Autor: Vladimir Sorokin
Rating:

Gheata, rece ca gheata, inima de gheata" Iertata fie-mi indrazneala, dar dupa ce am rasfoit (e adevarat, doar in prima parte) romanul, ma asteptam la o poveste mult mai violenta. Gheata este construita din patru parti, fiecare cu talcul ei, cu toate ca in cea ultima, desi ne-am fi asteptat la elucidare, nu gasim decat si mai multa ambiguitate.

Romanul incepe in forta, cinematografic, autorul punctand cu precizie trasaturile personajelor esentiale ale fiecarei scene. Cei trei protagonisti ai primei parti: studentul, prostituata si omul de afaceri, sunt atacati violent de cativa oameni care le implanta un topor de gheata in piept, conjurandu-i sa "vorbeasca cu inima". Victimele si agresorii sunt blonzi, cu ochi albastri, reminiscenta a arianismului. Dupa ce sunete guturale le ies din inima, "fratii" cei noi sunt introdusi in lumea unde-si vor trai traiul: animati de dragostea frateasca, acesti initiati sunt hotarati sa-i gaseasca pe cei asemenea lor (toti fiind 23 000, raspanditi in lumea intreaga), chiar daca aceasta inseamna uciderea unor oameni nevinovati, pe parcurs

Intr-o lume in care tehnologia pare sa-l acapareze in totalitate pe om, sa puna stapanire pe cele mai intime resorturi ale sale, aceasta secta propovaduieste comuniunea dintre suflete. Vegetarieni, membrii ei sunt supusi aceluiasi ritual, de transfigurare prin suferinta, conditie sine qua non a crestinismului, de accedere de la o treapta inferioara la una superioara.

Daca in prima parte ne bucuram de abundenta informatiilor si de ritmul alert, in cea de-a doua cadenta scade treptat si ingrijorator. Prezentarea vietii si cautarilor celor angrenati in acest sistem cvasi-totalitar se intinde pe multe pagini, detaliile constand in relevarea diferentelor intre modul de viata al celor care s-au trezit (iubitori, indeplinind slujbe obtinute prin frauda, facand, astfel, orice compromis pentru atingerea telului lor) si cei adormiti (masini de carne, morti vii, traind pentru iubirea carnala, cu temeri, placeri si fetisuri commune).

A treia parte contine marturiile a 16 persoane, de toate varstele si din toate mediile sociale, cu privire la revolutionarul sistem terapeutic Lí«d (= gheata), care ii transforma in fiinte care tanjesc dupa lumina. Ultima parte, restransa, nu ofera solutii, aparand doar ca un nou inceput, alambicat si nelamuritor.

Pledoarie pentru o lume in care firul conductor sa fie iubirea de aproapele, in care teama trebuie abolita (psalmul 23 vorbeste despre inlaturarea fricii; 23 - numar simbolic), lipsit de orice urma de umor, profound dezgustat de societatea de consum, mecanicizata, de existenta unor tabuuri si prejudecati sordide, Sorokin propune o purificare prin suferinta si promite reintoarcerea in eternitate.

O recenzie de: Ioana Ristea