune, desi cu o desfasurare extrem de lenta, Seymour: o prezentare este mai degraba o profesiune de credinta, o confesiune despre cum se desfasoara procesul creator. Partea tehnica a scrisului este tratata cu multa ironie, iar Salinger pare mai degraba ca inventeaza in aceste randuri un joc prin care noi putem intelege cum ia nastere un roman si ratiunile de ordin logic (si nu creator) ce stau in spatele literaturii.
Este greu sa vorbesc despre familia Glass fiind nevoita sa ma marginesc la demarcatia unor carti. Este un magnific puzzle, ce prinde contur citindu-l integral pe Salinger. Intr-adevar, nu toate cartile vorbesc despre familia Glass. Dar intelegand membrii acestei familii, il intelegem pe Salinger si opera sa. Abia dupa ce am inteles familia Glass, l-am inteles si pe Holden.
O recenzie de: Ana-Maria Petritan
Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Raul m-am exprimat si eu un pic incalcit. In o zi perfecta… este prezentata luna de miere, dar totul (actiunea din In o zi perfecta…) isi gaseste explicatia in Dulgheri.
Si mie mi-a placut cel mai mult Franny :)




raul spune:
6 noiembrie 2008 | 9:37 pm
Sînt superbe cărţile cu familia Glass. Încă nu le-am citit pe toate. Am dat recent peste prima: “Franny şi Zooey”. Am citit-o, după care am citit povestirile. Dup-aia am recitit “Franny…”. Ieri am terminat “Dulgheri…” şi mîine o să citesc “Seymour…”.
Apropo, mie nu mi s-a părut, cînd am citi-o, că în povestirea cu peştii a fost prezentată ziua nunţii. Poate din cauza ordinii în care le-am citit. Cred că era luna de miere sau ceva de genul… Trebuie s-o recitesc. Oricum, ziua nunţii, care de fapt nu s-a ţinut, nici acum nu ştiu dacă s-au căsătorit cu adevărat, a fost prezentată în “Dulgheri…”.
Preferata mea e Franny. :D