bookblog.ro

---

Foamea

Scris de • 14 September 2007 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Knut Hamsun
Rating: Knut Hamsun - Foamea rating - recenzii carti

Knut Hamsun - Foamea - recenzie cartiInspirat de experiente traite de autor insusi, romanul lui Knut Hamsun sta sub semnul foamei si al nebuniei iminente. Elementele autobiografice se impletesc discret cu fictiunea, conferind naratiunii veridice accente contemporane.

Personajul central si singurul, in fapt, al romanului este un scriitor inca tanar, aflat in pragul disperarii, lipsit de orice fel de resurse pentru a se intretine. Sarac lipit, vagabondul lui Hamsun traieste de pe o zi pe alta numai si numai datorita hazardului. Om inteligent de altfel, singura lui arma este scrisul, pe care il si foloseste uneori, punandu-l in slujba unui ziar, al carui director, "Comandorul", il rasplateste cu marinimie pentru munca depusa.

Incapabil sa ramana sub un acoperis mai mult de cateva saptamani, el hoinareste pe strazile din Christiania, in cautare de hrana: "Imi era ingrozitor de foame. Pe strada am gasit o aschie de lemn si am inceput s-o mestec. Aceasta mi-a ajutat. Oare de ce nu ma gandisem mai demult la asa ceva?" Senzatia acuta de foame nu dispare totusi si singura scapare ar fi redactarea unui material pentru ziar. Inspiratia insa nu tine cont de factorii fiziologici imperiosi si apare doar rareori, furnizandu-i, in acelasi timp, idei, ca de exemplu, nastrusnicul articol despre cunoasterea filosofica, care nu ar putea nicidecum sa-i potoleasca focul din pantece.

"Scaparea", alinarea lui si-o gaseste in propriile cuvinte. Fie ca se cearta sau se incurajeaza, monologurile lui interioare au fost considerate precursoare ale celor intalnite mai tarziu in proza unui Franz Kafka, de exemplu. Extravaganta logicii sale e cu atat mai impresionanta cu cat isi realizeaza scaparile, in fata carora se preda in mod constient: "Si gandurile incep din nou sa-mi rataceasca. Imi dadeam tot timpul seama ca vorbeam fara sir si nu rosteam nici un cuvant pe care sa nu-l aud si sa nu-l inteleg. Mi-am zis : iarasi vorbesti fara noima ! Dar nu aveam incotro. Era ca si cand as fi fost treaz, dar as fi vorbit in somn. Capul imi era usor, nu ma durea, absolut degajat, si gandurile nu-mi erau deloc confuze. Am luat-o iarasi razna si nu am mai opus nici o impotrivire."

Posedand o imaginatie debordanta, hoinarul infometat isi construieste, ca un copil trist, povesti pline de magie si glorie, in care povestea de iubire, dupa care tanjeste si de care este inconstient, ocupa un loc primordial. Realitatea face ca in calea lui sa iasa o femeie, dar care se dovedeste a fi o replica inferioara celei plasmuite de fantezia lui. In general, oamenii care se intampla sa se gaseasca pe acelasi drum cu el sunt reci si absorbiti de propriile lor probleme. Neatasat de nimeni si nimic, romanticului ratacitor i-ar prinde bine o schimbare. Pe care un om in situatia lui nu va pregeta sa o imbratiseze si isi va asuma riscuri. Indiferent unde acestea il vor purta.

O recenzie de: Ioana Ristea





Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. eliza t spune:

    m-a facut sa realizez ca dau prea mare importanta unor lucruri superficiale…loved it :)

    raspunde

  2. iarna_pacii spune:

    minunata cartea !

    raspunde

  3. Elf spune:

    superba cartea, am citit-o intr-un suflet (inca multi ani in urma; poate cea mai buna; prima de ce-mi amintesc e cand ma intreba cineva ed cartea preferata- atunci e asta;Brilliant

    raspunde

  4. Anca Micu spune:

    “Foamea” este opera care exprima cu maiestrie aspecte din viata autorului si care imbina intr-un mod plin de rafinament fictiunea si veracitatea pana la contopirea celor doua. Tema principala o constituie evolutia intelectuala a personajului principal intr-un cadru lipsit de suportul material necesar unei existente decente. De remarcat e faptul ca in ciuda acestor lipsuri eroul nu se dezumanizeaza , ci dovedeste o stapanire de sine foarte puternica in relatia cu oamenii din jurul sau in fata carora isi accepta cu demnitate conditia, nedorind mila sau compasiune din partea lor. Ideea de foame se impregneaza in constiinta personajului devenind obsedanta , moment in care se simte abandonat chiar si de divinitate nu doar de prieteni . Cu toate acestea, nu isi pierde insusirea de a fi bun si inclinarea de a face bine renuntand la ultimul ban in favoarea unei persoane nevoiase, chiar daca aceasta inseamna condamnarea sa la inanitie.
    Personajul traieste la granita dintre disperare si nebunie si singura lui arma pentru supravietuire o constituie crearea unei opere literare care sa ii aduca suportul material. Desi dispune de o cunoastere intelectuala imensa, avand chiar argumente prin care il poate combate pe Kant, acesta nu reuseste sa publice nimic, pe de o parte din cauza mijloacelor materiale precare pana la inexistente si pe de alta parte din cauza cititorilor vremii care se limitau la articole scrise ”pe-ntelesul tuturor”. Singurul care crede in el si il susutine atat moral cat si material este directorul unui ziar, “Comandorul”, care nu ezita sa-l rasplateasca vazand starea mizera in care a ajuns.
    Ceea ce face ca acest roman sa fie deosebit este modul in care autorul a reusit sa surprinda aspecte din viata sa, carora le-a impregnat propria imaginatie, creand astfel o opera unica prin stilul narativo-descriptiv precum si prin constructia psihologica foarte bine inchegata a personajului principal.

    raspunde

  5. Cristina spune:

    Cartea aceasta este o capodopera desavarrsita.Am plans pe parcurs si la sfarsit.Este extraordinar cum autorul reuseste sa contureze atat de bine un singur personaj, romanul sa contina doar povestea acestuia si totusi sa nu plictiseasca o clipa. Nu are cum sa nu te sesibilzeze drama aceastui tanar care este dusa la limite extreme.
    Inteligenta de care da dovada atunci cand ramane fara resurse este fara doar si poate o lectie pentru noi toti.Altruismul pe care il poseda chiar si atunci cand nu are nici macar pentru el
    Ce impresioneaza este ca pe parcursul etapelor prin care trece se degradeaza tot mai mult din punct de vedere financiar dar nici odata moral.Este in pragul nebuniei,dar gaseste mereu intoarcerea la realitate prin intermediul pasiunii ,care in conditii limita il resusciteaza aducandu-l la viata .
    Atat de pregnanta este licarirea sa de speranta care doar palpaie .Si de la el avem ce invata toti pentru ca in ciuda conditiilor in care se afla el stie sa se bucure de viata .Sunt momente in care el priveste natura , asculta pasarile, priveste oameni si se bucura sa observe sa se cufunde in ganuri.Ba mai mult se bucura de darul de a fi creator .Este dupa parerea mea un semnal de alarma pentru cei ce se plang de greutati care nu sunt atat de semnificative

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro