bookblog.ro

---

M-am măritat cu un comunist

Scris de • 3 January 2009 • in categoria Lit. contemporana

Autor: Philip Roth
Rating: 2 stele - Philip Roth - M-am măritat cu un comunist  rating - recenzii carti

(ediţia în limba engleză)

Philip Roth - M-am măritat cu un comunist - recenzie carti
Caustic, vituperant, mînios - sunt etichetele vizibile în paginile acestui roman de Philip Roth. Sunt şi sursele care îl fac verosimil, îl energizează şi, cel mai important, polarizează reacţia cititorului. M-am măritat cu un comunist este construită în aşa fel încît să stîrnească fie admiraţie-satisfacţie-aprobare, fie respingere-iritare-dezaprobare, cale de mijloc există numai cu preţul distanţării de text. Iar distanţa ar implica prudenţa, de exemplu, de a cunoaşte cîte ceva din istoria politică şi culturală a Americii înainte de lectura romanului sau de a citi mai multe după, pentru comparaţii. Însă nu e neapărat, motivul cărţii nu este adevărul, ci mînia.

Vînătoarea de Roşii

Ira Ringold, numit şi Ira Rinn din Cei liberi şi cei viteji, este comunistul din titlu, furie brută, o naivitate pe măsură şi capacitate incredibilă de a cădea victimă relaţiilor manipulative, discordate, potenţial dezastruoase. Uriaşul a fost "un bărbat mare cu o viaţă măreaţă", după cum şi-l aminteşte ironic naratorul, Murray Ringold, care este fratele lui Ira şi fostul profesor al lui Nathan Zuckermann. Venit în faţa lui Nathan pentru o lungă confesiune, amîndoi, profesor şi elev, încearcă să găsească un sens poveştii violente şi umilitoare a lui Ira Rinn. Întîi victimă a lui Johnny O'Day, de la care preia ideile socialiste şi acţiunile justiţiare, a propriei furii nestăpînite, Ira se căsătoreşte cu o actriţă adulată de public, Eve Frame. Din muncitorul în mina de zinc, Ira se transformă într-o celebritate radiofonică, o curiozitate care urlă şi dărîmă pe West Eleventh Street. Eroul idealist ajunge nu numai să ţină lecţii de socialism la petrecerile date de soţie, ci şi pe lista duşmanilor roşii ai Americii, iar consecinţele se răsfrîng şi asupra oamenilor apropiaţi lui.

Murray descrie amănunţit vînarea fratelui său, de care acest din urmă nu este atît de impresionat, în care inserează propria mînie, dezgustul cu privire la sfîrşitul anilor 40, o perioadă confuză, violentă, în care mass-media abia începe să onoreze şi dezonoreze figurile publice. Însă pentru Ira Rinn nu acesta este sfîrşitul.

Trădare, de trei ori trădare

Nu duşmanii poporului sunt cei care îl umilesc pe Ira Ringold, ci familia în care intră după căsătorie: o femeie tiranizată de propria fiică, la rîndul ei dependentă de mamă, sufocată, securizată prin răutate. Istoria lui Eve Frame nu este nici ea motiv de linişte: trei soţi înaintea lui Ira, fiecare fiind excentric în felul său şi contrast pentru celălalt; în plus, o ură cumplită, greu stăpînită, izvorîtă din teamă şi ruşine, faţă de evrei (Eve Frame este evreică).

Oricum, pentru Ira, fiecare nouă situaţie se sfîrşeşte cu o trădare. Idealurile pe care le apără cu atîta înverşunare se dovedesc altceva în viaţa reală, oamenii cărora Ira le declamă despre egalitate şi libertate îl denunţă la cerere, mentorul O'Day se dezice de el, la fel şi învăţăcelul Nathan. Însă cea mai puternică lovitură pe care o primeşte Ira este publicarea unei cărţi intitulate M-am măritat cu un comunist, declarată ca aparţinînd soţiei sale, Eve Frame. Un denunţ zgomotos, sub reflectoare, pe cît de umilitor, pe atît de obscen. Mai mult, cartea care îi aduce căderea eroului popular este numai un instrument pentru a obţine un loc în Cameră pentru Bryden Grant, regizorul înscenării. Dacă povestea trădării lui Ira Rinn este măreaţă? Mai curînd este impregnată de un comic grotesc şi de atîta furie, încît cititorul începe a bănui şi alte surse.

Biografisme, ne pasă?

Una din ele ar fi chiar viaţa personală a lui Roth, furia lui. Cel puţin, asta susţin unii recenzenţi, care o văd pe Claire Bloom, fosta soţie a lui Roth, în portretul detaliat al lui Eve Frame. Histrionică, dependentă, teatrală, neimplicată - o actriţă a cărei viaţă autentică este numai teatrul. Prin urmare, M-am măritat cu un comunist ar fi o jenantă reglare de conturi cu fosta, un pansament textual lipit acolo unde metodele civilizate au eşuat.

Pe de altă parte, este cunoscută atitudinea critică a lui Roth faţă de America pornită la vînătoarea de vrăjitoare. Romanul de faţă nu este singurul în care Roth înfăţişează perioada postbelică, fără milă sau circumstanţe atenuante. De asemenea, spaţiul evreiesc al Newark-ului, tot cu pornire biografică, este prezent şi în această carte.

Probabil că Roth este singurul scriitor de azi care îşi arată atît de evident sursele pentru creaţie, care foloseşte cu atîta aplomb experienţa psihanalitică a secolului pentru a scrie. Ficţiunea autobiografică, adoptată cu delicateţe şi mîndrie de alţii, apare scandaloasă şi exuberantă la Philip Roth, atît timp cît pretinde totalitatea. Mă gîndesc numai la îndrăzneala de a amesteca aspiraţiile către o lume a muncitorilor cu lecţii fine de literatură engleză, aşa cum se întîmplă în evocarea lui Murray. Cert este că nu-i nevoie să îndepărtezi prea multe straturi pentru a ajunge la punctele de plecare ale literaturii lui Roth.

Întrebarea este: Ne interesează? Fosta soţie a lui Philip Roth, conflictele acestui trecut mariaj? Simpatiile politice ale lui Philip Roth? A cunoaşte sursele unei cărţi îi scad din efectul captivant şi din impresia asupra cititorilor? Sau, altfel spus: cărţile pot fi "demitizate" prin fixarea lor în biografism?

Întrebările rămîn, în timp ce ideea cea mai încăpăţînată din această carte este că, dintre toate modelările socio-culturale, numai literatura nu trădează. Şi nici de asta nu putem fi chiar siguri, aş adăuga.

Scrisă de Mihaela Butnaru





Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Yoga spune:

    eu l-am citit si mi-a placut foarte mult! va sfatuiesc sa nu o ratati

    raspunde

  2. dan spune:

    Eu am citit mult Philip Roth in ultima vreme. Carti mai bune sau mai putin bune. Carti autobiografice sau nu. Parerea mea, dupa 5 carti, este ca omul scrie la comanda, pentru a respecta termenele contractuale. O spun cu parere de rau, dar asta e impresia finala.

    raspunde

  3. Dan, depinde care sunt acele cinci cărţi. O prietenă spunea la începutul aventurii mele rothiene că am un dar să aleg cărţile lui cele mai slabe :) Sigur, depinde şi dacă scrisul lui îţi spune ceva, dacă după ultima pagină citită, cartea rămîne sau o uiţi. Iată un interviu interesant aici.

    raspunde

Lasa un comentariu Click here to cancel reply.

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro