Imparatul Mustelor
Scris de Alin Gogan • 16 October 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: William Golding
Rating:
Acum ceva ani am vizionat un film in care niste pusti de diferite etnii se gaseau izolati pe o insula pustie, unde taiau si omorau cam tot ce prindeau. Ideea unor copiii agresivi aflati singuri intr-un loc in care pot face cam ce le trece prin cap nu m-a incantat la vremea respectiva, dar am aflat totusi ca filmul porneste de la un roman.
Ca si in multe alte cazuri, s-a dovedit faptul ca un film de obicei nu reuseste sa prinda adevarata esenta a unei carti. Niste copii care se alearga cu niste sulite nu prea pun in imagine adevaratele teme ale operei lui Golding (ma refer aici la versiunea din 1990. Mai exista o adaptare cinematografica a romanului realizata in 1963, care am auzit ca ar fi mai buna).
Ideea centrala este extrem de simpla: un grup de copii, aflati pe o insula indepartata (nu stim cum, dar se pomeneste vag despre un cataclism atomic) incearca sa recreeze regulile societatii in care au trait inainte sa devina izolati. In mod treptat, incercarile copiilor cu un simt rational (Ralph si Piggy) vor ceda in fata instinctelor, a simturilor primare si a fortei brute. Copiii urmaresc sa ucida "˜fiara"™ care traieste in inima junglei, nerealizand ca de fapt singura fiara de pe insula este aceea care salasluieste in ei insisi.
Romanul este in esenta o alegorie trista asupra tendintei umane de a reveni in mod violent la instincte, atunci cand omul este pus in fata anumitor conditii: izolare, lipsa unui reper spatial sau temporal.
Aparut in 1954, Imparatul Mustelor este primul roman scris de William Golding, iar acesta cuprinde majoritatea temelor operelor viitoare ale autorului: tendinta de analiza a psihologiei individuale in paralel cu cea colectiva, tentatia folosirii violentei, izolarea si singuratatea din pricina careia sufera copiii, remuscarile profunde, destramarea treptata a ordinii in raport cu uitarea. In timp ce comunitatea de pe insula isi pierde simtul civilizatiei, memoria lui Ralph devine tot mai neclara, ca si cand toti cei aflati pe insula isi pierd umanitatea.
Imparatul Mustelor poate fi in mod evident vazut ca o lucrare moralizatoare, asupra relatiei dintre bine si rau. Insula in care traiesc copiii poate simboliza o gradina a Edenului, unde acestia au toate premisele unei existente armonioase. Arderea accidentala a padurii simbolizeaza dorinta de afirmare a puterii comunitatii umane (in fata divinitatii sau in fata fortelor naturale). Natura raului de pe insula imbraca diferite forme, initial fiind raul reprezentat de necunoscut, apoi de fiara din jungla, pentru ca ulterior, raul sa prinda o forma concreta, reprezentata de capul mistretului, "Imparatul mustelor" ( traducerea literala a Ba'alzevuv, din evreiasca), imaginea diavolului de pe insula. Ca si in prima gradina a Edenului, adevarata natura a raului salasluieste in interior.
Structurarea psihologiei personajelor, naratiunea stricta, rigurozitatea in descrieri si obiectivitatea tradeaza faptul ca William Golding a fost timp de multi ani profesor, inainte de a se dedica scrisului. Cel mai important aspect al romanului sau este faptul ca invita cititorul la o reflectie asupra moralitatii si a structurii societatii umane.
O recenzie de: Alin Gogan
Citeste cele 19 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
“Niste copii care se alearga cu niste sulite nu prea pun in imagine adevaratele teme ale operei lui Golding”/”Imparatul Mustelor este primul roman scris de William Golding, iar acesta cuprinde majoritatea temelor operelor viitoare ale autorului”- afirmatiile nu-ti par contradictorii???
“un grup de copii, aflati pe o insula indepartata (nu stim cum”- ba stim sigur “cum”, trebuia doar sa fim atenti cand citim cartea;
“un film in care niste pusti de diferite etnii”- care diferite, ca erau englezi!?
“memoria lui Ralph devine tot mai neclara, ca si cand toti cei aflati pe insula isi pierd umanitatea.”- cum devine neclara?! Simbolurile nu se interpreteaza cu “ca si cand”, no offence…
Ai cam facut pilaf din cartea asta; daca nu ti-a placut (eu asa am priceput din recenzia ta) de ce ai mai scris despre ea, nu era “ca si cand” era musai, musai… -
sa le luam pe rand (si sa facem distinctie intre film si carte):
-“Niste copii care se alearga cu niste sulite nu prea pun in imagine adevaratele teme ale operei lui Golding†– era vorba despre film (care nu mi s-a parut prea grozav)
-“un grup de copii, aflati pe o insula indepartata (nu stim cum†in carte se sugereaza doar acel cataclism atomic
-“un film in care niste pusti de diferite etniiâ€- adaptarea din 1990 incearca sa dea o diversitate etnica acelor copii (unul era afro-american, altul purta la gat Steaua lui David, etc.)
-“memoria lui Ralph devine tot mai neclara, ca si cand toti cei aflati pe insula isi pierd umanitatea.†– Ralph devine din ce in ce mai confuz pe parcursul cartii, credeam ca asta e evident.
-“Ai cam facut pilaf din cartea asta” – parerea ta -
Am studiat carte in facultate. E foarte interesanta.Imi place ca ai mentionat ca e bazata pe ideea bine si rau. ( si apropo bookblog faceti o treaba excelenta!
-
Si mie mi-a placut foarte mult cartea asta, i-am dat si un vot (merita mai multe!).
Recenzia nu mi-a placut, nu zic ca e pilaf pentru ca imi place pilaful. Chestie de gust pana la urma, nu-i asa?!
Nu mi-a placut (recenzia) pentru ca nu vorbeste despre cartea pe care am citit-o eu. E lipsita de caldura (altceva vreau sa zic, dar sunt harait si nu-mi gasesc cuvintele).
-
@alin: tu ai facut recenzie la carte sau la film? Daca a film, care film, cel din 1963, din 1990 sau alta versiune cu alta sursa de inspiratie?!
Cum ajung copii pe insula e mai mult decat evident: “A fost pilotu ala. Dar nu era in compartimentul pasagerilor, ci in carliga […] Si pilotul? O fi zburat mai departe, dupa ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut sa aterizeze aici. In orice caz, nu cu un avion cu roti […] Pe cand coboram, m-am uitat pe geam. Am vazut cealalta parte a avionului. Era in flacari” SE SUGEREAZA VAG??? -
Pingback: Me, Myself and Skandalouz » Blog Archive » 5 lepse intr-una
-
Mi se pare o carte interesanta,dar filmul nu mi-a placut
-
@ Cristina: Ce fiml ai vazut? Cel din 1963 sau cel din 1990?
-
great book! tocmai am citit’o….sunt curioasa in privinta filmnului,desi,in filme(in general) nu reusesc sa scoate in evidenta anumite trasaturi.+ ca este mult mai important sa’ti creezi tu imaginile atunci cand citesti,decat cand iti sunt date “mura’ngura” intr-un film.
-
nu te supara dar, ai facut praf toata treaba asta, nici macar la facultate nu eram cand am vazut filmul pentru prima data si crede-ma l-am inteles de cateva ori mai bine decat tine…
-
sooper site :X:X
-
Faina cartea…tocmai am terminat’o de citit si e prea mijto…sunt de aceeasi parere cu tine :)
-
Pingback: deconectare! « HappyMask
-
1.Mie mi se pare foarte buna recenzia, dar ce.i drept, de carte nu sunt foarte indragostita. Tema e interesanta dar dupa ce am citit cum vaneaza copii si cum taie gatul porcului, n.am mai mancat toata ziua.
2.Din cate stiu eu, recenzia are caracter personal deci daca altii au alte pareri despre carte atunci am fi interesati(eu cel putin) sa le citim recenziile.
Toate cele bune -
Nu mi se pare deloc buna descrierea. Romanul este mult mai profund..fiecare copil reprezentant o mare putere a lumii…iar insula Pamantul..
-
Pingback: menajeria lui jamrach | DAP
Mihnea spune:
17 October 2007 | 3:17 am
Unul dintre profesorii mei de la masterat, Alan Maley, l-a cunoscut pe Golding. Spunea despre el ca era un om caruia ii placea natura si care rareori vorbea despre romanele sale.