bookblog.ro

---

Intoarcerea caravelelor

Scris de • 19 November 2007 • in categoria Lit. contemporana

Autor: António Lobo Antunes
Rating: António Lobo Antunes - Întoarcerea caravelelor rating - recenzii carti

António Lobo Antunes - Întoarcerea caravelelor - recenzie cartiCei care l-au citit cu mare încîntare pe Saramago se vor găsi surprinzător de apropiaţi de romanul lui António Lobo Antunes în acelaşi timp, cu o tendinţă de a critica luxul imaginativ din Întoarcerea caravelelor. De asemenea, s-ar putea găsi în imposibilitatea de a înţelege, de a separa un fir al întîmplărilor, de a explica lejer "despre ce este vorba în această carte".

Mai întîi, ca în majoritatea cărţilor lui Antunes, este vorba despre Portugalia, regatul Portugaliei în cea mai strălucitoare decadenţă, în cele mai crude culori. Întoarcerea caravelelor aduce secolul al XVI-lea în 1970, iar ce rezultă este un amestec halucinant, diabolic, fabulos: regele Dom Manuel, Vasco da Gama, Diogo Cí£o se găsesc într-o ţară desfigurată, departe de măreţia pe care au visat-o ei. Călătoria lor are aerul rătăcit al carnavalului, e demonstrată ca fiind inutilă şi, după cîteva secvenţe, părăsită pentru fluxul frazelor care nu mai povestesc logic. Astfel, ceea ce pornise ca o reflecţie asupra istoriei Portugaliei, un joc de-a călătoria în timp, s-a transformat într-un lung roman poetic, în care patetismul însoţeşte satira:

"Portul s-a umplut de şalupe şi galere menite să transporte înapoi amărăciunea colonilor, barăcile de pe Insulă s-au golit, şi într-o dimineaţă nu l-am mai găsit pe amiral urmărind supa valurilor cu obişnuita sa concentrare de gabier, cum n-am dat de el nici printre cadavrele îngrămădite la morgă sau cele care se descompuneau libere pe asfalt. M-am informat, îngrijorată, la Compania Apelor şi m-au trimis de la Ghişeul Robinetelor care Picură la Secţia Dispăruţi & Defuncţi, unde un mulatru pirpiriu, care m-a luat cu tovarăşă şi-şi curăţa unghiile cu o scobitoare, a răsfoit un dosar, a răsfoit un cadastru, a răsfoit un caiet cu socoteli de băcănie, s-a cufundat în contemplarea savantă a unei hărţi pliabile, a jurat că o să trimită răspunsul, pe căile competente, la ghişeul Planificării Socialiste, etajul patru, imediat după ghişeul Ţevilor Sparte..."

Apoi, acest continuum, deşi ignoră regulile de ordonare a naraţiunii şi simţul comun al lui "cum ar trebui să fie textul", nu e lipsit de sens sau de rigoare. Fiecare frază interminabilă o prinde pe următoarea cu o anti-logică incontestabilă, tot aşa cum este firesc ca decăderea cea mai cumplită, mizeria şi tristeţea, "savoarea noroiului" să apară împreună cu nostalgiile cele mai delicate şi scenele de o frumuseţe încremenită.

Pînă la urmă, acesta este marele atu al lui António Lobo Antunes, că face posibilă coexistenţa contrariilor în text, fără stridenţe sau aere demonstrative. Romanul lui se confundă cu ţara imaginară Portugalia, mizeră şi luminoasă, umilă şi grandioasă. Eroii săi, îmbătrîniţi şi îmbolnăviţi de viciu şi aşteptare, nu sunt tocmai salvatorii unui imperiu, dar voinţa lor de a trăi într-o realitate care nu îi recunoaşte (regele Dom Manuel şi Vasco da Gama ajung între "cincizeci de Copernici", la spitalul de psihiatrie) le recondiţionează statutul.

Poate cel mai ambiţios roman fără subiect, Întoarcerea caravelelor a însemnat, în ce mă priveşte, contactul cu altă manieră de a gîndi şi de a scrie ficţiune. Inevitabil, îţi schimbă şi maniera de a citi, descentrează atenţia, face apel la alte relaţii decît cele logice. E un roman pe care îl recomand fără reţineri.

Scrisa de Mihaela Butnaru





Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. cristian sirb spune:

    Într-un fel, nu e rău că nu scrie toată lumea aşa bine ca tine, stilul unora care se limitează doar la “a spune din casă” te pune mai bine în lumină. Tu chiar te ocupi şi de text, de stil, de abordare. Nu tragi cu ochiul doar la coperta a patra, cum se practică.

    Revin după ce termin de citit cartea.

    raspunde

  2. Mihaela spune:

    Ai început deja să citeşti? :)
    Nu înţeleg la ce te referi cu “a spune din casă” – la spoiler, la rezumat?
    Altfel, mulţumesc de aprecieri, un motiv bun să scriu la fel sau mai bine.

    raspunde

  3. cristian sirb spune:

    Sfat> a se citi cu moderaţie. Nu că ar face rău, Doamne apără, ci ca să mai rămână şi pentru mâine.

    raspunde

  4. Mihaela spune:

    Citesc acum “Manualul inchizitorilor”. Înainte, trăgînd cu ochiul la cronici, nu credeam că influenţa lui Faulkner – pe care a declarat-o/recunoscut-o Antunes- există, dar probabil că în cartea asta apare cel mai clar. Şi nu e un reproş, nu încă.

    raspunde

  5. cristian sirb spune:

    Cui îi pasă? L-a depăşit. Faulkner nu are nici pe departe flexibilitatea şi muzicalitatea lui Antunes. Ah, nici poezia! Ar trebui să mai trăiască o dată ca să ajungă acolo. America de Sud i-a luat-o hăăăăt îninte.

    Fiecare carte este situată sub “influenţa” alteia/altora precedentă(e)ei.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro