bookblog.ro

---

Magicianul

Scris de • 25 September 2007 • in categoria Lit. contemporana

Autor: John Fowles
Rating: Magicianul - recenzii carti

Magicianul - recenzie carti

Cumpără cartea

Cand am inceput sa citesc Magicianul,ma consideram deja familiarizata cu stilul lui Fowles. Ma asemanan si eu personajului principal al romanului, arogant si increzator in capacitatea sa de intelegere si interpretare. Dar ca si el, in curand mi s-a confirmat cat e mult ma inselam.

Inceputul - in afara unui ton cam pretentios - nu aducea nimic nou. Dar cu cat avasam in aceasta lume nou creata de Fowles, eram tot mai prinsa, tot mai fascinanta, devenind si eu un prizonier al supozitiei si banuielii.

Nicholas Urfe, un tanar absolvent de Oxford, se decide sa accept un post de profesor de engleza pe o insula greceasca izolata, pentru a fugi de viata sa londoneza si de o relatie esuata de iubire. Aici il intalneste pe batranul Conchis, la casa caruia incepe sa-si petreaca timpul liber. Pe proprietatea lui Conchis incep sa apara personaje misterioase, mitologice, femei din alte veacuri, se desfasoara povesti si se dezvolta o multitudine de scenarii.

Fowles foloseste in Magicianul trimiteri catre numeroase alte lucrari - fie ele de beletristica, filozofie sau psihologie - cu siguranta ca cititorul sau le cunoaste pe toate. Astfel, se creeaza in Magicianul un amalgam de literatura, magie, tarot, mitologie greceasca si psihologie. Conchis isi creaza propria sa lume, pune in scena un joc "de-a Dumnezeu" si urmareste cu sange rece participantii.

Forta cartii rezida atat in interminabilele rasturnari de situatie, cat si in numeroasele aspecte exploatate si analizate: speranta, teama, dragoste, frica, curaj. Cititorul, alaturi de Nicholas, ajunge sa experimenteze toata aceasta gama de sentimente, culminand la anumite scene cu un sentiment de paranoia, ca nimic din realitatea noastra inconjuratoare nu este ceea ce pare.

Tocmai din acest motiv, nici macar faptul ca aceasta carte este de dimensiuni intinse nu mai constituie un impediment. Oricine reuseste sa patrunda in actiunea acestui roman, se va vedea in imposibilitatea de a renunta la lectura sa. Pentru ca dincolo de povestea uneori frustrant de misterioasa, Fowles ne face constienti de pericolul in care ne aflam si noi, de usurinta cu care putem fi manipulati si determinati sa credem ceea ce vor altii sa credem.

Magicianul face parte din categoria acelor carti care, multa vreme dupa ce le-ai citit, iti mai raman puternic in minte. Este o carte care te face sa iti pui numeroase intrebari si, de ce nu, sa te faca sa schimbi felul in care privesti lumea din jurul tau.

O recenzie de: Ana-Maria Petritan

Cumpără cartea





Citeste cele 42 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Mihnea spune:

    “Magicianul” lui Fowles este unica carte pe care pe care am inceput-o dar nu am terminat-o de citit. Motivul: o colega mi-a spus cum se termina si mi-a taiat tot elanul. Dar, cu prima ocazie o voi (re)citi.

    S-a facut si un film dupa carte… L-am vazut cu mult timp in urma…

    raspunde

  2. Ana-Maria spune:

    @ Mihnea – chiar daca ti-a dezvaluit finalul, drumul pana acolo este asa de sinuos incat ar fi pacat sa il ratezi :)

    raspunde

  3. gabimirea spune:

    Stii, cartea asta a fost la moda in anii 80 pe meleagurile dambovitene. Toata lumea buna – de la casiere in sus ii dadea cu Magicianul in sus, Magicianul in jos. Stiau cartea pana si coafezele, ba auzisera de ea pana si domnii hiperrealisti care altfel ignora cu desavarsire literatura.
    Cartea lui Fowles a avut succesul lui Coelho si editia din perioada comunista s-a vandut in zeci de mii de exemplare.

    raspunde

    • Gabriela spune:

      Perfecta dreptate
      Comentariul lui Gabi

      raspunde

    • Gica spune:

      Cred ca ești in mare confuzie….confunzi cu Vraciul

      raspunde

    • florin spune:

      Toti marii autori sint cunoscuti de publicul larg ,pe de o parte , pe de alta parte poate ca arata si nivelul intelectual al cetateniilor din accea epoca in care o carte foarte buna costa 5 lei la o leafa de 3000 delei iar romanul asta costa 20 de lei la aceeas leafa ….adica cultura era accesibila din punct de veere material…lucru care infuria foate securistii si plutonierii majori din militie ..pe unii se pare ca-i mai infurie si azi …Iar daca nu scriai sau nu te exprimai corect nu treceai de clasa a 8 a ,nu mai vorbim de liceu !In rest, sa-l compari pe Coelho cu Fowles ESTE CEA MAI BUNA DOVADA CA NU AI HABAR DE LITERATURA MARE …..Fiinca n-ai apreciat-o decit pe cea de consum gen Sanda Brawn….!

      raspunde

  4. billy spune:

    Perfect adevarat comentariul lui Gabi. Desi nu pricep de unde stie atat de bine care era situatia.
    Si un detaliu savuros pentru cei care n-au apucat perioada. Exista un fel de bursa-troc in care erau incluse si cartile. Pe un “Magicianul” sau “Vin ploile” puteai lua cam doua kile de carne, unul de telemea si un plic de cafea. Pe un Faulkner scoteai cel mult un pachet de margarina. Si asta doar pentru ca numele avea sonoritatea lui Marlboro.

    raspunde

  5. billy spune:

    Surprinzator, o alta carte de “succes” era Numele trandafirului. Nu stiu exact motivul, filmul cu Sean Connery care circula underground pe video sau primul palier de lectura pe care il are romanul. Dar chestia asta m-a tinut departe de Eco vreo zece ani, pana a trecut furia. Tot raul spre bine, intre timp aparusera Pendulul.., Insula.. si Baudolino si am avut avut parte de un regal pe cinste.
    Ana Maria, ti-am cam stricat postul cu amintirile mele, scuze, semn de ramolisment.

    raspunde

  6. rebecca spune:

    Chiar ca ati sticat tot, eu abia asteptam sa o citesc. Si asta vine de la un billy pe care oricum il simpatizam si de la un mirea caruia nu demult i-am facut un compliment. Eu ce sa mai cred? La naiba… :-)

    raspunde

  7. Ana-Maria spune:

    Rebecca, nu cred ca trebuie sa-ti strice cheful sa o citesti. Pana la urma cartea putea fi folosita pentru un troc extrem de avantajos, prin urmare era totusi valoroasa :))
    Si nu cred ca trebuie sa cadem in cealalta extrema si sa consideram ca orice a fost popular intr-o anumita perioada este literatura proasta.

    Fowles singur recunoaste ca acesta este romanul sau de adolescent (diferentele intre prima versiune si cea revizuita am inteles ca nu sunt foarte mari) si sunt perfect de acord ca in alte lucrari o sa regasim un Fowles mai matur si mai complet. Dar Magicianul ramane totusi un roman de referinta.

    PS Billy – mie mi-au placut :)

    raspunde

  8. rebecca spune:

    Ah, sunt prinsa intre secera si ciocan… :-(

    raspunde

  9. billy spune:

    Bai, cred ca am omis un amanunt esential : eu n-am citit Magicianul.

    Rebecca, te asigur ca simpatia mea este mai mult decat reciproca (formulare incorecta logic si gramatical dar perfecta emotional).

    raspunde

  10. anuk spune:

    este o carte senzationala… nu stiu de ce dar mi-a schimbat parerea despre viata… am citit-o acum vreo 2-3 ani…vreau sa o recitesc!
    alta carte care mi-a placut enorm a fost CALUGARUL, o recomand oricui, o sa va uimeasca…

    raspunde

  11. Magicianul este intr-adevar o carte complexa si cuprinde, printre altele, si anumite dileme filozofice legate de umanitate si divinitate. In ceea ce priveste popularitatea romanului pe timpul comunismului(de care nu eram constienta)- parerea mea este ca opera comerciala nu este intotdeauna sinonima cu opera de proasta calitate.

    raspunde

  12. cici spune:

    ce e si cu Magicianul asta?Voi nu ati citit carti adevarate?Eu inteleg ca e o carte care a facut vilva in anii 80. Pe vremea aia colegii mei care voiau sa se dea destepti erau cu Magicianul in mina .Da l-a detronat repede Shogun si multe altele. Sigur ca nu se compara cu altele ca e o carte in care fictiunea are un rol mare da de aici si pina la a face din fictiune asa o mare dandanae drum lung. Vorba lui Billi doar pentru ca e fowles. Hai sa fim seriosi de atunci s-au scris atitea carti. Mai veniti la realitate fratilor care va datai destepti

    raspunde

    • cristinikaaa spune:

      what?! Si daca s-au scris N carti (f bune, bune si deloc bune) ce relevanta are? Si de la Homer incoace s-a tot scris. O viata s-o dedici si nu termini. Arta sta in actualitate? Sau in fictiune/non-fictiune? (ca de astea ai amintit tu) Sau… cum definesti tu valoarea unei carti? As fi taaaaare curioasa
      huh.
      “De la o sora rupta de realitate care se da desteapta”

      raspunde

  13. Pingback: Harry Potter şi camera secretelor | bookblog.ro

  14. iulia spune:

    Nu putem avea cu totii o viziune generala asupra finalului din “Magicianul”…cred ca asta a fost si scopul autorului: lasati imaginatia sa “zburde”, tu ce zici?! e realitate?…foarte puternic mesajul cartii. Si nu cred ca as putea s-o las pe un raft dintr-o biblioteca de la un spital de nebuni…

    raspunde

  15. iulia spune:

    Revin c-o recomandare: cititi “Ciuleandra”, nuvelele lui Caragiale si “Sarmanul Dionis”…Nu veti ramane dezamagiti

    raspunde

  16. Cornel spune:

    Am terminat de citit de curand Magicianul si pot sa spun ca este un roman care mi-a placut. Desi credeam ca interminabilele rasturnari de situatie ma vor plictisi, nu a fost deloc asa. Poate singurul pasaj care nu mi-a placut din acest roman este cel cu “procesul” care din punctul meu de vedere a stricat toata atmosfera creata pana atunci. Tonul pretentios si trimiterile la alte lucrari ingreuneaza lectura, dar cred ca autorul s-a folosit de ele pentru a da greutate povestii.
    “Jocul de-a Dumnezeu” a fost primul titlu al acestui roman pe care Fowles l-a revizuit de cateva ori ca urmare a scrisorilor primite de la cititori.
    Recomand romanul tuturor celor care vor sa descopere secretele insulelor grecesti, dar si celor mult prea siguri pe ei.
    Pentru mine a devenit un roman de referinta.

    raspunde

  17. lucero spune:

    si eu am terminat de curand magicianul si am ramas placut surprinsa avand in vedere k nu am mai citit nimic de fowles…ma face sa vreau sa citesc si altceva…poate colectionarul…oricum, tot respectul ptr munca depusa la realizarea acestui roman…

    raspunde

  18. mvs spune:

    @ Lucero: Incearca “Iubita locotenentului francez” – una dintre cartile lui Fowles care mi-au placut foarte mult.

    raspunde

    • lucero spune:

      ms de recomandare mvs…mai am nitel din “iubita locotenentului francez” si imi place f mult…e chiar interesanta si mi-au placut indeosebi trimiterile la psihopatologie…ai ceva de invatat si din cartea asta…apoi vreau sa ama puc de “daniel martin” si sper sa fiu la fel de placut impresionata :)

      raspunde

      • mvs spune:

        Sa ne spui daca ti-a placut sfarsitul “Iubitei…”. Despre “Daniel Martin” nu pot spune nimic pentru ca nu l-am citit.

        raspunde

  19. Jean Bica spune:

    :( sunt printre cei care nu au citit cartea recenzata, dar am citit “Iubita locotenetului francez” si mi-am propus sa citesc cam tot ce a scris Fowles…din pacate nu m-am tinut inca de cuvant, dar discutia de fata pornita de la “Magicianul” mi-a dat un impuls in plus sa ma tin de cuvant.

    raspunde

  20. sinziana spune:

    daca romanul asa a fost la moda in anii 80 in romania tind sa cred ca era luat strict ca roman de dragoste si aventura, care prinde bine sa fie rasfoit de o vanzatoare plictisita in timp ce mai pileste o unghie. nu cred ca tipul societatii romanesti muncitoresti de atunci ar fi putut primi o mentalitate atat de noua. drept pentru care adevarata identitate a romanului a ramas ascunsa, accesibila doar unei paturi subtiri, si de aici si imaginea asta negativa care a ramas. daca mai ajungea si im mana vreunui strungar orgolios care o fura de pe noptiera nevestei e clar aer de rascoala in familie (am obsevat ca cititorii de gen masculin nu prea informati o gasesc ofensiva).
    tin sa subliniez, nu il consider un roman inaccesibil ca limbaj sau simboluri, ci ca mentalitate!

    cat despre efectul pe care l-a avut asupra mea, mi-a dat un incredibil chef de joaca de-a iubirea, de-a binele si de-a raul si joaca de-a eu. romanul asta iti imprima o placere pe care o simti in fata evenimentelor, fie ele si evident virtuale. regretul nu e nici pe departe cel mai intens sentiment al domnului profesor, probabil si el ar face a doua si a treia oara aceleasi erori, ar vrea sa creada intru totul in aceleasi neadevaruri, numai de dragul volputatii sentimentului.
    indiferent ca pretul va fi platit de fiecare data, cum spuneam, nu el atarna cel mai greu.

    in societatea de plastic de azi, in care si paharele si relatiile sunt de plastic, romanul asta te invata sa te rupi de bucuriile clasice, durabile si stabile.

    raspunde

    • samariteanul spune:

      ar fi intresant de stiut ce varsta ai.cred ca ai crescut cu cele desene animate tembele”power puf girls”(sper ca nu te mai uiti la ele). daca probabil faci o facultate de litere cu 300 de euroi admiterea si stii precis ca strungarii din anii ’80 erau oameni inculti pt ca lucrau la strung,tin sa te avertizez ca daca ai fi citit cartea efectul nu ar fi fost de joaca ci de meditatie.cine esti,de unde vii,incotro te indrepti?care este realitatea pe care vrei sa o traiesti?

      raspunde

  21. ama spune:

    @samariteanul- ascuns in spatele anonimatului, ai un comentariu concludent de facut despre carte? Sau te framanta numai misterul existentei mele? Si ca sa te linistesc, am avut privilegiul de a da admitere la facultate :)

    raspunde

  22. Miluka spune:

    Desi scriu dupa un an jumate dupa ultimul comentariu lasat :)… eu sunt de parere ca fiecare interpreteaza si apreciaza o carte dupa cum ii suna in suflet opera respectiva. Si mai cred ca daca ai citit o carte, nu inseamna ca ai si inteles-o. Cunosc persoane care au citit biblioteci si tot la nivelul de primata au ramas. Sunt carti si autori pe care daca-i citesti la 18 ani si apoi ii recitesti la 30 ani, ai sa descoperi cu totul altceva :)
    Parerea mea…

    raspunde

  23. Miluka spune:

    si “Ultimul Samurai”.

    raspunde

  24. Anca spune:

    Mie mi-a placut mult cartea, am citit-o pe nerasuflate, dar nu am inteles sfarsitul.

    raspunde

  25. Pingback: Ce-am citit în 2010 | bookblog.ro

  26. MissAnnie spune:

    Foarte bună recenzia. Pe blogul meu am făcut o listă cu cele mai frumoase citate din magicianul (din punctul meu de vedere). Le găsiți aici http://samacitesti.blogspot.com/2012/01/citate-din-magicianul.html .

    raspunde

  27. julia spune:

    Te indeamna…… sa fii nebun, sa te joci cu destinul tau, sa-l fortezi, sa te astepti la ceva..si sa o iei de la capat. O carte buna. Dincolo de primul..sau ultimul impact…e important ce ramane in tine…ce schimba…..Mi-a dat mai multa forta…de a zambi cotidianului meu…intr-un mod placut ironic.

    raspunde

  28. emil spune:

    Mi-a displacut total cartea. A reusit sa se invarta in jurul cozii cateva sute de pagini si a sfarsit in banal. Ma asteptam la un final complex, superior, insa a fost un mare esec. Regret ca mi-am pierdut timpul cu ea.

    raspunde

  29. daciafan spune:

    Am inceput cu Magicianul si am citit tot ceea ce a scris John Fowles.
    Magicianul ramane romanul meu preferat.

    raspunde

    • cristina cris mateo spune:

      Psihologie pura,am vazut filmul recent….e placut sa sti ca inca se mai poate ocupa mintea,cu delectarea une carti….in zilele noastre din pacate,cultura si inteligenta umana,lasa de dorit in acest aspect…un cordial salut

      raspunde

  30. eu spune:

    Carti precum acestea ar trebui sa fie studiate in scoala si nu mizerii precum “Maitreyi”, “Moara cu noroc”, si poezii de Eminescu.Si se mai mira ca termina elevii liceul si nu stiu sa citeasca si sa scrie.Pai daca noi ne vom rezuma la Eminescu toata viata,vom ramane la acest stadiu veci pururi.O asemenea carte tine treaz interesul oricui,elevii ar citi-o de placere.Eu am avut noroc cu o mama pasionata de lectura care mi-a recomandat-o,ca majoritatea lecturilor citite de altfel.Si regret ca exista persoane care nu stiu de existenta acestei carti.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro