Autor: Mitch Albom
Rating:

Cum arata un profesor care preda lectii de viata? Cum arata un om care traieste exact cum si-a dorit dintotdeauna sa o faca: frumos, invaluind totul cu iubire. Probabil ar trebui sa arate fericit, sanatos, cu viata pulsandu-i sub obraji. Ei, nu e chiar asa. Morrie e batran si bolnav. Asistenta medicala il schimba si il spala ca pe un copil, n-a mai iesit de mult din casa. Si totusi, traieste si a trait o viata extraordinar de fericita. Si acum vrea sa puna bazele altor vieti fericite, prin sfaturi exprimate cum stie el mai bine: predand. Elevii sai? La prima vedere doar autorul. Insa adevarul e ca elevii sai sunt toti cei care citesc romanul cu mintea deschisa.

"O carte care a schimbat milioane de vieti." Propozitia de pe coperta sare in ochi si te face sa exclami: "Da, sigur!" Si o data ce ai facut asta, deja privesti cartea cu scepticism si prejudecati induse de atitudinea anti Paulo Coelhiana. Cel putin eu am facut-o si nu mi-a placut lucrul asta. Nu a fost drept. Si ce daca e o carte pe care poate o inteleg si mult-condamnatele gospodine si oamenii de cultura? Cine zice ca e ceva rau in a putea descifra cu usurinta randurile unei carti? Sincera sa fiu si eu m-am simtit putin inselata citind aceleasi idei din Alchimistul in mai multe romane ale autorului sus-mentionat, insa vreau sa cred ca nu mi-am pierdut capacitatea de a citi o carte sicera, simplu scrisa, ca Marti cu Morrie. Si sper ca nici altii nu au facut-o. Deja ne pune in garda cuvantul best-seller. E un cerc vicios. Eu una nu mai vreau sa aduc disputa si intriga in lumea cartilor. Fiecare citeste ce rezoneaza cu sufletul lui.

Intr-adevar, am apreciat cartea nu neaparat pentru cum a fost scrisa, ci pentru ceea ce spune ea. Pentru subiectul abordat, pentru adevarurile rusinos de evidente pe care le insiruie. Nu e o carte de un geniu literar de necontestat, doar autorul ei a fost jurnalist sportiv. Are cateva americanisme si starneste in unele momente reactii la comanda. La un moment dat poate te si intrebi: "Asta e tot?". Dar pentru mine a insemnat ceva romanul acesta. Nu am fost printre milioanele de vieti schimbate, insa imi amintesc uneori de ea si-mi revin atunci in minte lucrurile cu adevarat importante pentru mine. Pentru ca Morrie preda lectii de viata insa iti da posibilitatea sa le customizezi astfel incat sa fie ale tale. 6,5 miliarde de seturi de reguli de viata. Da, cartea asta rosie e ca un reminder.

Filosofiile exprimate in limbaj firesc, natural, sunt lucruri cu care multi dintre noi ne intalnim zi de zi, sunt probleme inradacinate in lumea in care traim, repetate si simtite de generatii prezente si viitoare. Poate unii zic ca e un trend, insa existenta problemelelor e acceptata de la sine pentru ca pur si simplu nu poate fi combatuta. Morrie o numeste "cultura asta" - in care bineinteles, nu crede. Exista si partea neplacuta a revelatiilor. Intalnind astfel de carti acceptam parca faptul ca a fi fericit si multumit de viata e ceva fantastic, iesit din comun. Citim despre oameni fericiti cum citim despre ultimele desocperiri ale Nasa sau despre OZN-uri. Avem, in final, nevoie de astfel de imbolduri pentru a trai frumos si pentru a face ceva cu adevarat important. Destul de trist.

Romanul e impartit, la fel ca si zilele de marti ale autorului, in subiecte de discutie: regrete, moarte, frica, batranete, lacomie, casatorie, familie, societate, iertare, o viata care sa aiba sens. Morrie spune sa traiesti cu adevarat atunci cand ajungi sa iti dai seama ca poti muri oricand. In Zorba Grecul era un batran care spunea ca el traieste ca si cum nu va muri niciodata. Pana la urma totul e sa faci "lucrurile pe care inima iti spune sa le faci".

"Pot sa respect si sa urmez regulile mici. Dar lucrurile importante - cum gandesc, pe ce pun pret - pe acelea mi le aleg singur. Nu trebuie sa lasi pe nimeni - nici o societate - sa le aleaga in locul tau."

Interesante, pentru mine, sunt si elementele de autobiografie, care ma intriga de fiecare data, poate dintr-o credinta personala ca fiecare om are o poveste care merita spusa si ascultata. Povestea lui Morrie mi-a placut. Si scopul e, in final, nu sa placa la multa lume, ci sa inspire. Macar pe cativa. Pentru asta 5 stele.

O recenzie de: Anca Cristina