bookblog.ro

---

Evanghelia dupa Isus Cristos

Scris de • 14 November 2006 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Jose Saramago
Rating: 5 stars

Jose Saramago Evanghelia dupa Isus CristosSunt relativ constienta de riscul ce mi-l asum scriind despre aceasta carte. Am citit despre felul si motivele pentru care a fost interzisa si am asistat la reactii aproape violente pentru a distruge, pana la urma, o carte. De aceea pentru cei ce nu admit umanizarea lui Isus, aceasta carte va fi considerata cu siguranta mai degraba o blasfemie decat o forma de literatura.

Saramago pune in scena povestea biblica dintr-o dubla conceptie. Cea mai evidenta, si cea care a scandalizat de la inceput, este cea istorica. Viata este prezentata conform realitatilor vremii, personajele nu sunt idealizate dupa trasaturile sociale moderne, ci devin simpli oameni ai timpului lor. Dar aceasta perspectiva istorica este insa dublata de una mistica, pentru ca Saramago pastreaza totusi divinul si il pune la baza intregii lumi istorice, pe care o construieste cu atata migala, impotriva conceptiei general inradacinate.

Viata de familie a tanarului cuplu evreu este una obisnuita, iar Isus se naste ca oricare alt copil. El este prezentat de la inceput ca o victima, amintind mereu de Batranelul Timp al lui Thomas Hardy si nu are un comportament de sfant: se dovedeste incapabil sa-si ierte familia si traieste o viata de desfrau (dupa normele crestinismului) cu Maria Magdalena.

Intalnirea din barca, ce reprezinta in viziunea lui Saramago cele 40 de zile in pustie, dintre Dumnezeu, Diavol si Isus este cutremuratoare. Diavolul nu este altceva decat cel ce are curajul sa-si asume relele, dand in schimb dovada de mai multa mila decat Dumnezeu. Dumnezeu ii comunica lui Isus ca va fi sacrificat pentru ca crestinismul sa se extinda, iar acest sacrificiu nu va fi singurul, ci va fi insotit de sacrificiul apostoliilor sai, martiriilor, a cruciadelor si a Inchizitiei. Cu precadere in aceasta conversatie se contureaza viziunea caricaturala pe care a vrut Saramago sa o dea intregii carti: constradictiile biblice in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu, duse la extrem, transformandu-l pe acesta intr-un zeu dornic de fast, varsare de sange si violenta.

Felul in care introduce Saramago relatiile sexuale intre protagonistii carora aceste atribute le sunt negate de crestinism, transformarea lui Iuda intr-un personaj pozitiv sau refuzul de a-l invia pe Lazar, pentru ca nimeni nu merita sa moara de doua ori, arunca o lumina noua si proaspata asupra aspectelor practice ale Bibliei.

Stilul folosit de Saramago este unul extrem de solicitant, dar in acelasi timp foarte bine inchegat, fara scapari, aproape melodios. Uneori este usor dificil sa urmaresti o conversatie intre trei personaje, fara sa ai ca ajutor nici un semn de punctuatie, dar cu un pic de exercitiu si obisnuinta acest stil isi dovedeste mai degraba calitatea de a tine mintea intr-o goana continua spre punct, decat de a crea confuzii.

Este o carte completa, combinand inovatiile de limbaj, de structura cu cele religioase. Este o lectura incarcata de sarcasm, de fina ironie si de mult curaj. Ma abtin insa de la a o recomanda, ci prefer sa las pe fiecare sa aleaga daca vrea sau nu sa citeasca o asemenea carte.

Reviewer: Ana-Maria Petritan

Citeste cele 50 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Laura spune:

    Felicitari, Ana-Maria! De doua ori te felicit, o data pentru recenzie, si a doua oara pentru ca ai avut curaj sa alegi aceasta carte.
    Si mie imi place foarte mult Jose Saramago, pentru stilul sau aparte, pentru umanismul sau si pentru subiectele inedite ale romanelor sale. Pot spune ca Evanghelia dupa Isus Cristos este o carte importanta pentru mine pentru ca mi-a oferit o alternativa la ceea ce e “general acceptat” in privinta misticii crestine. Este, intr-adevar, asa cum remarci tu, o chestiune de alegere, intre a citi sau a nu citi aceasta carte. Nu poate fi digerata oricum.
    Ai citit, cumva, Eseu despre orbire, de acelasi autor? Daca nu, ti-o recomand cu caldura.

    raspunde

  2. Ana-Maria Petritan: imi spui si mie, te rog, cine nu admite umanitatea lui Hristos? Presupun ca te referi la cei care sunt crestini de vreme ce mai departe spui ca “aceasta carte va fi considerata cu siguranta mai degraba o blasfemie decat o forma de literatura”. In crestinism nu se neaga umanitatea lui Hristos, ci din potriva, se pune accent atat pe umanitatea Sa, cat si pe dumnezeirea Sa deoarece Hristos este in acelasi timp si Dumnezeu, si Om. Faci confuzie intre crstinism si gnosticism. Gnosticii afirmau fantaziasmul lui Hristos, adica lipsa de trup fizic in Iisus Hristos. Aceasta carte este foarte buna atata vreme cat discernamantul nostru ramane intact, abolind presupozitiile fantasmagoreice ale domnului Saramago. Insa, daca aceasta carte ne modifica viziunea mistica asupra crestinismului, atunci trebuie sa ne intrebam daca stim sa discernem sau nu, daca avem o anumita cultura teologica.

    Laura: Spune-mi si mie, te rog, ce “alternativa la ceea ce e “general acceptat” in privinta misticii crestine” ti-a oferit aceasta carte? Aceasta carte trebuie privita ca pe o simpla fictiune, nascocire, inventie ce nu are corespondent in realitate. Ea nici macar nu se vrea a fi un tratat asupra crestinismului. Este doar un exercitiu imaginativ menit sa induca in eroare pe cei slabi de inger, pe cei care nu mai au nici un fel de cultura teologica. Astfel de carti apar pe fondul unei enorme lipse de cultura teologica a omului de azi. Din acest motiv au si un anumit succes. Cartea nu se bazeaza pe nici un temei. Iar daca unora le place sa creada in supozitii si afirmatii lipsite de temei, atunci e grav, inseamna ca nu mai avem nici un simt al adevarului.

    raspunde

  3. Ana-Maria spune:

    Mersi mult Laura. Si mie imi place mult Saramago, dar din pacate nu am apucat sa citesc Eseu despre orbire. Dar o sa urmez recomandarea ta si promit sa o citesc.

    O zi frumoasa :)

    raspunde

  4. xxxxxxxx spune:

    De la ce secta esti fetito?
    Nu are rost sa-mi bat capul cu tine sa-ti explic mai multe, dar pot sa-ti spun doar ca nu citesti ce trebuie pt un om normal

    raspunde

    • Abian spune:

      ‘nu citesti ce trebuie pt un om normal’….ce!? da ce cristos citeste un om normal? reviste tabloide!?
      Trebuie sa citim orice fara discriminare, nu sa ne rezumam la biblie doar pentru ca ea sustine ca e singurul adevar…..

      raspunde

  5. Dana spune:

    Domnule Ilie Catrinoiu,

    ma intereseaza afirmatia dvs conform careia lumea de azi sufera de o lipsa de cultura teologica. Este in esenta o afirmatie corecta, insa a suprapune in acest context valorizarea ca “presupozitii fantasmagorice” a lui Saramago mi se pare putin deplasat. Vazand lucrurile simplist, orice scriitor creeaza o realitate paralela, in care ceea ce se intampla este, a fost si va fi adevarat… o realitate care traieste prin ea insasi. De aici si pana la a socoti carte, deci o realitate paralela, ca fiind amenintatoare la adresa unei culturi (crestine — si crestinismul, din cate stiu eu, nu e o religie care sa se bazeze pe misticism, desi admite aceasta orientare ca orice alta religie) este un drum oarecum deplasat. Cum ar putea o povestire alternativa sa “induca in eroare pe cei slabi de inger”… ? Este Saramago un prelat, un reprezentant al BIsericii, este el un sef de secta… ?

    M-as ingrijora mai mult de alte blasfemii, nu de fictiuni care incearca sa explice, sa dea un sens (modern) unor lucruri pe care poate ca scrierile conventionale in acest sens nu le pot explica.

    Iar in ce priveste “simtul adevarului”… ma scuzati, dar odata patrunsi in lumea unei carti, ma gandesc ca majoritatea ne dam seama ca suntem intr-o lume fictionala, altfel ne-am astepta sa ne intalnim pe strada cu Winnetou si Old Shatterhand, asta ca sa duc exemplificarea la un nivel extrem.

    raspunde

  6. Dana, am sa-ti raspund pe scurt:

    1. Daca Saramago ar fi avut ceva cultura teologica, atunci nu ar fi scris o astfel de carte. Este valabil si in cazul lui Dan Brown care a fost desfiintat de numerosi istorici ai Bisericii din intreaga lume. Asadar imi permit sa spun “presupozitii fantasmagorice” atunci cand ma refer la Saramago. Un om care stie ce e teologia nu isi permite nici macar sa glumeasca pe seama trecutului crestin, dar sa mai scrie o carte in care sa ne propuna el o noua viziune asupra unei religii. Religia nu e nici ideologie si nici sistem filosofic inchis in care oricine poate sa combata propriul trecut. In religie daca nu esti capabil sa te recunosti si sa te incadrezi in trecut, atunci esti antireligios. Clar.

    2. Eu nu pot sa vad lucrurile simplist atunci cand vine vorba de crestinism sau de religie in general. In crestinism nu exista realitati paralele. Biblia nu este un roman sau o culegere de povesti asa cum probabil crede Saramago. Biblia este o carte inspirata in mod direct de Dumnezeu unor oameni credinciosi.
    Din acest motiv mi se pare stupid sa se perverteasca personaje si intamplari biblice cu instrumente ce tin de inspiratia pur umana si decazuta. Nu vad nici o logica.

    3. Nu ai de unde sa stii acum daca aceasta carte este sau nu amenintatoare la adresa unei culturi de 2000 de ani. EU NU AM SPUS ACEST LUCRU. Eu am spus doar ca unii mai slabi de inger pot fi indusi in eroare. Insa sa stii ca in romane se fabrica marile idei ale viitorului, nu in tratate de viitorologie pe care nimeni nu le intelege.

    4. Ziceti dvs: “crestinismul nu e o religie care sa se bazeze pe misticism”. EROARE MARE, Dana!!! Misticismul (extazul, trairea) este chintesenta crestinismului. “Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”, spune Sf. Ap. Pavel. – aici se vede clar extazul, misticismul.

    5. Intr-un roman suntem intr-o lume fictionala, dar sa stiti ca subconstientul nostru lucreaza fara sa ne dam seama pe baza celor citite in trecut si niciodata nu poti sa stii ce vei putea deveni peste 30 de ani.

    6. Eu nu condamn cartea ca forma de literatura dupa cum am mai spus ca ea este foarte buna atata vreme cat nu ne zdruncina discernamantul, insa vroiam sa trag un semnal de alarma asupra modului in care trebuie sa privim asemenea carti. Inca o data o spun: ideile viitorului se fabrica in romane, nu in tratate de viitorologie pe care nimeni nu le intelege.

    Imi pare rau daca am spus prea multe. Am incercat sa fiu cat de cat succint.

    raspunde

  7. Laura spune:

    Ce inseamna ca nu citim ce trebuie? Ce inseamna oameni normali? Pai eu spun sa dam foc la carti in piata publica si sa il chemam pe Torquemada sa oficieze ceremonia!
    Ce argumentatie ai, xxxxxxx…? Ai citit macar cartea, ca despre asta se vorbeste aici…
    Aici vorbim despre carti si aici nu este un site religios. Daca ai ceva de spus despre autor sau despre valoarea literara a cartii, o poti face fara probleme. Discutia despre religie nu isi are locul aici.

    raspunde

    • Manta Nicu spune:

      Ca unul care am învățat de-a lungul anilor sa citesc printre rânduri,am înțeles si îmi este foarte clar ca de fapt ceea ce urmărite nu este literatura si promovarea cartilor ci descreditarea Dumezeiri lui Isus si spre asemenea sunteți pornită împotriva crestinismulu. Iar pentru toti cei ce cunosc adevarul despre Isus si CRESTINISM este clar cine este in spatele acestei acțiuni.

      raspunde

  8. Cristims spune:

    José Saramago
    Portugal
    b. 1922

    The Nobel Prize in Literature 1998

    ” Eu nu pot sa vad lucrurile simplist atunci cand vine vorba de crestinism sau de religie in general. In crestinism nu exista realitati paralele. Biblia nu este un roman sau o culegere de povesti asa cum probabil crede Saramago.”
    “Cartea nu se bazeaza pe nici un temei. Iar daca unora le place sa creada in supozitii si afirmatii lipsite de temei, atunci e grav, inseamna ca nu mai avem nici un simt al adevarului.”

    Biblia e o carte? Se bazeaza pe vreun temei? Ai dovezi?

    Apropo, un adevarat Crestin nu arunca piatra… ca se stie cu pacat!

    Si mai intoarce si obrazul celalalt in umilinta.

    Sau poate ma insel…

    raspunde

  9. Laura spune:

    xxxxx…, daca citim carti care nu sunt pe placul tau, asta nu ne face sectanti!

    raspunde

  10. Cristims spune:

    “. Eu nu condamn cartea ca forma de literatura dupa cum am mai spus ca ea este foarte buna atata vreme cat nu ne zdruncina discernamantul, insa vroiam sa trag un semnal de alarma asupra modului in care trebuie sa privim asemenea carti. Inca o data o spun: ideile viitorului se fabrica in romane, nu in tratate de viitorologie pe care nimeni nu le intelege.”

    Ti-e frica de carti? Ti-e frica de spiritul liber?

    Astea sunt idei preconcepute, o frica absurda a cuiva ce nu vede dincolo de cutie. Deschide ochii! Nu crede orbeste in tampenii. Chiar nu poti sa realizezi cate aberatii debitezi?

    Romanele care “nu ne zdruncina discernamantul” sunt bune? Dar filmele? Dar muzica? Dar pictura? Dar sculptura? Si astea sunt bune doar sa “nu ne zdruncine discernamantul”?

    Ti-e frica de ele? Asta pentru ca nu cunosti spiritul uman indeajuns! Nu orice carte nu orice film, nu orice pictura e mana diavolului, in unele zac adevaruri pe care unii nu le vad sau nu pot sa le vada (sau nu vor).

    Mie mi-e frica de gandirea dumitale domnule! E o gandire care a creat inchizitiia, a aruncat europa in bezna 500 de ani, a provocat cruciade si a omorat oameni in numele religiei! Este o gandire fanatica, exact opusul gandirii libere care sta in spatele unor astfel de opere de arta.

    Religia noastra (Ortodoxa), Dumnezeul nostru, nu exclude liberul arbitru, sa nu uiti asta!

    raspunde

  11. Cristims: Ma crezi habotnic, extremist, fundamentalist, dar nu sunt. Imi pare rau, te inseli. Nu condamn libertatea de expresie, ci din contra. Imi pare rau daca asta ai inteles din ce am zis, dar te inseli. Daca Biblia e carte sau daca se bazeaza pe temei? Imi pare rau, dar mai documenteaza-te!!! Stai calm ca nu sunt criminal. Si nu gandirea mea a aruncat europa in bezna. Nu sunt fanatic si nici vreun dusman al gandirii libere. Eu nu am spus ca trebuie sa se interzica astfel de carti. As fi imbecil daca as sustine acest punct de vedere ingust. Imi pare rau, dar m-ai inteles gresit.

    raspunde

  12. Si inca ceva: spui ca un adevarat crestin nu arunca piatra ca se stie cu pacat. Iti spun eu cum e: un crestin adevarat poate sa dea si cu anateme si sa traga si palme la nevoie. Dar imi pare rau ca ma crezi fanatic si extremist pentru ca nu sunt. Vad ca se ajunge la interpretari eronate si nu imi place. Imi pare rau ca m-ai inteles gresit.

    raspunde

  13. julya spune:

    Din pacate nu am citit aceasta carte, sper ca o voi face in curand. Celor care sunt sceptici, si vad crestinismul cu ochi “prea buni” le-as recomanda cartile scrise de Christopher Knight si Robert Lomas: Cartea lui Hiram, Secretul lui Hiram, Aparatul lui Uriel, Dezvaluirea secretului lui Hiram. In aceste carti veti gasi dovezi puternice despre ce este de fapt crestinismul si care a fost adevarata “fata” a lui Isus, si s-ar putea ca unii sa fie “zdruncinati” in credinta lor. Nu am vrut sa fac reclama la carti, dar ar trebui sa ne dam seama cu totii ca Biserica este o forma de manipulare a maselor. Parerea mea.

    raspunde

    • Manta Nicu spune:

      Adevarata “forma de manipulare in masa” este afirmatia din grădina edenului:”oare a zis Dumnezeu cu adevărat ?” Odată ce a reușit sa pună aceasta întrebare in mintea omului,diavolul a creat cea mai perfecta forma de manipulare in masa.

      raspunde

  14. Ana-Maria spune:

    @Julya – iti recomand cu caldura Evanghelia dupa Isus Cristos :)

    raspunde

  15. enitharmon spune:

    Pe mine m-a “rupt” Intermitentele mortii. Jos Palaria!

    raspunde

  16. julya spune:

    @Ana-Maria – Am reusit sa achizitionez cartea si sa incep s-o lecturez. Am o intrebare: am inteles eu bine? Saramago plaseaza nasterea lui Isus undeva dupa Paste, nu in Decembrie?
    Poate pana ajung la finalul cartii voi mai reveni cu ceva intrebari lamuritoare :)

    raspunde

  17. Ana-Maria spune:

    @julya – eu am citit cartea cu ceva timp in urma si din pacate nu iti pot da un raspuns sigur, dar…:)

    dupa cum probabil te-ai convins saramago trateaza un pic mai altfel evenimentele biblice.
    luand in vedere acest aspect, e foarte probabil ca saramago sa fi plasat nasterea lui Isus in jurul pastelui si anume primavara.

    in plus, in trecut, nasterea lui Isus a fost serbata de paste. cu timpul aceasta sarbatoare s-a suprapus cu sarbatoarea nasterii lui mithras.

    ar mai fi si cativa care au calculat durata sarcinii Mariei si au stabilit ca data corecta a nasterii ar trebui sa fie undeva intre martie si iunie.

    astept si alte intrebari si sper sa pot raspunde la ele :)

    lectura placuta!:)

    raspunde

  18. julya spune:

    @ana-maria – multumesc mult! Am mai avansat un pic cu lectura si imi place foarte mult cartea. Noroc cu bookblog si recenzia facuta de tine, pentru ca altfel nu as fi citit aceasta carte. Si ar fi fost pacat, pentru ca merita (din punctul meu de vedere :) ).

    raspunde

  19. Ofidron spune:

    Oricat de fictiune este ,,Evanghelia dupa Isus Cristos”, marile ei merite raman mesajul, continutul ideatic, capacitatea de a oferi teme de gandire cititorului. Cartea lui Saramago este o binevenita invitatie la prudenta inainte de a accepta ceea ce e indeobste tinut la mare pret. In rest, detractorii acestei carti nu se prezinta mai bine ca deobicei cand au de aparat crestinismul. Cine sustine ca Biblia este revelatie divina, nici macar nu a citit-o. Sau daca a citit-o, a facut-o bine indoctrinat in prealabil. Si ar face mai bine sa nu ii atace pe cei slabi de inger, nu de alta, dar sa nu loveasca in proprii aliati de nadejde.

    raspunde

  20. teo spune:

    O carte buna trebuie sa fie buna din toate punctele de vedere. faptul ca este buna dpdv literar, dar este o blasfemie la adresa divinitati Domnului Isus, mi se pare un motiv sa-i dam foc.

    raspunde

  21. mariana spune:

    teo, cred ca ai dreptate si apreciez comentariul tau. nu cititi asa ceva. este o carte care va indeparteaza de ADEVAR si de DUMNEZEU. pacat ca se publica toate tampeniile. ne va bate dumnezeu

    raspunde

    • Ioana spune:

      Ce stii tu de fapt despre adevar? Nu te-ai nascut Iisus, sau Dumnezeu si conform Bibliei mintea umana e incapabila sa inteleaga drumurile Domnului, asa ca cum te trezesti tu sa interzici celorlalti ceva, sa cenzurezi? De unde stii tu, ca doar Domnul a lasat, ca cartea asta nu are nici o valoare? Poate asta-i voia lui.
      Care este programul vostru zilnic? Va sfatuiesc sa nu puneti vreodata mana pe vreun ban ca sunt ochii Diavolului, sa nu va uitati la televizor ca acolo isi face salasul Diavolul, si sa mergeti voi…niste genii, intr-o manastire citind mereu cum Eva, pacatoasa Eva a facut nu stiu care pacat si Adam, care saracul n-avea nici o vina au fost alungati de mult prea milosul Dumnezeu pentru ca au muscat un mar…..Lectura placuta, si sper sa va inteleptiti spre a dobandi bogatiile Domnului asa cum mult prea sfanta Biblie va indruma.

      Apropo, draga Mariana, parca crestinii adevarati daca chiar sunteti desi nu cred ( crestiniii nu condamna, nu judeca..il lasa pe Dumnezeu), nu ar trebui sa jigniti si sa injurati … Magarii!?

      raspunde

  22. mariana spune:

    magarii de oameni nebuni. cred ca o carte, trebuie pe langa valoare literara sa aiba si valoare ca si continut, aici insa e vorba de blasfemie, de ci dati-i foc. nu cititi asa ceva. este o carte care va indeparteaza de ADEVAR si de DUMNEZEU. pacat ca se publica toate tampeniile. ne va bate Dumnezeu

    raspunde

  23. Andrei Rosca spune:

    !!! Ultimele 3 mesaje au fost scrise de aceeasi persoana. Teo si Mariana sunt doua identitati ale aceluiasi istet care, se pare, are si ceva probleme cu fanatismul. Amice, data viitoare cand vrei sa faci pe desteptul schimba macar e-mailul pe care il lasi odata cu comentariul.

    Nu de alta, da’ e chiar ciudat ca si mariana si teo sa aiba aceeasi adresa iar Mariana sa spuna “Teo, cred ca ai dreptate” inainte ca acel comentariu al lui Teo sa fie aprobat si sa apara pe bookblog.

    In plus, dupa ce iti schimbi adresa de pe care trimiti, te vei lovi de problema numarul doi: ai acelasi IP. Vezi ca si a face pe desteptul e o arta iar tu esti departe de a fi un artist.

    Primul si ultimul avertisment.

    raspunde

  24. no name spune:

    ..ca sa incep simplu…credeti ca aveti o religie bazata pe fundamente reale-mergem la biserica si ne rugam si asteptam raiul…e ca si cum am inerca sa il pacalim pe dumnezeu(eu te servesc o viatza ca sa primesc o viatza buna pe lumea cealalta(religia multora e bazata pe principii iluzorii)…si ca sa fiu si in aceasta discutie despre carte..sunt conceptii noi..deci cine vrea sa citeasca nu e interzis ..din orice se poate lua lucrusi bune doar sa stii ce sa alegi..si in ultim grai va zic..ISUS NU A CONSTRUIT O BISERICA..CI O RELIGIE (cristos=>crestinism)

    raspunde

  25. roxana spune:

    asta se intampla daca lumea nu mai citeste.
    nu mai e nimeni la curent cu literatura.

    raspunde

  26. alina spune:

    imi place ultimul comentariu…si recenzia bineinteles…cred ca o sa fie interesanta cartea!

    raspunde

  27. Ana-Maria spune:

    @ alina – cu siguranta o sa fie! :)

    raspunde

  28. SILVIU spune:

    ISUS NU A SCRIS NICIODATA O CARTE DAR DESPRE EL SA SCRIS MILIARDE DE CARTI .NU A COMPUS NICIODATA UN CANTE , DAR SUNT MILIARDE DE OAMENI CARE II ADUC LAUDA PRIN CANTARILE LOR . NU A CONSTRUIT NICI O BISERICA DAR SE DAR IN NUMELE LUI SE CONSTRUIESC BISERICII PE INTREG PAMANTUL . EL FIU DE DUMNEZEU , A VENIT IN LUMEA NOASTRA TRAIND CA OM ADUCAND OMULUI IMPACAREA CU DUMNEZEU TATAL . SE VA INTOARCE PE PAMANT DAR VA VENI CA JUDECATOR JUDECAND OMUL PTR FIECARE CUVANT SI FAPTE

    raspunde

  29. daca si biblia cuprinde elemente de magie, parapsihologie, astrologie, stintifico-fantastice si nu a ramas nimic palpabil, concret pentru umanitate cum se face ca atatea milioane de oameni cred in ele ?

    raspunde

  30. Pentru 24. Este adevarat ca iisus a construit o religie dar cum ii faem sa inteleaga pe capii bisericilor din intreaga lume ca au denaturat si deturnat intelesul transmis de iisus ? Au construit atatea biserici prin care subjuga omul acumuland bogatii imense despre care doar partial stim in ce scop le folosesc. Pai asemenea invataturi a transmis iisus ? Adevaratii duhovnici si sfinti sunt cei care au luat si iau calea pustiului, padurilor, muntilor etc fara a cersi nimic de la cei in viata care ajung la ei si carora le imprumuta sau transmite din efectele benefice acumulate prin spirit de la Dumnezeu. Cartile sunt scrise pentru a fi citite si fiecare, ca un liber arbitru, selecteaza ceea ce crede ca ii este necesar.

    raspunde

  31. Maria spune:

    Cartea atat de comentata a fost pentru mine una dintre cele mai speciale carti pe care le-am citit, si am citit multe, multe in viata mea. Daca citesti cartea cu mintea deschisa nu ai decat de castigat. Daca esti crestin il vei iubi pe Dumnezeu, nu cel din carte, pe Dumnezeu pur si simplu. Daca esti ateu il vei iubi pe ….. Iisus.OMUL este eroul cartii, cu durerile, visele si neamplinirile sale, cu intrebarile care-i macina existenta. Are atata umanism in ea aceasta carte cat nu au toate scrierile sfinte – si am studiat si Biblia, si Tora si Coranul – la un loc. Indiferent ca o citim ca pe o fictiune sau ca pe o incercare de restabilire a unei istorii cartea ne invata sa fim … oameni. Atat. Si asta ne cere si Dumnezeu. Indiferent care ar fi El. Nu este o blasfemie.

    raspunde

  32. dan spune:

    Iisus demon

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină asupra adevărate-i esenţe. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebuia să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului evreu era aşteptată de multe veacuri. Omul trimis de Iehova trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Noul Testament, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbina casa?

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el este mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30), că are demon (Ioan, 7, 20). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare demonică. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele?

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

    Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om şi trimiterea lor în turma de porci face se ne întrebăm ce a rezultat din intervenţia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, aşa cum intraseră în acel om, sau cum ieşiseră din el pentru a intra în porci, tot astfel puteau intra în oricine altcineva. Pînă la urmă intervenţia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru că duhurile nu au fost distruse cum s-ar aştepta de la cineva cu intenţii bune. În Marcu 5, 12-13 se spune despre duhuri că l-au rugat să intre în porci şi el „le-a dat voie”, considerîndu-l astfel mai puternic decît ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele. Ce s-a întîmplat cu acele duhuri? Cel mai probabil este că ele au intrat în Iisus, el fiind cel care avea putere asupra lor. Dacă Iisus ar fi avut cu adevărat putere de la Dumnezeu şi intenţii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi transferat în porci ca apoi să fie lasate libere. Puterea lui Iisus era prin urmare dată de diavol.

    Un alt episod din faptele acestui om posedat de diavol este cel cu zmochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Să ne imaginăm că un astfel de om merge la casa cuiva şi cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din acea casă pur şi simplu nu au mîncare în acel moment. Apoi cel care a cerut mîncare îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa lor. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care aduce ocară unor oameni pentru că pur şi simplu nu au mîncare atunci cînd el vrea să mănînce? Este răul întruchipat care pur şi simplu nu gîndeşte decît răul. Cazul lui Iisus este tipic demonic. Un astfel de episod s-ar fi soldat astăzi cu a-i da cîteva beţe pe spinare „fiului lui Dumnezeu”.

    Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om referitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Cîţi oameni cred că nu contează ce băgăm în pîntece? Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm acum doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic ce respectă această învăţătură a lui Iisus. De exemplu, un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare lui Iisus pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere faptul că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu să-i îndemne pe oamenii să se complacă în rele iertîndu-le tot timpul fărădelegile? Mai degrabă un spirit demonic face aceasta.

    Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de pedeapsă persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atenţia care se pune pe diavol ca personaj principal şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, sîngele, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Pe cei mai mulţi traumele mentale pe care le implantează în minţi frica, toate aceste aspecte ale suferinţei şi întunericului, îi bîntuie pe oameni toată viaţa. Deşi se spune despre „învingătorul morţii”, că a ajuns acolo la dreapta Tatălui sau, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?

    Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea oamenilor pe rug, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Iisus s-a dus direct în iad de unde nici că-i pasă ce se întîmplă pe pămînt deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin ca fruct al faptelor „mîntuirii lui”. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă, Iisus este demonul care a adus durerea nu mîntuirea.

    Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce suferinţă prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz demonic a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”, Iisus.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi răutatea socială a unor creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre creştini sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului lui Iisus nici nu ştiu practic în mîna cui se află.

    Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi comunişti care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit demonic de care omenirea este influenţată în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipată de demon în viziunea apocaliptică din Noul Testament. „Salvatorul” demonic ne învaţă să ne tîrîm, cum să murim, nu cum să trăim, aşa cum un adevărat fiu de Dumnezeu ar face-o. Demonul Iisus ne-a adus încet şi sigur la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii.

    raspunde

  33. dani_ela spune:

    As vrea sa citesc si eu cartea asta.
    Samarago asta, se pare ca este obsedat sexual, vede scene erotico-sexuale in orice, cu privire la viata lui Isus.
    Crezi ca o sa dai dai drumul la comentariu.?!
    ………………………………………
    Ce zice dan aici,imi intareste mai mult credinta ca Isus este “cel ce vine” sa aduca cununa.Apocalipsa:
    “Iata Eu vin curand si rasplata mea este cu mine….”

    raspunde

  34. Andrei Rosca spune:

    dani_ela, eu am citit de curand Eseu despre orbire, tot de Saramago, si n-am vazut obsesia sexuala de care vorbesti. Au fost cateva scene insa nimic iesit din comun.

    Sau poate ca tocmai Eseu despre orbire e o exceptie… :)

    raspunde

  35. dani_ela spune:

    Andrei,
    da, am recitit/spiciut si asa este nu se leaga de asta, am crezut ca si el zice ca Maria magdalena era iubita lui, filmul despre care am auzit codul lui Da Vinci”, eu nu l-am vazut, sunt sigura ca sti despre ce vorbesc, da este alt autor.
    ……………………………………….
    Eu vreau sa existe Isus ca fiu a lui Dumnezeu si daca nu exista eu Il inventez, pentru ca trebuie sa ma rog si sa-mi incredintez viata in fiecare zi in mana Celui care are putere asupra vietii si mortii.
    Nu se poate sa nu existe Dumnezeu! nu se poate sa fim si sa existam la intamlare, forta din noi este de la Dumnezeu, Duhul Lui ne calauzeste, vrem sau nu; sau duhul celui rau, de asta sunt razboaie si alte nenorociri.

    Tu crezi ca sunt slabi, caractere slabe cei ce cred in Dumnezeu? crezi ca nu sunt capabili sa treaca peste probleme si se refugiaza in ei insisi si se roaga la Dumnezeu sa-i ajute?
    Da, retorica!

    raspunde

  36. dani_ela spune:

    Andrei, ms.pentru raspuns :)

    Si eu cred ca trebuie sa fi puternic sa ai credinta, cand nu crezi in nimic atunci esti slab, esti pierdut, fara tinta, in deriva si cel mai grav este ca omul nu-si da seama de asta pentru ca nu stie cum este altfel.
    O zi excelenta tuturor!

    raspunde

  37. daimon spune:

    trist, trist, trist! ma refer la multe dintre comentarii. si daca tot nu exista un criteriu, iata, imi dau si eu cu parerea- cartea este geniala, scrisa parca intr-o intr-o singura noapte, atat este de consecventa si egala cu sine. sunt multi scriitori care nu pot tine un personaj pana la capat, dar iata!Saramango pare a fi foarte intelegator si simtitor la drama lui Isus, foarte abrupt insa la ideea de Dumnezeu. dintre toate personajele, Dumnezeu este demonizat, lucru usor de inteles daca vezi o data lumea pentru ceea ce este.admirabila mi s-a parut abordarea misoginismului. relatia Maria-Iosif e total opusa celei dintre Isus si Magda, cea din urma nu poate fi privita decat ca un deziderat asa utopic cum este. m-a mirat putin faptul ca intr-adevar miraculosul este pastrat, dar cred ca a avut ca scop literar doar contrastul. cu alte cuvinte nu cred ca Saramago vorbea serios cand aducea in discutie minunile. cartea aceasta nu poate fi inteleasa, cu atat mai putin traita cum se cuvine de oameni care nu au notiuni elementare de istoria ideilor, istoria religiilor, diavolului etc., pe cativa de mai sus o sa-i primeasca poate SF. Petru cu placere in Rai pe baza de minte odihnita- de-aia-mi plac mie gnosticii. felicitari pt recenzie:)

    raspunde

  38. Ama spune:

    multumesc mult daimon :) si pentru felicitari, dar mai ales pentru ca mi-ai dat idei noi de interpretare a romanului :)

    raspunde

  39. pan spune:

    Nu cred ca crestinismul a fost originar demonic insa a ajuns demonic in mainile celor care au pus mana pe el.

    raspunde

  40. Pingback: Philippe Muray – un spirit liber « Radical & hipercritic

  41. Pingback: Cărţi, muzică, soare şi lubeniţă « Aiureli (ne)jurnalistice

  42. Andra spune:

    Pt DAN:

    “…Doamne, ajută-ma. El însa, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mânâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voiesti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.”
    Ai sărit finalul,adică partea în care este tămăduită.Vorbele lui Iisus sunt o încercare.Toate acestea au rol de pildă,aici e vorba despre pilda unei femei pagâne(grecoaică) care se smereşte şi îşi pune credinţa în Iisus,Dumnezeu.Tocmai asta era ideea,că oricine e ascultat,dacă are credinţă.
    Ai mai zis apoi că ” cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens”.Cum zice Iisus,Împărăţia Sa nu-i din această lume.El a promovat legea iubirii,nu a judecăţii.Dacă regretul e sincer şi credinţa tare(ca a femeii canaaneence),Dumnezeu iartă şi ajută.Se mai spune că ,dacă ar fi după fapte,nimeni nu s-ar mântuii…
    Oricum,se vede că eşti bine intenţioat,dar scoţi lucrurile din context.
    Să ne lumineze Dumnezeu pe toţi!

    raspunde

  43. nelu spune:

    va salut , intimplator am dat peste acest sit, eu sunt un sustinator al lui ISUS si ca semn de respect zic ca fiecare are drepul sa creada”” ce vrea , dar va intreb ,de fapt intrebari sunt mai multe, pentru inceput ;de unde credeti voi ca vine influenta binelui si raului?

    raspunde

  44. Sandu spune:

    In toate scolile lumii se invata despre filozofii si invatatii atei carora satana le-a dat puterea si ei fac romanele dupa placerea lui satana,iar omul crezanduse intelept,pe acestia ia studiat,i intelege si crede in ei.este lucrarea lui satana sai duca pe oameni in eroare ca sa nu creada in Iisus.Iar oameni din scoli inalte cred filozofia satanica fara sasi dea seama crezanduse intelepti prin aceata tactica.pacat…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro