Autor: Helen Fielding
Rating:

Personal, m-am ferit îndelung de această carte. Şi nu pentru că m-aş feri să citesc literatură uşoară (chick lit, să fiu mai exactă) sau pentru că mi-am trasat "reguli" de lectură elitiste, ci pentru simplul fapt ca eram sătulă de Bridget Jones încă înainte de a avea şansa să o citesc.

Pe Bridget am cunoscut-o foarte bine la orele de traductologie de la facultate, unde romanul lui Helen Fielding a fost ales pentru a fi tradus de către elevi. Puricarea textului, infinitele variante, m-au făcut să cunosc atât de bine primele capitole încât să fiu capabilă să le recit pe de rost.

La toate acestea s-a adăugat bombardarea mediatică cu acelaşi subiect: oriunde te întorceai era Bridget Jones, în librării, la cinematografe, la televizor. Şi după ce am aşteptat răbdători să treacă valul de nebunie, ca după un cutremur, s-a iscat un veritabil tsunami şi ne-am văzut îngropaţi de o serie de Bridget Jones, mai mult sau mai puţin reuşite, amuzante sau penibile, dar toate ţintind spre acelaşi premiu (brand de femeie modernă) şi acelaşi public feminim (shopaholic).

Şi astfel Bridget Jones şi-a pierdut din culoare şi strălucire, umbrită de atâtea falsuri. Şi tocmai de aceea am ales să mă întorc abia acum asupra lecturii romanului: să văd şi eu motivul schimbării la faţă a imaginii femeii moderne.

Am pornit lectura cu un handicap evident - îmi era imposibil să vizualizez personajele pe cont propriu, fără să fiu influenţată de film. Indiguirea imaginaţiei nu a persistat însă foarte mult, scenele noi din carte m-au ajutat să mă eliberez de clişeul filmului şi să îmi imaginez o altă Bridget, un alt Daniel şi un alt Mark. Mai pe gustul meu.

Pe Bridget este imposibil să nu o îndrăgeşti.Chiar dacă nu te identifici cu ea, este un personaj atât de savuros încât îţi explici de ce s-a creat atâta vâlvă în jurul ei. Cele câteva kilograme în plus, fumatul necontrolat, alcoolul nelipsit şi număratul obsesiv al caloriilor o ajută pe Bridget să se umanizeze, fără a deveni un personaj caricatural ca multe dintre suratele ei.

Bridget aduce pe scenă femeia obişnuită - nici eroina, nici scorpia - femeia care se luptă cu toate micile ei defecte, care se îndrăgosteşte în mod stupid de cel mai mare nenorocit, care - deşi ţine cură de slăbire - uită două zile de ea si se îndoapă cu pizza şi ciocolată (fapt pe care il regretă amarnic apoi) sau care vrea să meargă la sală dar nu găseşte veci timpul necesar.
În plus, Bridget pune în total altă lumină femeia singură la 30 de ani, cu spaimele ei legate de singurătate, cu sexualitatea ei şi cu puterea de a lupta împotriva presiunii exercitate de toate acele cupluri fericite care par să pună stăpânire pe întreg universul.

Copil al culturii Cosmopolitan, chinuită o viaţă întreagă de imaginea perfectă a fotomodelelor, Bridget învaţă (nu înainte de a se lovi zdravăn de câteva ori) lecţia adevărată despre frumuseţe. Iar oglinzile sale masculine - Daniel şi Mark - sunt personaje pe sprânceană alese pentru a-i pune mai bine în valoare farmecul.

Iar pentru cei ca mine, cei care nu au putut până acum să citească romanul, nu pot decât să vă încurajez să încercaţi să treceţi peste bariera ridicată de un subiect intoxicant şi veţi fi suprinşi de prospeţimea cu care vi se dezvăluie Bridget pagină cu pagină.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan